News Flash:

Suleyman, un sultan legislator, nu doar cuceritor

9 Martie 2013
1974 Vizualizari | 0 Comentarii
Suleyman
Marea provocare pe care premiul castigat de sultan in urma cuceririlor de la Baghdad la Budapesta a impus-o a fost constructia unei unitati a imperiului.

In anul 1690, un turc care vizita palatul de la Versailles scria urmatoarele cuvinte in jurnalul sau de calatorie : « regele Frantei este sultanul Suleyman al timpurilor noastre ». O observatie uimitoare, pentru ca de obicei monarhul francez Ludovic al XIV-lea era elemenntul de comparatie folosit de curtile europene. Cine era acest sultan cu care era comparat ? Cu un secol maidevreme acest sultan isi crea o suprematie politica si personala pe care altii au incercat in zadar sa o echivaleze.

Europenii care au fost martori la ascensiunea acestuia s-au lasat profund impresionati. Urmatorul pasaj ii apartine ambasadorului venetian Bernardo Navagero, care scrie in anul 1553 : « Curtea otomana este o priveliste splendida, iar cel mai fascinant este insusi sultanul. Stralucirea bijuteriilor si aurului te orbesc. Matasea si broderiile lucesc in raze flamboiante. Ce te uimeste cel mai mult la Suleyman Magnificul nu sunt nici vesmintele fastuoase nici turbanul sau maret. El este unic pentru ca atitudinea sa este cea a unui suveran cu adevarat magnific ».

In propriul stat sultanul nu era insa cunoscut drept magnificul, ci legiuitorul. Personajul s-a nascut in mijlocul unor transformari istorice care au afectat intrega lume cunoscuta. Strabunicul sau Mahomed al II-lea zguduise lumea crestina prin cucerirea Constantinopolului in 1453. Turcii otomani au capturat Bosforul, s-au stabilit in Balcani si au luat sub control Dardanelele. Nepotul lui Mahomed, Selim I a cucerit Persia si Egiptul. Iar fiul lui Selim a mostenit si extins pe toate granitele deja vastul si impozantul imperiu.

A si detinut mijloacele ca sa infaptuiasca acest lucru : vestitii ieniceri, cea mai disciplinata infanterie. Si cavaleria era la fel de remarcabila datorita experientei acumulate de-a lungul timpului inca de la sosirea in Orientul Mijlociu. Artileria nu avea termen de comparatie. Europenii aveau sa invete sa fabrice arme la fel de performante prin intermediul celor capturate de la sultan.

Puterea otomana a atins apogeul prin campaniile din Carpatii vestici si Golful Persic, aproape atingand  marea Caspica si Gibraltarul. Capodopera militara a acestor campanii o reprezinta batalia de la Mohacs din 1526, sultanul patrunzand in regatul maghiar si dominand campul de lupta prin tactica atragerii inamicului intr-un centru slabit intentionat si apoi atacului cu rezervele de pe flancuri. Suleyman ar fi dorit si Austria, dar proasta aprovizionare l-a fortat sa se retraga din fata portilor Vienei.

Cuceririle sultanului l-au transformat in suveranul principal al secolului al XVI-lea, o vreme presarata cu rivali de valoare – Carol Quintul, Francisc I sau Henric al VIII-lea. Un rezultat al aliantelor europene care s-au concretizat intr-o mare batalie navala intre amiralii Barbarossa si Andrea Doria a constat in instapanirea otomanilor asupra nordului si sudului Marii Mediterane.

Acum Constantinopolul a devenit glorioasa metropola a Imperiului Otoman, o capitala demna de magnificul Suleyman. Domnia sa s-a remarcat si prin activitatea arhitecturala, multi istorici ai artei considerand moscheea sultanului drept cea mai frumoasa cladire turceasca. Terminata in 1556, aceasta prezinta influente bizantine la elementele bazilicale, dar minaretele si balcoanele sunt specific islamice. In afara moscheilor sultanul s-a concentrat si pe scoli sau imbunatatiri edilitare. Oamenii traiau intr-un oras bine organizat, impartit in patru cartiere, iar oficialii asigurau aplicarea legii.

Imperiul Otoman era greu de administrat. Intinzandu-se de la Budapesta la Baghdad, cuprindea provincii si popoare complet diferite in materie de credinte, obiceiuri, traditii si aspiratii. Legile trebuiau sincronizate cel putin la nivelul de baza, de dragul unitatii statale. Sultanul a indeplinit aceasta misiune garantand posibilitatea administrarii locale, dar si satisfacerea nevoilor imperiale. De pilda, nu a facut nicio incercare de a impune conditii asupra bazarului turcesc sau pietei maghiare, dar pretindea in schimb onestitate comerciala si taxe echitabile.

Codul de legi a fost promulgat in toate teritoriile, functionand atat de bine incat sultanul amintea de reforma lui Iustinian. Sultanul era in mod indisputabil capul administratiei otomane, dar nu un despot. Asculta de legea islamului si nu se credea deasupra legilor formulate chiar de el. Permitea subalternilor sa actioneze cum credeau de cuviinta, si ii alegea dupa merit. Ambasadorul austriac, Ghiselain de Busbecq, marturiseste ca sultanul promova un sistem democratic : »atunci cand are intalniri, el nu acorda importanta rangului sau averii, nici nu tine cont de recomandari sau popularitate, analizeaza cazul fiecarei persoane care doreste un post conform meritelor, abilitatilor si caracterului acesteia ». astfel se ocupau posturile in administratie, dintre care cele mai importante formau divanul.

Dupa cum spuneam, in fata supusilor otomani sultanul era kanuni, legislatorul. Dupa cum afirma si istoricul P. Kinross, “nu numai ca era un mare comandant, un om al sabiei, ca si atal sau bunicul sau, dar se deosebea de ei prin faptul ca era si un om al biroului, fiind un mare legislator, evidentiindu-se printr-un mare respect fata de lege ». Legea principala a imperiului era shari’ah, legea sacra, care nu putea fi schimbata de nimeni. Dar legislatia ce purta numele de kanun era dependenta de vointa sultanului, cuprinzqnd domenii precum dreptul penal, taxele si averile. Suleyman a adunat toate legile intocmite de sultanii de dinaintea sa. Eliminand apoi neconcordantele si alegand intre reglementarile contradictorii, elaboreaza un singur cod, atent sa nu lezeze legile de baza ale Islamului.

In acest cadrul Suleyman incearca sa faca reformele necesare ca urmare a extinderii imperiului. Cand kanunul este definitivat, acesta primeste denumirea de kanunu-i-osmani, sau ‘legile otomane’, un cod care va fi valabil mai bine de 300 de ani. Suleyman a acordat o importanta deosebita obligatiilor categoriei de rayas, supusi crestini care lucrau pamanturile spahiilor, ridicandu-le statutul deasupra serbiei cu conditia migrarii spre teritoriile turcesti. Suleyman a jucat un rol important si in apararea evreilor, semnand un firman prin care condamna antisemitismul. Totodata sultanul elaboreaza legi penale, stabilind amenzile pentru diferite infractiuni, reducand de asemenea cazurile in care se aplica pedeapsa cu mutilarea sau moartea. In ceea ce priveste taxele, se stabilea cuantumul pentru varii produse si profituri din comert. Pe langa taxe oficialilor care cad in dizgratie li se confisca pamantul.

sursa:historia.ro 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

castigat sultan baghdad budapesta 1690 versailles suleyman 1553 carpatii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1799 (s) | 35 queries | Mysql time :0.019334 (s)