News Flash:

Sisteme religioase ale lumii antice

22 Octombrie 2013
3998 Vizualizari | 0 Comentarii
Popoarelor antice aveau sisteme religioase politeiste.Egiptenii isi reprezentau zeii in chip de om (Ptah, zeul creator), de animal (Sehmet, in chip de leoaica) sau mixt (Anubis, stapinul lumii de apoi, jumatate om, jumatate sacal). Pentru venerarea zeilor erau construite temple, statui, preotii aduceau ofrande.
In cinstea zeilor se organizau serbari, procesiuni care includeau mai multe ceremonii.
Religia egipteana s-a aflat intr-o strinsa legatura cu puterea politica. Astfel, faraonul era considerat o intruchipare terestra a divinitatii. Preotii egipteni, o casta unita si puternica prin cunostintele si bogatiile acumulate timp de secole, in perioadele de criza, cind slabea puterea centrala, intrau in conflict cu faraonul in dorinta lor de a-si instaura dominatia in tara. Faraonul Amenois al IV-lea in perioada Regatului Nou, dorind sa micsoreze influenta preotimii de stat, recurge la o reforma politico-religioasa. El introduce cultul zeului Aton, reprezentat sub forma discului solar, si interzice venerarea celorlalte divinitati. Insa aceasta tentativa provoaca o nemultumire generala nu numai in rindurile preotimii, dar si ale populatiei, atasate fata de vechile culte. Tentativa faraonului de a introduce o religie monoteista a suferit esec, potrivit moldovenii.md
In Mesopotamia, sumerienii au creat un panteon ierarhic organizat, in fruntea caruia se aflau patru zei creatori: An (cerul), Enlil (zeul atmosferei), Enki (creatorul omenirii si civilizatiei), Ninlil (zeita dragostei si ocrotitoarea fertilitatii terestre). Panteonul sumerian se va mentine mentine cu mici schimbari in perioada akkadiana, Babilon si Asiria. In panteonul babilonian un statut important il detinea zeita Ishtar considerata zeita dragostei, ocrotitoarea fertilitatii si a razboiului. Ishtar impreuna cu Sin si Shamash alcatuiau triada suprema care simboliza cele trei mari forte ala naturii: pamintul, luna si soarelele. Spre deosebire de Egipt, in Mesopotamia zeii sint reprezentati in chip de oameni. Oamenii se temeau de zei, deoarece ii stiau razbunatori si pregatiti sa-i pedepseasca pentru greselile lor. In afara zeilor se credea ca exista o multime de demoni care le aduc prejudicii oamenilor. Pentru a se feri de ei, locuitorii Mesopotamiei purtau amulete si talismane.
Regii pretindeau un statut deosebit in societate reiesind din apropierea lor de zeitati. Astfel, pe lespedea de bazalt gravata cu legile lui Hammurabi (secolul al XVIII-lea i.Hr.) este reprezentat zeul soarelui din miinile caruia regele primeste legile. In dorinta de a consolida pozitia dominanta a Babilonului, regele Hammurabi il declara pe Marduc zeu suprem al tarii. Mesopotamia a ramas in istorie si prin miturile sale, printre care se remarca mitul potopului.   
In India, patrunderea arienilor a determinat impunerea limbii lor, sanscrita, si a textelor sacre, Vedele. Intrind in contact cu credintele locale, vedismul a evoluat, luind forma hinduismului. Hinduistii cred ca la inceput era haos. Brahman, sufletul Universului, a provocat miscarea, care la rindul sau a facut sa apara trei zei principali: Brahma, Visnu si Siva. Doctrina religioasa introduce notiunea reincarnarii. Daca persoana duce o viata exemplara, sufletul sau se va reincarna intr-o fiinta mai buna decit cea precedenta, iar o viata nedemna va face ca sufletul sa regreseze si sa se reincarneze la un nivel inferior, in corpul unui animal sau insecte.
Astfel, toate lucrurile, fiintele si sufletele se supun unei legi supreme, dharma, trecind din unele in altele, conform meritelor lor. Omul, la fel, este prizonierul ciclului de reincarnare, al miscarii. Pentru a progresa, a se reincarna intr-o fiinta superioara, credinciosul trebuie sa se pazeasca de murdaria care rezulta din activitatea corpului uman si din contactul cu fiintele inferioare. El trebuie sa se purifice permanent cu apa. In plus, orice hinduist trebuie sa venereze zeii, aducind ofrande si sacrificii si facind rugaciuni.
