News Flash:

Soarta militarilor germani si romani capturati de sovietici dupa 23 august 1944

23 Octombrie 2013
2148 Vizualizari | 0 Comentarii
Soarta prizonierilor germani si ai aliatilor lor, care s-au aflat dupa 23 august 1944 pe teritoriul RSSM, reprezinta un subiect ce nu a fost inca elucidat. Din arhivele pana mai ieri secrete reiese ca soldatii germani, romani, maghiari etc. au fost inchisi in trei lagare de prizonieri de pe teritoriul RSSM: unul la Chisinau, altul la Balti si al treilea la Tighina. Acestea, la randul lor, aveau subunitati - santiere de munca. Pentru tratarea prizonierilor, la Balti a fost infiintat un spital special. La scurt timp de la desfiintarea lagarelor si a spitalului, in 1948, cimitirele unde au fost inmormantati prizonierii au fost distruse. Dupa reusita militara de la Stalingrad, dar mai ales dupa ce frontul a trecut de raul Prut si Germania a fost infranta, Armata Rosie a capturat un numar mare de soldati si ofiteri germani si aliati ai acestora. Astfel, pe langa lagarele de prizonieri deja existente, in Uniunea Sovietica au fost infiintate, de urgenta, altele. Potrivit unor date, in URSS au existat cel putin 216 lagare de razboi, cu peste 2.464 de subunitati / santiere de munca, in care au fost tinuti peste 5 milioane de prizonieri. Informatia se refera doar la lagarele subordonate NKVD, fara a le lua in calcul pe cele ale fronturilor Armatei Rosii, scrie adevarul.ro.
PRIZONIERII DE RAZBOI, PROPRIETATEA NKVD 
Chiar daca regimul din lagarele de prizonieri era identic cu cel din puscarie, ele nu erau penitenciare, intrucat cei aflati acolo nu executau o pedeapsa, nu fusesera condamnati de vreo instanta. Capturati in urma unor operatiuni militare, prizonierii au devenit proprietatea NKVD, iar militarii i-au folosit la munci, de obicei cele mai grele, evident cu o remunerare simbolica. Paradoxal, dar utilizarea prizonierilor pentru restabilirea economiei sovietice a fost stabilita printr-o Hotarare a Sovietului Comisarilor Poporului al URSS, din 1 iulie 1941, cand Armata Rosie era in retragere totala. In acea perioada, in popor se vorbea ca daca in vecinatate incepea o constructie mare, se deschidea un santier sau era necesara reparatia unui edificiu important, fie remontarea unei linii sau a unui nod de cale ferata, distruse in timpul razboiului, in apropiere neaparat trebuia sa apara un lagar de prizonieri. Totodata, prizonierii au fost masiv folositi la reconstructia oraselor. Au existat insa si lagare de prizonieri pentru munci agricole. a da aparenta respectarii Conventiei de la Geneva din 1929 privind statutul prizonierilor (pe care nu a semnat-o), Uniunea Sovietica a deschis spitale pentru prizonieri. Insa, in calitate de proprietar, NKVD nu cheltuia aproape nimic pentru tratamentul prizonierilor bolnavi. Conceptia NKVD referitoare la prizonierul bolnav era urmatoarea - sa moara, vor fi mai putine cheltuieli.
DIRECTIVA DE LA MOSCOVA
Lagarele de prizonieri din Moldova au facut parte din asa-numita Regiune de Sud a sistemului de lagare de prizonieri din URSS, ce cuprindea teritoriile RSS Ucrainene si RSS Moldovenesti. In aceasta zona au fost create 36 de lagare (33 in Ucraina si trei in Moldova), cu circa 515 subunitati/santiere. Sub aspect juridic, infiintarea lagarelor de prizonieri pe teritoriul Moldovei a fost aprobata de catre Consiliul Comisarilor Poporului al RSSM, printr-o hotarare din 7 octombrie 1944. Acestea urmau sa fie amplasate in Chisinau (capacitatea de 5.000 de persoane), Tiraspol (6.000) si Orhei (4.000).
216 
Cel putin atatea lagare de prizonieri au existat in URSS, in ele fiind detinuti peste cinci milioane de militari.
