News Flash:

Strategia defensiva germana pentru apararea Reichului

16 Martie 2015
721 Vizualizari | 0 Comentarii
Luftwaffe nu dispunea la inceputul razboiului de o forta de aparare aeriana eficienta. In acelasi timp, bombardamentele aeriene diurne ale aliatilor impotriva tintelor din Germania au fost in numar mic in perioada 1939–1940. Responsabilitatea apararii spatiului aerian german cadea la inceputul razboiului in sarcina Luftgaukommandos (comandamentele districtelor aeriene). Sistemul defensiv se baza in principal pe artileria antiaeriana. Actiunile defensivei antiaeriene nu erau coordonate si comunicatiile dintre diferitele unitati era slaba. Lipsa coordonarii dintre bateriile de artilerie antiaeriana si aviatia de vanatoare avea sa fie o problema a germanilor de-a lungul intregului razboi.

Adolf Hitler era unul dintre sprijinitorii folosirii cu precadere a artileriei antiaeriene, care ar fi dat populatiei civile „sprijin psihologic”, indiferent cat de ineficiente s-ar fi dovedit tunurile antiaeriene. Regiunea Ruhr, care a fost tot timpul una dintre tintele favorite ale raidurilor aliatilor, s-a dovedit un obiectiv extrem de greu de protejat, mai ales in conditiile in care resursele Germaniei se epuizau. De multe ori, in regiune erau disponibile pentru aparare doar Luftgaukommandos, care erau alocate diferitelor obiective fara ca sa dispuna insa de sisteme de control al traficului aerian, care sa le permita interceptarea avioanelor inamice.

Vezi si Legile de la Nürnberg

Pe 21 septembrie 1939, seful Statului Major al Luftwaffe Hans Jeschonnek, a definit pentru prima oara rolul avioanelor de vanatoare de zi in cadrul sistemului de apararea a teritoriului german. Unitatile de avioane de vanatoare erau desemnate unor sarcini defensive specifice si erau puse sub comanda comandamentelor antiaerian local. In cele din urma, toate escadrilele de avioane de vanatoare aveau sa fie trecute sub comanda unei dintre cele cateva Luftflotten (Flote Aeriene), care trebuiau sa urmareasca apararea obiectivelor germane intr-o maniera „legata direct cu conceptul strategic pentru conducerea continua a razboiului aerian”. Cu alte cuvinte, avioanele de vanatoare ale Luftwaffe aveau sa actioneze atat ca forta defensiva, cat si ofensiva, pentru pastrarea superioritatii aeriene atat asupra spatiului aerian inamic, cat si asupra celui propriu.

Vezi si Eliberarea Romei

Aceasta strategiei a functionat bine pe front, dar in scurta vreme s-a dovedit ca lipsa pregatirii, experientei si coordonarii dintre Fliegerdivisions (Diviziile Aeriene) si unitatile artileriei antiaeriene, atunci cand se punea problema operatiunilor defensive strategice, au facut ca apararea spatiului aerian german sa fie ineficienta.
In conditiile in care artileria antiaeriana era ineficienta, iar cele cateva grupuri de avioane de vanatoare trebuiau sa acopere un spatiu aerian prea intins, obiectivele industriale vitale nu erau protejate corespunzator. Acest sistem nu a fost schimbat o lunga perioada de timp datorita fortele aeriene aliate nu au fost capabile sa se foloseasca de acest avantaj.

Cele mai multe lupte ale avioanelor Luftwaffe de pe frontul de vest au fost impotriva raidurilor „Circului” RAF si a rarelor raiduri diurne in spatiul aerian german. Aceasta a fost o perioada de timp considerata fericita pentru Luftwaffe, de timp ce strategia sa de concentrare a principalei forte de atac pe frontul de est s-a dovedit un esec dupa infrangerile din timpul invaziei din Uniunea Sovietica. Strategia „periferica” a Luftwaffe initiata de Jeschonnek, presupunea desfasurarea avioanelor de vanatoare la marginea teritoriilor controlate de Puterile Axei, cu un grad de protectie redus al obiectivelor din interiorul teritoriului.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

luftwaffe razboiului bombardamentele aeriene luftgaukommandos razboi
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2556 (s) | 23 queries | Mysql time :0.091468 (s)