News Flash:

Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea” - scurt istoric

4 Iunie 2015
1000 Vizualizari | 0 Comentarii
Dupa al doilea razboi mondial, Polonia a intrat sub sfera de influenta a Uniunii Sovietice, devenind curand o tara comunista, condusa de Partidul Muncitoresc Unit Polonez.

Regimul de tip sovietic, bazat pe ideologia comunista ateista, era greu de acceptat pentru o populatie antiruseasca si profund catolica. Nemultumirile sociale s-au accentuat spre finalul anilor 1960. In urma miscarilor studentesti din 1968 si grevelor de la Gdańsk si Gdynia din decembrie 1970, situatia a devenit foarte tensionata, iar politia a intervenit deschizand focul asupra muncitorilor fara aparare.

La conducerea elitei politice comuniste a ajuns Edward Gierek care a impacat muncitorii prin reasezarea preturilor si cu promisiunea imbunatatirii nivelului de trai. Incepand cu 1975, economia a intrat din nou in recesiune. Primele greve au avut loc in iunie 1976 in fabricile Radom si Ursus. In urma reprimarii lor de catre guvern, miscarea muncitoreasca a primit sprijin din partea intelectualitatii, prin infiintarea Comitetului de Aparare al Muncitorilor (Komitet Obrony Robotników in poloneza). Aceasta organizatie lupta pentru apararea drepturilor omului si pentru eliberarea detinutilor politici. Totodata, organizatia si-a exprimat intentia de a fonda sindicate libere si independente, deoarece toate sindicatele existente se aflau sub controlul partidului comunist.

Vezi si Conspiratii celebre ale mafiei din istorie

La 16 octombrie 1978, Karol Wojtyła, episcop de Cracovia a fost ales Papa Ioan Paul al II-lea. Un an mai tarziu, in timpul primului sau pelerinaj in Polonia, milioane de polonezi au participat la slujbele sale. Papa a chemat la respectarea traditiilor nationale si a subliniat importanta libertatii si a drepturilor omului.

Situatia economica s-a deteriorat si mai mult la inceputul anilor 1980. In iulie 1980, guvernul condus de Edward Gierek, aflat in impas, a decis cresterea pretului carnii. Grevele izbucnite erau greu de reprimat. Criza s-a adancit odata cu intrarea in greva a muncitorilor de pe santierele navale din Gdańsk, la 14 august 1980. Acestia erau condusi de electricianul militant Lech Wałęsa. Pentru prima data, activitatea grevistilor a fost coordonata, iar guvernul a fost nevoit sa se aseze la masa negocierilor si sa semneze in august 1980 la Gdańsk un acord prin care se stipulau, printre altele, dreptul la greva, legalizarea infiintarii sindicatelor independente si desfiintarea cenzurii.

Vezi si Ziua Internationala a Muncii


La 17 septembrie, reprezentantii muncitorilor din intreaga Polonie au decis constituirea unui sindicat national independent, Solidaritatea. Un an mai tarziu, in octombrie 1981 s-a desfasurat primul congres al Solidaritatii, iar Lech Wałęsa a fost ales presedinte.

Dupa acordul de la Gdańsk, Moscova a exercitat o presiune puternica asupra guvernului polonez, cerandu-i sa ia masuri pentru a-si intari pozitia. Noul conducator de partid, generalul Wojciech Jaruzelski, a decretat pe 13 decembrie 1981 legea martiala, a scos sindicatul Solidaritatea in afara legii pe 8 octombrie 1982 si i-a arestat pe conducatorii acestuia. Protestele muncitoresti au fost reprimate de trupele de asalt politienesti ZOMO (Zmotoryzowane Odwody Milicji Obywatelskiej). Una dintre cele mai mari demonstratii, a avut loc pe 16 decembrie 1981 la mina Wujek, unde fortele guvernamentale au deschis focul asupra protestatarilor, omorand 9 persoane si ranind alte 21. Grevele au incetat pana la 28 decembrie, iar miscarea Solidaritatii parea inabusita.

Legea martiala a fost retrasa formal in iulie 1983, desi controlul sporit al libertatilor civile si al activitatii politice, precum si rationalizarea mancarii au ramas in vigoare pana in a doua jumatate a anilor 1980. Criza economica tot mai adanca si reformele de glasnost si perestroika din Uniunea Sovetica au condamnat la esec toate incercarile puterii de a rezolva situatia prin masuri coercitive. Pe 21 aprilie 1988, un nou val de greve a izbucnit pe teritoriul Poloniei. Pe 2 mai, muncitorii de la santierul naval din Gdańsk s-au alaturat protestelor. Revoltele au fost reprimate temporar de guvern, dar in scurt timp acestea au reizbucnit: greva minerilor din Jastrzębie Zdrój (15 august) s-a extins pana la 20 august in mai multe mine poloneze, iar pe 22 august muncitorii de la santierul naval din Gdańsk au intrat din nou in greva. Pe 26 august, Czesław Kiszczak, ministrul de interne de la acea vreme, a declarat la televiziune ca guvernul este dispus sa negocieze; cinci zile mai tarziu s-a intalnit cu Wałęsa.

In urma unui acord incheiat, nu numai ca s-a repus in legalitate Solidaritatea, dar s-a decis organizare de alegeri libere. Legea electorala permitea Solidaritatii sa depuna candidaturi pentru un numar restrans de locuri (35%) din camera inferioara a Parlamentului polonez (Sejm), insa nu existau restrictii pentru Senat.

La publicarea rezultatelor alegerilor s-a constatat ca opozitia a castigat toate mandatele acolo unde i s-a permis sa prezinte candidati. Sprijinul popular a fost atat de puternic incat in noul guvern de coalitie, Solidaritatea detinea majoritatea. Pe 24 august, camera inferioara a ales primul premier necomunist dupa 40 de ani, in persoana lui Tadeusz Mazowiecki. Curand, pe scena politica au aparut noi forte politice democrate. Dupa o campanie electorala libera, Lech Wałęsa a castigat alegerile prezidentiale pe 9 decembrie 1990.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

polonia uniunii sovietice tara comunista edward gierek cracovia
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2317 (s) | 23 queries | Mysql time :0.069554 (s)