Hotararea obliga factorii de decizie din orasele respective sa identifice locatia, iar pentru a-i ajuta din punct de vedere organizatoric, la Tiraspol si la Orhei au fost delegati reprezentanti ai Ministerului Gospodariilor Comunale si ai celui de Interne. Hotararea obliga autoritatile locale sa elaboreze un plan de folosire a prizonierilor la munci pentru reconstructia obiectelor industriale, a celor de locuit si de menire social-culturala. 
In conformitate cu ordinele NRVD al URSS - nr. 00135 din 24 octombrie, nr. 001398 din 16 noiembrie 1944 si nr. 00489 din 14 mai 1945, in RSSM au fost organizate trei lagare de prizonieri, dupa cum urmeaza: lagarul cu nr. 103 la Balti (cu capacitatea de 4.000 de persoane), lagarul nr. 104 la Tighina (cu capacitatea de 5.000 de  prizonieri) si lagarul nr. 198 la Chisinau (cu capacitatea de 10.000 de persoane). La Balti a fost deschis spitalul militar special nr. 3376, pentru prizonieri, avand 300 de paturi. Dupa cum observam, militarii nu au tinut cont de deciziile autoritatilor civile, infiintand lagare la Balti si Tighina. 
14.500 DE PRIZONIERI INTR-O LUNA
Statele de personal ale NKVD pentru deservirea lagarelor constituiau la acea vreme 402 persoane. Pentru a asigura alimentatia prizonierilor, lagarului nr. 198 i-au fost repartizate terenurile colhozului din satul Cebanovca, raionul Cantemir, iar lagarelor nr. 103 si 104 le-au fost puse la dispozitie circa 40 de hectare de culturi agricole din apropierea oraselor Balti si Tighina. La 10 august 1945, capitanul Iatenko, seful punctului de filtrare a prizonierilor din Iasi, i-a adresat comisarului NKVD al RSSM, general-maiorul Markeev, un raport in care se arata ca intre 2 iulie si 5 august 1945 la Iasi au sosit 43 de garnituri de tren cu 80.951 de prizonieri. In raport se preciza ca 34 de garnituri cu 66.451 de persoane au fost expediate in lagarele de prizonieri ale NKVD din RSS Ucraineana si din Federatia Rusa, iar noua trenuri cu 14.500 de prizonieri au fost trimise in RSSM. Pentru coordonarea activitatii lagarelor de prizonieri, la 22 decembrie 1944, in cadrul NKVD al RSSM a fost instituita o directie speciala. Comandant al Directiei lagarelor de prizonieri a fost numit locotenent-colonelul Mihail Orlov. Sediul directiei a fost stabilit in Chisinau, pe strada Muncesti numarul 6, ocupand opt cladiri: nr. 1 - Cartierul directiei, nr. 2 - atelier de lemnarie, nr. 3 - farmacie, nr. 4 - cizmarie, nr. 5 - atelier, nr. 6 - garaj, nr. 7 - baie, nr. 8 - nu este specifica destinatia. Spitalul din Balti a fost deschis in cladirea unei scoli din oras. La 8 iunie 1945, printr-un ordin al NKVD al URSS, a fost marita capacitatea lagarelor din RSSM: nr. 103 din Balti si nr. 104 din Tighina - cate 7.000 de prizonieri, iar nr. 198 din Chisinau – 10.000 de persoane.
