News Flash:

Suferintele poporului roman

9 Decembrie 2013
2456 Vizualizari | 0 Comentarii
Cand zorii libertatii s-au ivit, cand esafodajul subred al imperiului austro-ungar din centru europei, care stapanise autocrat peste 17 limbi – adevarat Babilon -, a inceput sa se naruie, popoarele isi cereau dreptul la viata nationala, unele dupa altele incepand din Octombrie 1918.
Prezicerile lui Octavian Goga din 19 Aprilie 1915 se adevereau: “in asemenea imprejurari se impune pentru orice ganditor adevarat ca popoarele din Austro-Ungaria sa trebuiasca a fi dezrobite ca sa poata si ele sa fie introduse in lumea senina a idealului; iata de ce zdrobirea imparatiei habsburgice, curatirea acestui cancer moral de pe trupul Europei este o adanca datorie de salubritate internationala. La aceasta ingropaciune suntem datori sa asistam si noi. Noi, popor romanesc, suntem chemati sa aruncam cel dintai bulgar de pamant pe acest sicriu vinovat. Noi, fiindca noi avem un razboi mai mare al suferintei si noi ne infatisam la aceasta ingropare cu cea mai mare durere in suflet… Poporul roman din Transilvania a slujit cu aur, a slujit cu sange o ingratitudine milenara, o mie de ani ne-au mintit.”
De la aceasta prezicere mult n-a mai fost, in schimb mult sange s-a varsat de bietul iobag roman. In valtoarea incaierarii unii au fost aruncati in temnite, altii executati, altii dusi pe fronturi sa apere cauze ce nu erau ale lor ,in timp ce copii si nevestele munceau ca sclavii pe pamanturile stramosesti furate de grofi, conti, magnati, scrie foaienationala.ro.
Cu cat se apropia sfarsitul domniei sangeroase, cu atat asuprirea era si mai crunta. Lipsa bratelor ii facuse pe latifundiarii unguri sa aduca pentru lucru prizonieri de razboi italieni, sarbi si rusi.
In Tara motilor, la 35 Km. sud de Huedin, aproape de izvorul Somesului Cald, la Belis un magnat ungur, Ioan Urmanczy isi facuse un domeniu de 28.000 iugare, pe care cladise un castel monumental si o industrie pentru prelucrarea bradului. Pentru ca lucrul sa nu inceteze, si mai ales profitul, din cauza iobagilor romani plecati pe fronturi, fusesera adusi prizonieri de razboi, cateva sute.
Veste haosului imperial era purtata de cei un sfert de milion de ostasi imperiali, dezertori, ce cutreierau pamantul fostei monarhii. Asa a ajuns si in creierul muntilor. Si cand dezmembrarea dusese la izbucnirea revolutiei pe 1 Noiembrie la Budapesta, frica a cuprins pe cei ce nu se stiau stapani pe pamantul lor, ci doar venetici asupritori.
Atunci, luni 4 Noiembrie 1918, jandarmii unguri cu vreo 60 de tarani romani din comunele Giurcuta de jos, Marisel si Belis l-au condus pe Ioan Urmanczy pana la Calatele de unde a plecat spre Budapesta unde avea un frate deputat in parlamentul ungar.
Prizonierii de razboi munceau din greu sub povara batailor si mureau de foame. Cei mai chinuiti erau sarbii. Dupa fuga stapanului, prizonierii s-au rasculat lasand lucru si au cerut administratiei sa li se dea alimente de drum pentru a pleca acasa. Refuzandu-li-se au spart magaziile, au omorat pe magazioner, si-au luat fiecare ce a putut si au plecat in diferite directii. Inspaimantati, jandarmii unguri au fugit la Huedin si au anuntat Budapesta.
Ioan URMANCZY a format un detasament de 65 oameni, pe care i-a inarmat cu ajutorul ministerului de razboi, dotandu-i cu arme, cartuse din belsug si sase mitraliere. Pusi sub comanda capitanului Antal Dietric au fost trimisi cu un tren special ca sa restabileasca ordinea la Belis.
Pe urma fiarelor
In halta Bologa un grup de tarani care mergea la padure sa-si taie lemne pentru iarna vazand un tren cu soldati, s-au oprit din curiozitate Trenul s-a oprit si el. Soldatii unguri au sarit si cu baioneta la arma i-a inconjurat. Unii au reusit sa fuga si sa se ascunda. Altii au fost obligati sa se urce in tren. Printre ei, Ioan Molnar, Teodor Crisan, Ion Potra, Ignat Potra si Teodor Potra al Tifri.
