News Flash:

Subiectul ce il macina mereu pe Ceausescu: bazele militare straine de pe teritoriul altor state

29 Decembrie 2016
486 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7199 RON (-0.0006)
USD: 4.1541 RON (+0.0057)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
ceausescu la vanatoare
Unul dintre principiile politicii externe a Romaniei, clamat in anul 1989 de Nicolae Ceausescu, a fost desfiintarea concomitenta a tuturor bazelor militare straine existente pe teritoriul altor state.
Practic, liderul de la Bucuresti s-a pronuntat pentru retragerea fortelor militare americane stationate in anumite state NATO, a celor britanice si franceze din RFG, precum si a unitatilor sovietice existente in RDG, Polonia, Cehoslovacia (dupa 1968), Ungaria si Bulgaria. Pe acest fond, Nicolae Ceausescu incerca sa speculeze in favoarea imaginii sale de politician o situatie strategica impusa de URSS in anul 1958, care l-a avut ca principal autor pe Nikita Hrusciov.
Potrivit prevederilor Tratatului de Pace de la Paris (din 1948), URSS avea dreptul sa mentina trupe proprii in Romania si Ungaria atata vreme cat statutul postbelic al Austriei nu era reglementat la nivel international. Regimul sovietic de ocupatie militara in Romania si Ungaria avea ca scop declarat protejarea cailor de comunicatii ale grupului sovietic de armate aflat pe teritoriul austriac.
La 12 martie 1955, Kremlinul a anuntat ca accepta anumite propuneri ale Guvernului de la Viena, iar in perioada 12-15 aprilie 1955 au avut loc la Moscova negocieri sovieto-austriece. Cu acel prilej, cancelarul Iulius Raab a acceptat propunerea sovietica privind impunerea unei stari de neutralitate pentru Austria in schimbul retragerii tuturor fortelor sovietice din Austria pana la data de 31 decembrie 1955, scrie jurnalul.ro.

Vezi si Un opozant uitat al lui Ceausescu - Horia Sima 
De asemenea, in cursul negocierilor s-a hotarat ca semnarea documentului final sa aiba loc la Viena in ziua de 15 mai 1955. Reprezentantii URSS au semnat Tratatul de Stat cu Austria la o zi dupa constituirea oficiala a Organizatiei Tratatului de la Varsovia (14 mai 1955). Acest lucru ne determina sa afirmam ca autoritatile de la Kremlin au urmarit in mod premeditat mentinerea trupelor sovietice in Romania si Ungaria dupa data de 15 mai 1955. Noul pretext pe care il putea invoca Moscova era aderarea celor doua state la Organizatia Tratatului de la Varsovia.
Rezolvarea "problemei austriece" in primavara anului 1955 poate ridica anumite semne de intrebare, deoarece, pana in acel moment, Moscova nu manifestase intentia de a accepta punctul de vedere comun al SUA, Frantei si Marii Britanii referitor la retragerea tuturor trupelor straine din Austria inainte de incheierea unui tratat de pace cu Germania. In consecinta, este posibil ca decizia respectiva sa fi fost legata de dorinta lui Nikita Hrusciov, exprimata inca dinainte de momentele "Viena-1955" si "Varsovia-1955", de a reduce efectivele militare sovietice stationate in RDG, Polonia, Ungaria, Romania si Bulgaria. De asemenea, este posibil ca Gheorghe Gheorghiu-Dej sa fi intuit incercarea liderului de la Kremlin de a-si imbunatati imaginea publica in Occident si a actionat in consecinta. Astfel, acesta a semnat la Varsovia Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala, apoi, dupa doar trei luni, l-a insarcinat pe Emil Bodnaras sa discute cu Nikita Hrusciov despre o posibila retragere a trupelor sovietice din Romania (august 1955).
A fost luat prin surprindere liderul de la Kremlin de initiativa comunistilor romani? Se pare ca da, insa Nikita Hrusciov nu a explicat in mod convingator motivul pentru care a avut o reactie negativa violenta in momentul in care ministrul roman al Fortelor Armate a abordat problema respectiva. Se poate presupune faptul ca existasera discutii la Kremlin despre pasii care urmau sa fie facuti pe plan diplomatic pentru detensionarea situatiei internationale si promovarea principiului coexistentei pasnice in relatiile cu Occidentul. In acel context, este posibil sa se fi discutat in capitala URSS, printre altele, si despre situatia militarilor sovietici care stationau in Romania. Oare a crezut liderul sovietic, in timpul vizitei sale in Romania (august 1955), faptul ca romanii au avut acces la informatiile ultraconfidentiale ale Moscovei? Oare romanii incercau sa le utilizeze pentru promovarea interesului national? Raspunsul s-ar putea gasi in arhivele de la Bucuresti sau Moscova.
In vara anului 1955, Gheorghe Gheorghiu-Dej a analizat corect avantajele de care ar fi beneficiat atat regimul sau, cat si liderul de la Moscova in disputa propagandistica pe care o aveau cu Occidentul. Totodata, se poate aprecia ca, in acel caz, Gheorghe Gheorghiu-Dej a promovat si interesul national al Romaniei. Prezenta trupelor sovietice in tara constituia o mare povara morala si financiara, pe care natiunea romana era obligata sa o suporte in numele unei ideologii straine de spiritul national.