SANTIERELE LAGARELOR DIN RSSM
Lagarul de prizonieri din Chisinau, fiind la hotarul URSS, a fost folosit in mai multe cazuri in calitate de punct de acumulare si de transfer. Astfel, intre 1 aprilie si 31 iunie 1945, aici au fost adusi 13.437 de fosti militari, dintre care 738 au fost expediati in tara de origine, 342 au murit, 24 au fugit, iar 372 au fost transferati in alte lagare. Numarul celor detinuti s-a schimbat pe parcurs. De exemplu, la 1 iulie 1945, in lagarul nr. 103 din Balti erau detinuti 4.201 prizonieri, in lagarul nr. 104 din Tighina – 4.151 si in lagarul din Chisinau – 6.849 de prizonieri. In total erau 15.201 prizonieri. La 1 august 1945, in cele trei lagare erau inchisi deja 16.051 de prizonieri, dintre care 8.323 de nemti si austrieci, 4.873 de maghiari, 691 de romani si 2.164 de persoane de alte nationalitati. In functie de numarul obiectelor ce trebuiau reconstruite sau a santierelor nou-infiintate, cele trei lagare de prizonieri au avut mai multe subunitati/santiere de munca. Astfel, la 14 august 1945, Guvernul RSSM si Biroul Comitetului Central al Partidului Comunist (bolsevic) din Moldova au repartizat prizonierii pe santiere, ministere si institutii. Acestia au fost obligati, in termeni foarte restransi, sa organizeze lagare.
Lagarul nr. 198 din Chisinau
Comisariatului constructiilor civile i-au fost pusi la dispozitie 2.700 de prizonieri, dintre care 2.200 au fost dislocati in imobilul de pe str. Livezilor nr. 21  - astazi Alexei Mateevici (cu obligatia ca 500 sa fie expediati in fiecare zi Comisariatului agriculturii), iar 500 au fost cazati in lagarul de pe str. Kiev nr. 78 (astazi 31 august 1989). Cate 500 de prizonieri au primit Comisariatul treburilor comunale si Directia materiale de constructii. Sediul acestui sub-lagar s-a aflat pe str. Haralampie nr. 115 (azi Alexandru cel Bun).
Comisariatul industriei locale a primit 500 de prizonieri, urmand sa-i cazeze pe str. Irinopolskaia nr. 14, iar sefului Pazei de Stat i-au fost repartizati 800 de prizonieri, care urmau a fi cazati in oraselul militar nr. 17. Prizonierii distribuiti Pazei de Stat au fost repartizati astfel: 250 la restabilirea statiei electrice, 200 la constructia unei linii electrice cu tensiune inalta, 250 pentru munci la obiectele Comisariatului apararii, iar 100 au fost dati Comisariatului transporturilor auto. 750 de prizonieri au fost amplasati in cladirea fostei Scoli eparhiale (repartizati comisariatelor industriei usoare si industriei alimentare), iar 500 au fost pusi la dispozitia Comitetului Executiv Dubasari. Calea Ferata a Moldovei a beneficiat de 1.750 de prizonieri, iar Combinatul de sampanie – de 1.000. Cate 500 de prizonieri au primit Directia graniceri si Comisariatul de interne.
Lagarul nr. 103 din Balti la acea data avea patru santiere de munca si doar 1.600 de prizonieri. Trei dintre aceste sub-lagare au fost organizate pe langa Comisariatul constructiilor civile (cu 600 de prizonieri), Calea Ferata din localitate (cu 500 de prizonieri) si Directiei constructiei podurilor (cu 500 de persoane).
Lagarului nr. 104 din Tighina i s-a repartizat pentru stationare Cetatea Tighina. Cei 4.000 de prizonieri au fost distribuiti astfel: 1.100 de prizonieri a primit Comisariatul constructiilor civile, iar cel al Constructiilor industriale – 1.000. Cate 500 de prizonieri i-au revenit Directiei cailor ferate din localitate si Directiei materialelor de constructii. Ultimii 900 de prizonieri au fost distribuiti astfel: Comitetul Executiv Tiraspol - 400, Directia constructii locale - 200, Comisariatul agriculturii – 200, iar 100 de persoane au fost folosite la constructia aerodromului din localitate.
