News Flash:

Structurile sociale din Evul Mediu

7 Ianuarie 2015
2934 Vizualizari | 0 Comentarii
Vechea aristocratie romana si cea germanica fuzioneaza, prin inrudiri sau schimburi de elemente culturale. Familiile senatoriale romane patrundeau in domeniul clerical, in timp ce nobilii germanici preferau functiile militare. Indiferent de originea etnica, se purtau nume latine, germanice si crestine. Oamenii liberi din clasele inferioare renuntau la libertatea personala pentru a-si cauta protectia celor puternici. S-a format astfel taranimea dependenta tot mai numeroasa, formata din indivizi ce si-au pierdut libertatea, descendentii sclavilor ce au primit o bucata de pamant, ai colonilor, libertilor. Termenul de "Servus" ce denumea odinioara sclavii antici, din care provine termenul de "serb" denumea taranii dependenti. Clerul recruta indivizi numai din randul nobilimii, care beneficia de privilegiul imunitatii, agentii regelui avand interdictia de a patrunde pe domeniile acestora pentru a exercita justitia, pretinde taxe sau a recruta. Sistemul organizarii domeniale feudale se raspandeste din Franta in intreg Occidentul. Dependenta taranilor si biserica au contribuit la fixarea populatiei in asezari stabile, astfel, apar satele medievale.

Domeniul apartinea aristocratiei laice sau bisericesti, beneficiara de privilegiul imunitatii, agentii suveranului nu puteau sa patrunda pe domeniul acestora. Numarul de mici proprietati taranesti libere erau in scadere, precum si numarul taranilor liberi. Taranii dependenti proveneau din randul descendentilor sclavilor inzestrati cu gospodarie, colonilor, fostilor proprietari liberi care isi cedasera pamantul unui mare proprietar in schimbul protectiei.

Vezi si Cavalerismul in Evul Mediu feudal

Sistemul organizarii domeniale apare in nordul Frantei, datorita extinderii Imperiului Carolingian raspandindu-se in intreg occidentul. Intrarea in dependenta a taranilor a contribuit la fixarea populatiei pe vetre stabile, aparand primele sate medievale, fiind inradacinate de cladirea bisericii si cimitirului in interiorul satului, ce ilustra o legatura dintre cei vii si inaintasii lor.

Vezi si Curiozitatile Evului Mediu

Cresterea populatiei a determinat o crestere a cererii din partea marilor proprietari de pamant, stabilind structurile senioriei, definita ca o retea de puteri si de drepturi asupra oamenilor si bunurilor, un raport de dominatie sociala. Marile domenii aveau resedinte intarite ale nobililor-castra si castella, cu rol defensiv impotriva navalitorilor, dar erau pentru supunerea locuitorilor fata de autoritatea lor, preluand puterile financiare si judiciare. Dreptul de "ban" - a porunci, a constrange si a pedepsi pe cei care traiesc pe domeniilor lor ii caracterizau pe multi nobili. Obligatiile taranilor au crescut si s-au diversificat. Cresterea pretentiilor nobililor era legata de definirea unui mod de viata aristocratic, presupunand prestigii-daruri si contra daruri, banchete, achizitionarea unor obiecte de lux, cheltuielile necesare razboaielor private. Se constata diminuarea rezervei nobiliare in favoarea loturilor date in folosinta taranilor, in contextul cresterii demografice. Taranii erau obligati sa plateasca in bani sau in produse folosirea instalatiilor tehnice. Nu puteau parasi domeniul fara aprobarea nobilului, nu puteau lasa mostenire si nici nu se puteau casatori in afara acestuia fara voia stapanului.

Vezi si Hrana in Evul Mediu

Societatea era impartita in cele trei ordine de functii diferite: religioasa-oratores, razboinica-bellatores, productie-laboratores, o structura imaginara corespunzatoare unei societati rurale in care nu existau locuri definite pentru mestesugari sau negustori. In fruntea societatii era aristocratia formata din clerici si laici, alcatuind categoriile privilegiate. Aristocratia laica se defineste dupa anul 1000, stabilirea rudeniei fiind pe linie masculina.

Mostenirea revenea doar primului nascut de sex masculin, ceilalti copii fiind obligati sa-si gaseasca alte plasamente, intrand in randul clerului sau incercand sa faca avere pe cont propriu, prin lupta. Se contureaza categoria cavalerilor, razboinci carora biserica le impune un ideal insufletit de etica religioasa. Acestia, ca aparatori ai crestinitatii, n-au luptat niciodata pentru apararea celor napastuiti, ci doar ca sa elibereze Tara Sfanta de sub ocupatie musulmana. Clerul inalt era format din descendenti ai familiilor aristocratice, iar clerul de rand era format din indivizi proveniti din randurile taranilor si orasenilor. Dupa 1200, cand s-au dezvoltat primele universitati ce formau clericii, clerul recurta si din categoriile neprivilegiate.

Taranimea nu era omogena, intalnind taranime libera, mai putin numeroasa. Colonizarea rurala presupunea fondarea unor asezari a caror locuitori sa se bucure de libertate personala. Taranii dependneti erau in dependenta personala fata de senior, fiind legati de glie, neputand sa-si paraseasca satul, fiind obligati sa-si rascumpere dreptul de a se casatori in afara domeniului sau de a lasa mostenire. Taranii care fugeau puteau fi cautati si revendicati de stapanii lor. Multi se refugiau in orase recent intemeiate, altii se ascundeau, platind "tacerea".

Erau si categorii intermediare ale taranilor liberi juridic, dar dependenti economic de seniorul care le-a incredintat un lot de pamant. Aveau libertate de miscare, dar legatura cu pamantul era slaba, avand garantia detinerii unui lot de pamant in schimbul dependentei personale. Din randurile lor se recruteaza forta de munca a celor angajati contra-cost pentru lucrarile sezoniere.

Categoriile de mestesugari si negustori s-au inmultit datorita renasterii urbane, precum si categorii de liberi profesionisti, ca medicii, profesorii si notarii, fiind doar barbati, femeile fiind excluse din motivatii sociale si teologice.

Orasul nu era caracterizat de egalitate sau omogenitate sociala, fiind diferentieri in privinta ocupatiilor variate ale mestesugarilor si comerciantilor. Se aflau si numerosi clerici ce pun bazele unor ordine. Daca anterior, manastirile erau situate la marginea oraselor, din secolul XIII, calugarii benedictini, franciscani si dominicani ofereau asistenta religioasa in cadrul oraselor.Traiau la oras si aristocrati laici si orasenii bogati, negustorii, mestesugarii patroni, zarafi, camatari, ce alcatuiau patriciatul urban, cumparand domenii rurale incercand sa duca o viata similara cu cea a nobililor. Din clasa de mijloc faceau parte mestesugarii, micii negustori, lucratorii salariati, liberii profesionistii. Se adauga plebea urbana numeroasa si turbulenta, alcatuita din elemente marginale. Existau sclavii, proveniti din pietele din lumea musulmana, precum si imigranti evrei. Florenta era condusa de familiile patriciene noi, sprijinite de membrii breslelor, trecandu-se la un regim corporativ. Venetia era condusa de marele consiliu din care faceau parte doar familiile vechi. In Flandra si Germania, in urma rascoalei mestesugarilor, s-au instaurat regimuri corporative.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

aristocratie romana elemente culturale oamenii liberi servus clerul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2341 (s) | 23 queries | Mysql time :0.083484 (s)