Vezi si Idila secreta a lui Nicolae Ceausescu  
Trupele sovietice au plecat din Romania in mod oficial in vara anului 1958, dar au lasat pe loc munitii, carburanti, lubrefianti, materiale speciale de marina si obiecte. In anul 1971, se mai aflau in Romania 484 de vagoane cu munitii de infanterie si artilerie, 52 de vagoane cu munitii pentru aviatie, 9.844 tone de carburanti si 322,3 tone de uleiuri. Acestea apartineau Fortelor Armate Unite ale Organizatiei Tratatului de la Varsovia, care le-au preluat de la armata sovietica. De asemenea, Flota URSS din Marea Neagra avea in Romania, in acelasi an, 21 torpile cu conuri de razboi, 337,1 tone munitie de artilerie, 22 de vagoane a 10 tone de mine marine, 30 de grenade antisubmarine, 5.000 tone de pacura, 2.000 tone de motorina, 1.941 tone de petrol de aviatie si 120 tone de uleiuri.
Totodata, la Bucuresti si-au desfasurat activitatea diferiti generali si ofiteri sovietici, pana la incetarea existentei Organizatiei Tratatului de la Varsovia (1 iulie 1991). Acestia au primit in scop propagandistic, incepand din anul 1957, denumirea de specialisti militari.
In opinia noastra, renuntarea la sintagma "retragerea trupelor sovietice din Romania" - folosita in mod constant, inainte de anul 1989, in istoriografia romaneasca si in discursurile politice - in favoarea expresiei "plecarea armatei sovietice din Romania" se inscrie intr-o noua viziune privind evenimentele care au avut loc in Europa Centrala si de Est in timpul Razboiului Rece. Nikita Hrusciov a urmarit, inca din vara anului 1955, reducerea efectivelor militare sovietice, in contextul dezvoltarii rapide a unei noi categorii de arma: racheta. Pentru a realiza o schimbare la nivel strategic, liderul de la Kremlin s-a sfatuit cu maresalii G.K. Jukov si R.I. Malinovski. In planul pe care acestia l-au pus la punct dupa infiintarea Organizatiei Tratatului de la Varsovia s-a prevazut, printre altele, mutarea in URSS a mai multor unitati sovietice care stationau in RDG, Ungaria si Romania. In consecinta, in anul 1958 a existat nu doar un "caz romanesc", ci si unul est-german. La randul sau, o divizie sovietica a plecat din Ungaria in anul 1958, la ordinul Moscovei.
Incepand din vara anului 1958, potentatii regimului comunist din Romania (Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Ion Coman, Constantin Olteanu s.a.) au incercat sa castige popularitate sustinand, in diferite ocazii, faptul ca Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a convins pe Nikita Hrusciov sa nu mai mentina trupe sovietice pe teritoriul Romaniei. In opinia noastra, este posibil ca autoritatile de la Bucuresti sa fi dorit plecarea trupelor sovietice din Romania, insa liderul de la Kremlin a fost cel care a hotarat, in detaliu, cand si cum urma sa se procedeze in acel caz. Nikita Hrusciov si comandantii armatei sovietice nu erau sentimentali sau candizi cand se punea problema mentinerii unei presiuni politico-militare constante asupra inamicului declarat - NATO.
Dupa plecarea trupelor sovietice din Romania, potentatii regimului de la Bucuresti (inclusiv Nicolae Ceausescu) au inceput sa evite anumite declaratii, in care ar fi recunoscut faptul ca detineau puterea politica si economica in Romania tocmai pentru ca fusesera instalati in acele pozitii cu ajutorul Armatei Rosii. In alta ordine de idei, doar o simpla coincidenta a facut ca decizia din anul 1958, privind redislocarea trupelor sovietice existente pe teritoriul romanesc, sa fie aclamata si aprobata sincer de poporul roman. Motivele care au stat la baza acestei atitudini au fost cu totul diferite de scopurile strategice urmarite de Uniunea Sovietica. In plus, regimul de la Bucuresti s-a vazut obligat, in scurt timp, sa aloce fonduri suplimentare pentru scopuri militare. Astfel, s-a acoperit golul lasat de unitatile sovietice care au stationat pe teritoriul romanesc pana in 1958. In acelasi timp, au fost onorate obligatiile pe care le avea Romania in cadrul Organizatiei Tratatului de la Varsovia.
In concluzie, putem afirma faptul ca nu a existat o putere militara care sa forteze trupele Armatei Rosii sa se retraga din Romania. Acestea au plecat pur si simplu, conform ordinului dat de la Kremlin, dar se puteau intoarce oricand daca interesele Moscovei in Peninsula Balcanica erau periclitate. Posibila revenire a unitatilor sovietice in regiune nu ar fi fost pusa in pericol de armata romana, deoarece Romania era stat membru al Organizatiei Tratatului de la Varsovia. In plus, Romania nu avea granita comuna cu statele membre ale NATO. In cazul declansarii unei ample actiuni de rezistenta antisovietice, autoritatile de la Bucuresti nu puteau sa primeasca rapid un presupus ajutor militar din partea Occidentului. Totodata, riscau distrugerea totala a statului roman de catre armata sovietica.
Nu in ultimul rand, nomenclaturistii Partidului Comunist Roman au fost interesati sa se mentina la putere fie din oportunism meschin (pentru a parveni), fie din convingere pentru idealurile comuniste (in cazul lui Nicolae Ceausescu). In consecinta, acestia au pastrat orientarea ideologica pe care si-au insusit-o in tinerete de la sovietici, unii dintre ei pana in fata plutonului de executie (25 decembrie 1989), altii pana in momentul dizolvarii URSS (31 decembrie 1991).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

romaniei nicolae ceausescu nato rfg cehoslovacia nikita hrusciov urss
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1977 (s) | 23 queries | Mysql time :0.035788 (s)