In continuare trenul a trecut prin fata carierei de piatra de la Morlaca de pe valea paraului Calatele unde se gasea un alt grup de tarani romani care priveau si ei din curiozitate .Trenul a oprit si aceiasi soldati unguri au indreptat mitralierele si au secerat multimea. Numerosi tarani romani au cazut morti, printre ei fiind recunoscuti Iacob LUCACI, Maria BOCA,…iar trenul si-a continuat drumul pana la Huedin unde soldatii unguri au fost primiti cu muzica si cor. Capitanul Antal Ditrich a ordonat detasamentului ca sa-i impuste pe taranii luati din halta Bologa. La interventia unui avocat ungur din Huedin, dupa multe discutii, li s-a crutat viata, dar au fost rau batuti si desfigurati. Plini de sange, abia mai putandu-se tine pe picioare, li s-a dat drumul sa plece. In afara de tanarul Teodor Potra care a fost luat drept calauza fiindca stia limba maghiara. Dintre cei “eliberati” ajunsi la Bologa, doi tarani au murit din cauza groaznicei batai si anume, batranul Ion POTRA al Tifri si Ioan MOLNAR.
Trenul groazei si-a continuat drumul pana la Calatele, iar pe parcurs, detasamentul si-a ingrosat numarul cu unguri angajati din comunele Manasturul unguresc, Sanceai, Huedin, Horlacea carora pe langa echipament li s-a oferit 300 Coroane pe zi.
De la Calatele detasamentul a plecat pe jos in directia castelului de la Belis au intors din drum pe Mitrea TRIFON si Maria TRIF pe care i-au impuscat la intrarea in comuna Belis, femeia ranita aruncandu-se in Somes si scapand cu viata.
Pe 7 Noiembrie 1917, spre pranz, detasamentul s-a instalat la castel si ostasii au plecat la vanatoarea taranilor romani. Unsprezece barbati si o femeie au fost adusi si dupa ce i-au chinuit, au fost impuscati. In sat au fost de asemenea foarte multi tarani impuscati. Casele le erau jefuite, vitele ridicate si aduse la castel unde porcii impuscati erau topiti iar untura trimisa la Budapesta cu trenul.
In ziua de Sf.Mihail si Gavril, pe 8 Noiembrie 1918 au fost omorati zeci de moti.
In cursul acestei zile l-au luat pe motul, Nicolae Neagu, fost ingrijitor la castel, ca sa stranga cu carul, mortii din sat si de pe drumuri. A ramas ingrozit gasind oameni sfartecati cu baioneta si cu intestinele insirate pe pamant, altii rezemati de stalpi, cu cate o sticla goala dusa la gura-n bataie de joc. Dupa ce taranii au fost jefuiti dupa ce fusesera ucisi, au fost aruncati in foc.
Pe Todea Gheorghe Dodu, dupa ce a reparat firele telefonice, sub amenintarea cu moartea, 1-a obligat sa arunce mortii in jeratic. Peste 25 de cadavre in prima transe. Pe urma au mai continuat sa fie aruncati.
Peste 40 au pierit in flacarile pamantene. Numarul a fost mult mai mare. Primavara prin padure erau gasite cadavre neridicate, poate si ale taranilor raniti si fugiti. De fapt saptamani de-a randul motii au stat ascunsi in munte din cauza fricii, dezbracati si fara hrana.
Cand a sosit comisia de la Cluj, pe 12 Noiembrie a ramas inmarmurita. Capitanu, avocat Valentin Poroutiu spunea:”…Ni s-a infatisat cea mai inspaimantatoare scena a revolutiei. Magazia de cartofi a fabricii era arsa pana-n temelii. A ramas neatinsa numai pivnita. In aceasta pivnita se ridica o gramada de cadavre. Deasupra se gasea o tiganca cu pumnii inclestati si un tanar militar de 18-19 ani. Ne-am urcat ingroziti in automobile si am alergat in goana spre Cluj.”
Aceasta se petrecea in timpul tratativelor de la Arad cand ungurii mai incercau sa obtina bunavointa romaneasca pentru continuarea convietuirii. Masacrul de la Belis a dus la: DESFACEREA TOTALA.
Iata o parte din reconstituirea facuta cu cei martirizati pe 8 Noiembrie 1918 la Belis, comuna situata la impreunarea Somesului cald cu paraul Belis.
Comuna BOLOGA
Ion POTRA al Tifri; Ioan MOLNAR
Comuna MORLACA
Maria BOCA a Petri Halamului; Iacob LUCACIU; Soia lui Teodor FORT
Comuna B E L I S
Ioan BALC de 36 ani ars pe rug, ramas dupa el un copilas si sotia; Nicolae BALC al Luchii, de 24 ani ars pe rug, ramasa mama neajutorata; Gheorghe MIHUT al Vili, de 35 ani ars pe rug, au ramas sotia si trei copii: Pascu, Maria si Laura.; Simion MIHUT, al postasului, ars pe rug, de 60 ani;Varvara POP, nascuta FORT, de 44 ani arsa pe rug, ramas sotul Vasile POP si 3 copii Teodor, Ilie si Justina; Maria MATIS, impuscata si arsa pe rug; Pascu POPA al Focutului, impuscat la 24 ani; Alexandru PUICA, de 49 ani, fierar de meserie, impuscat;Alexandru PUICA, sotia de 41 ani impuscata; Dumitru TRIPON, de 26 ani ars pe rug, a ramas Ana Tripon (sotie) si un copil.
