News Flash:

Singuratatea de acasa: “Cand mergi in Romania, nu mai cunosti aproape pe nimeni. Generatiile s-au schimbat, prietenii din copilarie s-au mutat, iar parintii…”

10 August 2018
2246 Vizualizari | 0 Comentarii
Karina Muresanu Vlad

O romanca din Portugalia, Karina Muresanu- Vlad, descrie intr-un articol emotionant cat de singuri se simt romanii care aleg sa emigreze.

”Nimeni nu stie, mai bine decat emigrantii, ce inseamna singuratatea. Te hotarasti sa pleci si dupa o ultima bere cu prietenii din copilarie si un ramas bun de la familie, pornesti spre o lume complet straina. O mare de oameni in care nu cunosti pe nimeni.

De la bun inceput, traiesti senzatia constanta ca ai uitat, sau ai pierdut ceva. Iti verifici mereu actele, portofelul si micul bagaj, dar nu lipseste nimic. Apoi realizezi: i-ai „ uitat” pe toti acasa! Ai pierdut toti oamenii din viata ta! Nu mai ai pe nimeni.

Nici mama prea protectoare, nici soacra prea cicalitoare, nici bunica prea binevoitoare, care continua sa-ti tricoteze caciuli si fulare, nici vecina de la doi care insista sa iti aduca prajituri cu crema, chiar si cand esti la dieta. Iti spui, totusi, ca e ok. Oricum, vei sta doar un an si apoi te intorci acasa.

Apoi anii trec. Iti formezi propria familie si te axezi pe ea. Gratie tehnologiei, continui si sa comunici zilnic cu familia si cu prietenii de acasa, nu sa ii vezi doar dupa 20 de ani, ca la „ Surprize, surprize”. In concedii, cand mergi acasa, toata lumea te asteapta cu drag si cu masa plina, iar la tine in oras toata lumea te cunoaste, te saluta si isi aminteste de tine. O data pe an, incetezi astfel sa te mai simti invizibil.

Dar apoi, invariabil, te intorci in Strainezia, unde, cu capacitatea de adaptare aproape cameleonica specifica poporului tau, faci si tu ca toata lumea de acolo.

Iti imbraci dimineata surasul comercial sau vreo ” poker face” si pui intrebarea „ Ce mai faci?” – mereu cu ochii pe ceas si cu speranta sa nu capeti vreun raspuns prea elaborat – unor oameni care se simt la fel de invizibili ca tine. Nu mai ai timp pentru nimeni. Ai umplut golurile cu servicii, cursuri de calificare, probleme si ambitii personale.

Cand ai copii mici, devii o vreme vizibil. Bebelusii atrag conversatiile amabile ca un magnet. Apoi cresc, ajung la varsta buclucasa, sau, mai grav, adolescenti si incep sa aiba efectul opus. Poti sa te consideri zona contaminata radioactiv. Mai ai doar conversatii meteorice cu alti parinti, care de obicei se reduc la mirarea lor despre cat de bine vorbeste copilul tau limba tarii respective, urmata de intrebarea, inevitabila, daca vorbeste la fel de bine si limba materna. Cam ce-ai putea raspunde? „ Nuuu, l-am invatat klingoniana, ca sa fie mai interesant!”

La fel, devii cat de cat vizibil, daca ai caine. Te intalnesti ani de zile, la plimbare, cu aceleasi persoane, despre care nu ai nici cea mai vaga idee cum se cheama, dar stii totul despre cainii lor si ei despre al tau.

Exista insa si o parte buna. Daca ti-ai gasit jumatatea, sansele sa ramai cu ea cresc simtitor, pentru ca strainatatea e ca o proba de foc in orice casnicie. Ce nu destrama, intareste, iar rata divorturilor pare sa fie mai mica printre romanii plecati, decat cea din majoritatea tarilor in care se afla.

Si anii continua sa treaca. Acum, cand mergi in Romania, nu mai cunosti aproape pe nimeni. Generatiile s-au schimbat, prietenii din copilarie s-au mutat, mama, soacra si bunica au ajuns fotografii pe noptiera ta, iar vecina de la doi o fi ajuns si ea fotografie pe noptiera cuiva. Si tot acum, cand spui ca te intorci „ acasa”, incepe sa insemne acasa la tine, in Strainezia.

Dar, daca in tot acest timp, te opresti o clipa, incetezi sa mai glorifici lipsa de timp si iti revizuiesti putin ambitiile personale, ajungi sa afli ceva. Singuratatea e o „ boala” de care te vindeci doar cand incepi sa ii tratezi pe altii de ea, cu cel mai eficient remediu care poate exista: timpul tau. Chiar daca nu te pricepi sa faci o prajitura cu crema atat de buna ca vecina de la doi, iar de tricotat nu are rost, sunt atatea feluri in care poti darui timpul tau cuiva. Cui? Acelor oameni care pana nu demult erau la fel de invizibili pentru tine, cum erai si tu pentru ei. Iar timpul tau e magic. Cu cat il daruiesti mai mult, cu atat ai mai mult.

Da, timpul va face si din noi, candva, fotografii pe noptiera cuiva. Dar, pana atunci, mai avem atata timp de dat si atatea singuratati de vindecat!

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

tehnologiei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1683 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018992 (s)