BORDEIE PENTRU NOU-VENITI
Refacerea economiei socialiste necesita noi brate de munca. Pana la 10 septembrie 1945, urmau sa fie organizate inca cinci sub-lagare, dupa cum urmeaza: la Chisinau - pentru Comisariatul constructiilor civile, Comisariatul alimentatiei locale si Comisariatul industriei usoare, primele doua avand capacitatea de 500 de prizonieri fiecare, iar cel de-al treilea - de 600; plus doua la Balti si Tighina a cate 500 de prizonieri. Pentru a mari numarul prizonierilor care ar lucra la reconstructia orasului Chisinau, pana la 1 noiembrie 1945, in zona Hipodromului, pe str. Orheiului, urmau sa fie construite bordeie pentru alti 3.000 de prizonieri. Potrivit unor date statistice, la 1 octombrie 1945, in cele trei lagare si in spitalul din Balti se aflau 13.346 de prizonieri. La 15 februarie 1946, lagarul de prizonieri nr. 198 din Chisinau avea 11 subunitati/santiere de munca: sub-lagarele nr. 1, 2, 3, 6, 7, 8 erau dislocate in Chisinau, iar celelalte cinci erau amplasate in diferite localitati ale RSSM (cate unul la statiile de cale ferata Basarabeasca, Ungheni si Balti, unul la Tiraspol si doua in localitati rurale). La spitalul din Balti, la data respectiva erau internati 272 de bolnavi. Lagarele din Balti si Tighina au fost desfiintate la 14 noiembrie 1945 si incorporate in lagarul nr. 198 in calitate de sub-lagare/santiere.
LICHIDAREA LAGARULUI DIN CHISINAU
La 1 ianuarie 1947, in lagarul de prizonieri nr. 198 se aflau 4.877 prizonieri, dislocati in opt sub-lagare: nr. 1, 2, 3, 5 si 6, care se aflau la Chisinau; nr. 4 - la statia Basarabeasca; nr. 7 - la Tiraspol si nr. 8 - in satul Balmaz, raionul Bulboaca. Odata cu repatrierea masiva a prizonierilor in tarile de origine s-a micsorat si numarul acestora. Astfel, la 1 ianuarie 1948, in lagarul nr. 198 mai erau 1.746 de prizonieri, dintre care: 1.413 nemti; 293 de maghiari; 17 romani; 15 austrieci; 6 moldoveni, un ucrainean si un polonez. Micsorarea numarului se datoreaza expedierii, la 1 octombrie 1947, a unui esalon de 15.000 de prizonieri nemti in lagarul nr. 242 din orasul Enakievo, regiunea Donetk, Ucraina. La aceeasi data in spitalul de la Balti erau internati 339 de prizonieri: 219 nemti, 95 de maghiari si 25 de alte nationalitati.
Insa la 30 aprilie 1948, prin directiva nr. 34894, Directia Principala a Lagarelor de Prizonieri a URSS dispune inchiderea Directiei lagarului nr. 198. Ministrul de Interne Tutuskin redacteaza o adresa prin care solicita pastrarea administratiei. Nu-i reuseste deoarece la 7 aprilie vine ordinul nr. 0167, prin care directia este lichidata, competentele acesteia preluate de lagarele de drept comun din sistemul GULAG. La 22 iunie 1948, in lagarul nr. 198 mai erau 1.072 de prizonieri, iar la spital - 64 de bolnavi, in special persoane debarcate din trenurile care transportau prizonieri peste Prut. La acel moment lagarul nr. 198 avea patru santiere: nr. 1 in gestiunea Directiei graniceri - cu 250 de prizonieri; nr. 2 - cu 248 de prizonieri (care lucrau la reconstructia garii din Chisinau), nr. 4 - cu 468 de prizonieri, aflati in subordinea Ministerului Industriei Usoare si Directiei constructii a MAI. Acestia din urma lucrau la constructia fabricii de piele, la cea de-a doua cladire a fabricii de tricotaje, la fabrica de incaltaminte, la clubul MAI si la ridicarea unei case de locuit a MAI. Alti 170 de prizonieri (din cel de-al patrulea sub-lagar) deserveau Directia lagarelor din str. Muncesti nr. 6. La 1 octombrie 1948, in lagarul de prizonieri din RSSM ramasesera 878 de prizonieri: 811 nemti, 39 de romani, 16 maghiari, 11 austrieci si un moldovean. Spitalul din Balti a fost lichidat, in urma unei directive a MAI a URSS (nr. M0770 din 20 decembrie 1948). La 1 ianuarie 1949, in spital se mai aflau 22 de prizonieri bolnavi.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

aliatilor rssm chisinau balti tighina
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1782 (s) | 34 queries | Mysql time :0.016243 (s)