Comuna VALENI (Cluj )
Ion VLAIC al Cotrestilor, de 35 ani ars pe rug, ramas vaduva sotia Caterina si un fiu: Traian Vlaic.
Comuna TUFENI (Cluj)
Gavril DREVE, de 54 ani impuscat pe Dambul Negri, a ramas fiica Floarea; Ioan DREVE, de 22 ani impuscat cu tatal, a ramas vaduva Anuta Dreve, sotie.
Comuna MANASTIRENI
Petru CALO, fierar de 38 ani impuscat, ramas un fiu: Petru; Ioan GOIA; Ioan NISTOR; Petru GIURGIU, impuscat la 54 ani, ramas un fiu: Ioan; Ioan MICHILIE, impuscat la 18 ani; Ioan MORAR, macelar, impuscat la 57 ani, au ramas 2 fii; Gavril VASAR, impuscat la 6 ani, au ramas doi copii.
Comuna MARISEL(Cluj)
Avram COSTEA, ars pe rug. Sotia a murit la scurt timp. Fetita lor Maria a ramas orfana pe drumuri;
Dumitru Giurgiu, ars pe rug, sotia moarta, copii pe drumuri; Ioan LAZAR; Francisc MULLER.; Gheorghe MARIS, ars pe rug, au ramas sotia Silvia si doi copii orfani: Vasile si Avram.
Comuna ARADA(Cluj)
Ioan NEAGU, ars pe rug, ramas sotia Rafila si 3 copii: Ion, Vasile si Ana; PetruTODEA , ars pe rug, sotia ramasa vaduva cu fetita Rafila; Nicolae RADAC ars pe rug, a ramas sotia Anuta si copilul Gheorghe; Neag SAVU, ars pe rug, a ramas sotia Ana si copiii Nicolae, Iosif, Mariuta; Santioana STAN; Gheorghe NEAG al lui Jujiu; Ana LAZAR; Dumitru LAZAR; Gavril NEAG al Luchii; Rafila ONET; Dumitru NICOLA; Ana TODEA.
Crimele impotriva romanilor se generalizeaza
In timp ce dorinta de eliberare de sub jugul maghiar se manifesta manifesta fatis, asupra romanilor se dezlantuia cea mai crunta opresiune.
Jandarmii unguri trageau in carne vie asupra “camasii albe. Pe 5 Noiembrie cand trenul groazei inainta spre Belis, si jandarmii unguri au actionat tragand in carne vie si omorand mai multi tarani in com. Sanmartin.
La Mihalt, urmasii “Sf. Stefan” au omorat 10 tarani , iar pe alti 28 i-a ranit. Primpretorul si notarul din Filea de Jos la intoarcere insotit de 25 jandarmi unguri, pentru a-si asigura domeniu pe care-1 exploata, a intalnit in apropierea comunei Filea de Sus ostasi romani ce se intorceau de pe front. A deschis foc asupra lor si a impuscat 9 oameni.
In aceeasi perioada si in aceeasi regiune a motilor, au mai fost impuscati de jandarmii unguri alti tarani: la Cherelus (6 moti),1a Covasinti (3 moti), la Tauti alti trei, la Mandruloc altii…peste tot.
Un alt act de barbarie savarsit de detasamentul unguresc ce actionase la Belis, s-a petrecut in gara Poieni, langa Ciucea. In retragere, dupa masacrul savarsit la castelul Urmanczy, au prins pe sublocotenentul roman Tamas in gara Poieni si dupa ce l-au chinuit ingrozitor, i-au taiat urechile, l-au pus sa-si sape groapa la 10 metri de linia ferata si dupa ce i-au scos ochii l-au omorat si ingropat acolo.
In setea lor de sange in comuna Sohodol au omorat si doi preoti, pe Leucutia si Popescu.
In acele zile de groaza abatute asupra taranilor transilvaneni, Iuliu MANIU nici nu putea lua o hotarare mai inteleapta decat: DESFACERE TOTALA
Iar noi sa nu lasam sa se astearna uitarea peste suferintele stramosilor nostri fiindca ar fi o crima de neiertat.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

libertatii imperiului austro-ungar babilon octavian goga
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1742 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013694 (s)