Budismul a fost fondat in secolul al VI-lea i.Hr. de printul indian Gautama. Tulburat de mizeria in care traiau oamenii, el s-a retras din lume, ajungind la concluzia ca mizeria se datoreaza pasiunilor si celor trei radacini ale raului: invidia, ura si greseala. Sufletele ratacesc fara sfirsit, obligate sa se intoarca pe pamint pentru a se incarna intr-un nou corp: iata cauza suferintelor. Doar prin meditatie si intelepciune e posibil obtii fericirea, Nirvana (pacea absoluta). Gautama primeste numele de Buddha (Cel desteptat). Timp de 40 de ani el calatoreste prin India si isi expune invatatura. Budismul devine religie, raspindindu-se in India, Tibet, Indonezia, China, Japonia.
Majoritatea chinezilor practicau cultul stramosilor, cautind sa-si asigure bunavointa lor. In acest scop capul familiei aducea ofrande pe altarul familial. Daoismul, fondat de catre Lao-zi in secolul al V-lea i.Hr., respinge ideea unei divinitati, a cerului, inlocuindu-le cu dao (calea) – principiul ordinii necesare in natura si societate. Aceasta doctrina avea multi adepti, deoarece permitea realizarea unui echilibru in sine. Cautarea echilibrului individual putea prelungi viata si chiar aduce nemurire.
Confucius (551 – 479 i.Hr.) este fondatorul unei invataturi morale, Confucianismul, care nu reprezinta o doctrina religioasa. Esenta ei consta in perfectionarea etica a relatiilor dintre oameni, indeplinirea datoriilor care il vor ajuta pe om sa se regaseasca pe sine. Budismul introdus in China pe Drumul matasii, era in ochii chinezilor o cale de salvare. Aceasta doctrina spirituala continea si unele aspecte ale daoismului: lipsa pasiunilor si o anumita pasivitate.
Religia greaca isi are originea in certitudinea omului ca deasupra umanitatii exista puteri care depasesc posibilitatile umane, trezind uimire si admiratie. Ca si egiptenii, grecii erau politeisti. Religia lor are un caracter antropomorf (forma umana), deoarece in conceptia grecilor zeii sint asemanatori oamenilor ca aspect fizic, caracter, slabiciuni. Ei se deosebesc de oameni doar prin faptul ca sint nemuritori si prin gama larga de puteri. Grecii considerau ca zeii traiesc pe virful muntelui Olimp, iar lor este nectarul si ambrozia. Panteonul (ansamblul de zei) include un numar de zeitati, dintre care 12 au statutul de zei principali. Zeii grecilor sint asociati diferitor activitati umane sau manifestari ale naturii. Zeus este zeul suprem, stapinul cerului si a fulgerului; Hera, sotia lui Zeus, este protectoarea casatoriei si familiei; Poseidon este stapinul marilor, iar Hades al intunericului si lumii umbrelor. Mestesugurile si intelepciunea erau protejate de Atena, iar vegetatia si agricultura de zeita Demeter. Apollo este zeul luminii si a muzicii, iar Artemis al vinatorii. Afrodita este ocrotitoarea dragostei, Hefaistos este patronul focului si al mestesugurilor, Ares este zeul razboiului. Hermes este vestitorul zeilor, protejeaza calatorii si comertul. La acest panteon trebuie adaugati eroii, oamenii care s-au remarcat prin fapte deosebite, adesea fii de zei si femei muritoare, ca Teseu sau Heracle.
Zeii sint venerati acasa, in cetate, in marile sanctuare panelenice (ale tuturor grecilor). Acasa capul familiei onoreaza cultul lui Zeus si al Hestiei, zeita caminului familial. Fiecare cetate isi are zeul sau protector, care este venerat in cadrul manifestarilor religioase. Marile sanctuare panelenice canalizeaza aspiratiile religioase ale elenilor. Aici cetatenii se adunau pentru ai venera pe zei. Cel mai cunoscut este sanctuarul din Delphi consacrat lui Apollo, care transmite oracole prin intermediul Pythiei. Celebritatea acestor oracole in lumea greaca era foarte mare, ele fiind cerute de conducatori si oamenii de rind in diverse imprejurari.
