News Flash:

Sub ce context s-a desfasurat campania din Tunisia

24 Decembrie 2014
838 Vizualizari | 0 Comentarii
Primele faze ale razboiului in Africa de nord au fost marcate de lipsa de provizii si incapacitatea asigurarii unui sprijin logistic concentrat. Bazele de aprovizionare ale partilor combatante erau foarte departate de linia frontului: cele britanice la Alexandria, iar cele italiene la Benghazi si Tobruk. Intre ele se intindeau peste 650 km de desert, care putea fi traversat cu usurinta doar printr-un coridor ingust care se intindea de-a lungul malului Mediteranei. In acel timp, fortele navale britanice si italiene erau sensibil egale in Marea Mediterana, fiecare dintre ele reusind sa impiedice inamicul sa aprovizioneze pe calea apei bazele din Alexandria, respectiv Tobruk.

Nivelul scazut al proviziilor a dus la inceput al o lupta de „du-te – vino” de-a lungul coastei mediteraneene. Ofensiva initiala italiana a dus la o inaintare de aproape 1.650 km spre granita egipteana, dar cand au ajuns atat de departe, proviziile lor erau aproape terminate si capacitatea de reaprovizionare era redusa. Britanicii, aflati foarte aproape de bazele lor de aprovizionare, au organizat rapid o contraofensiva victorioasa in Libia. Dupa sosirea germanilor in Africa, frontul s-a mutat din nou spre est, pentru ca inaintarea fortelor Axei sa se opreasca din nou din cauza spraintinderii liniilor de aprovizionare.

Vezi si Campania din insulele Solomon

Situatia s-a schimbat radical in 1942. Desi in Mediterana fortele navale britanice si italiene continuau sa duca lupte dure, faptul ca Malta ramasese ferm sub controlul Aliatilor le-a permis acestora sa limiteze drastic aprovizionarea Axei pe mare. Mai mult, Aliatii au crescut in mod coplesitor volumul de provizii destinate frontului, ceea ce s-a dovedit un avantaj hotarator.

Vezi si Campania Gallipoli din Primul Razboiul Mondial

Odata cu retragerea germana provocata de ofensiva victorioasa a lui Bernard Montgomery in Egipt dupa a doua batalie de la El Alamein din noiembrie 1942, in conditiile in care britanicii nu mai sufereau din cauza lipsei proviziilor ca la inceputul luptelor, nu a fost decat doar o chestiune de timp pana cand Aliatii au reusit sa mute linia frontului in Libia. Pe 8 noiembrie a fost declansata Operatiunea Torta – debarcarea Aliata in vestul Africii – ceea ce a facut ca fortele Axei sa fie prinse la mijloc, intr-o Libie greu de aparat.

Vezi si Al Doilea Razboi Mondial: Campania din Africa de Nord

Pozitii defensive mai usor de organizat existau in vest, in Tunisia. Tunisia este marginita la est de Golful Sidra si la nord de Marea Mediterana. Cea mai mare parte a frontierei terestre vestice cu Algeria este definita de crestele Muntilor Atlas. Aceasta zona de frontiera era relativ usor de aparat, in regiune neexistand decat un numar limitat de trecatori pe directia nord-sud. In sudul Tunisiei, o serie de munti de inaltime mica controleaza caile de deplasare spre litoral. Francezii construisera mai inainte de cucerirea italiana o linie defensiva (linia Mareth) de 20 km latime si 30 km adancime impotriva atacurilor dinspre Libia. Doar in nordul Tunisiei se afla o zona care ar fi favorizat atacurile. Muntii Atlas incetau sa mai fie o bariera naturala, lipsa culmilor lor lasand o zona vasta a litoralului nord-vestic neprotejata din punct de vedere natural impotriva unui atac armat.

In general, Tunisia oferea o baza de operatiuni relativ usor de aparat. Liniile defensive din nord puteau face fata fortelor aliate ale Operatiunii Torta, in vreme ce in sud linia Mareth era extrem de puternica. Intre cele doua regiuni se aflau muntii Atlas cu pasuri usor de aparat. In plus, Tunisia avea doua porturi cu ape adanci - Tunis si Bizerte, aflate la doar cateva sute de kilometri de bazele de aprovizionare italiene din Sicilia. Proviziile puteau fi transportate intr-o noapte, intunericul protejandu-le de atacurile avioanelor RAF. Prin comparatie, operatiunile de aprovizionare a bazelor din Libia aveau nevoie de o calatorie de 24 de ore, ceea ce le facea extrem de riscante.

Adolf Hitler considera ca germanii aveau o excelenta baza defensiva in Tunisia, putand sa reziste luni sau chiar ani, incurcand astfel planurile ofensive aliate din Europa.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

razboiului alexandria benghazi tobruk marea mediterana libia africa
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2279 (s) | 34 queries | Mysql time :0.086498 (s)