La Olimpia era venerat Zeus, in cinstea caruia se organizeaza o data la patru ani mari concursuri artistice (competitii de teatru, muzica) si sportive, Jocurile olimpice. Conform traditiei, primele Jocuri olimpice au avut loc in 776 i.Hr. concursul incepea cu competitia oratorilor, poetilor si muzicienilor, insa cu timpul probele sportive trec pe primul plan. Din cele sapte zile, cit durau ceremoniile in cinstea lui Zeus, cinci erau rezervate competitiilor sportive. In acest timp erau oprite orice ostilitati intre cetatile grecesti. Invingatorilor li se oferea o cununa de laur, iar in cetatile de origine li se ridicau statui. Asemenea jocuri erau organizate si la Delphi, Corint si Nemeea in cinstea lui Apollo.
La Atena cele mai importante sarbatori sint Panateneele, in cinstea zeitei Atena, protectoarea cetatii, cind timp de noua zile se celebreaza fondarea cetatii, culminind cu un cortegiu care urca pe Acropola.
Ceremoniile religioase erau oficiate de preoti, care, spre deosebire de civilizatiile Orientului, nu formeaza o casta inchisa, ci sint magistrati alesi in functiile religioase pentru o perioada de timp. Acestia se ingrijesc de ofrandele si sacrificiile care urmeaza sa fie aduse zeilor, de organizarea manifestatiilor religioase, sporindu-si prestigiul printre concetateni.
Romanii venerau un numar mare de zei, circa 30 000. Ei considerau ca in spatele fiecarui lucru se afla un zeu, ceea ce explica numarul lor impunator. Printre zeii care se bucurau de cea mai mare veneratie se numarau Larii, ocrotitori ai bunurilor si ai persoanelor. Romanii au adoptat zeii grecesti, asimilindu-i propriilor divinitati si constituind un Panteon greco-latin, care era dominat de triada de zei Jupiter, Junona, Minerva. In afara de acestia, erau venerati Marte – zeul razboiului, Vulcan – zeul focului, Saturn – zeul semanaturilor, Vesta – zeita caminului familial.
Orice familie avea un cult propriu, pe care il conducea pater familias. Romanii venerau zeitatile caminului familial, Larii si Penatii, si spiritele stramosilor, Manii. Pater familias intretinea focul in vatra de pe altarul casei si ii onoreaza pe zeii Lari si mani. Romanii asteapta de la zei favoruri, ca victoriile in razboaie sau recolte bune. Fiind foarte superstitiosi, ei sint extrem de atenti la toate semnele pe care le interpreteaza ca favoare sau minie a zeilor.
Cultul public nu poate fi despartit de viata cetatii, deoarece toata viata politica este legata de rituri, culte, iar magistratii sint si preoti. Ei nu trebuie sa neglijeze nici o divinitate, din teama de a-i atrage furie si sa urmeze cu minutiozitate riturile. Preotii se grupeaza in colegii: pontifii, insarcinati cu pastrarea religiei oficiale, in frunte cu Marele Pontif numit pe viata; flaminii, aflati in serviciul unei divinitati; vestalele, tinere patriciene care o slujesc pe zeita Vesta etc.
Inainte de a intreprinde orice lucru important, romanii consultau zeii, in special prin intermediul augurilor, care faceau preziceri dupa zborul si strigatul pasarilor, sau haruspicilor, care prevedeau viitorul prin cercetarea maruntaielor animalelor sacrificate. In felul acesta toata viata cetatii este supusa vointei zeilor.
Romanii au venerat si zeitatile din tarile cucerite, incercind sa le gaseasca paralele in propriul panteon si romanizindu-le. In secolul al II-lea i.Hr. la Roma patrund o serie de culte orientale, ca urmare a contactului tot mai strins cu vechile civilizatii ale Orientului. Din Egipt vine cultul zeitei Isis si Serapis, din Mesopotamia al zeitei Kibela, din Persia cel al lui Mithras. Insa anumite practici religioase orientale le pareau romanilor scandaloase (sacrificiile umane, adunarile secrete), de aceea Senatul le-a interzis cetatenilor romani sa devina preoti ai acestor culte. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

popoarelor antice sisteme religioase egiptenii mesopotamia budismul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1161 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012423 (s)