News Flash:

Tainele nedescifrate de pe Columna lui Traian

1 Decembrie 2013
4182 Vizualizari | 0 Comentarii
O descoperire senzationala facuta anul trecut la Turnu Severin reitereaza necesitatea studierii cu mai multa aplecare a celebrei Columne a lui Traian de la Roma. In timpul unor lucrari de construire a unui pavilion in curtea Muzeului "Portile de Fier" a fost identificat un amfiteatru sculptat pe Columna lui Traian. Potrivit unui basorelief de pe monument, amfiteatrul se afla la piciorul podului construit de Apolodor din Damasc peste Dunare, adica exact in locul in care a fost gasit in 2010. Dupa mai bine de un secol de cautari zadarnice, iata cum aceasta noua descoperire arheologica vine sa confirme inca o data ca scenele sculptate pe monumentul din capitala imperiului nu sunt fantezii ale celebrului arhitect Apolodor din Damasc, ci o adevarata cronica in piatra a unor evenimente reale despre care istoria vorbeste cu probe.
Italienii au reconstituit culorile Columnei
Desi la noi relativ putina lume cunoaste faptul ca italienii au reusit sa reconstituie cu tehnici ultramoderne culorile originale care dadeau stralucire acum aproape 19 secole Columnei lui Traian, acest lucru era o realitate inca din penultimul deceniu al secolului trecut.
In anii a80, un colectiv de specialisti in studii nucleare, folosind reflectoscopia computerizata in infrarosu, captarea radioactivitatii, analizarea semnalelor dinamice pana la o frecventa de 1.000 Hz, analiza elementara, care includea spectometria de fluorescenta X si sematometria, a scos din "tegumentele" marmurei culorile autentice in care fusese pictata initial Columna, ducand la "identificarea absoluta, in perfectiunea individualizata a celor 2.500 de figuri pastrate in franturi de cronica", cum spunea prof. Ion Dumitriu Snagov in 1996 in "Monumenta Romaniae Vaticana". Astfel, a fost reconstituita fotografic intreaga Columna, iar imaginile au fost expuse la cea de-a XLII-a Bienala a Academiei de Arta din Venetia, vernisata sub titlul "Stiinta pentru arta" in 1986.
Asa s-a putut vedea clar fiecare expresie de pe fata personajelor, fiecare gest, fiecare trasatura, fiecare detaliu al imbracamintei, al evenimentelor redate, fiecare arma (multe din ele inserate in original in marmura, din cauza dificultatii reprezentarii lor in piatra), un urias tezaur de informatii care ar putea completa cunostintele despre stramosii nostri, un adevarat document multidisciplinar care, din nefericire, a ramas, cel putin la noi, necercetat, nevalorificat inca.
Icoanele crestine de pe monumentul lui Traian
In aceeasi idee se inscriu si icoanele si simbolistica crestina de pe Columna lui Traian, despre care a vorbit pentru prima data la noi celebrul arhitect Christofi P. Cerchez.
In 1928, acesta publica o brosura ilustrata intitulata "Cea deantai Icoana Crestina". Conform parerii arhitectului, cea dintai icoana crestina s-ar afla pe unul din registrele Columnei lui Traian, numerotat XVII de catre Cichorius, in monumentala sa lucrare despre opera lui Apolodor din Damasc.
Iata cum reda Cerchez scena respectiva: "Ceva mai saltat decat acei trei daci, un frumos barbat, in costum de dac si el, pare ca ar patrona totul. Flacarile cari cat se poate de discret inchid Marea Figura, si cu ea pe aceia a unuia din cei trei daci martiri in adoratie, cu mana dreapta a Marei Figuri pe umarul ei, si cu cea stanga pe coarnele berbecului, incep sa ridice valul. Si atunci, o serie de semne cunoscute veacului de persecutie, de pe vremuri desvaluite, clarifica totul: sub capul berbecului, pe haina Marei Figuri a Marelui Pastor, "X" - Iisus Hristos, Marele Mantuitor; Berbecul insusi - pasiunea lui Christ; intre pietrile de sus ale cordonului de separatie dintre scene, din pietre, "I. S.". Iisus urmat de inceputul unei alte litere, "H", sfarsitul nu se mai cunoaste, halca de piatra fiind rupta de vremuri; pe umarul Lui stang, "X- a Iisus Hristos Nika, adica "Iisus Hristos invinge". Si totul inchis in trei aureole concentrice, incepand cu nimbul vertical din jurul capului, dovedind ortodoxismul inaintea catolicismului, care are nimbul orizontal. Pe umerii apostolului in adoratie, doua litere: una "E" cu caracter grecesc, si alta "L", cu caracter latin; astfel ca nu ar fi surprinzator ca sa fie vorba despre Evanghelistul Luca. Un porumb - daca nu altceva va fi semnificand - incheie scena". Si apoi arhitectul concluzioneaza: "Este Marea Figura a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe cat de frumos executata, pe atat de mestesugit invaluita".
Vasile Lovinescu completeaza informatiile furnizate de Cerchez, descoperind alte semne-simbol. De pilda, incretiturile vesmantului care acopera trupul personajului identificat de Cerchez ca fiind Mantuitorul Hristos, pe umarul si pe bratul stang, cand imaginea este inversata (tehnica traditionala de a strecura simboluri importante in ansamblul ornamentatiilor fara semnificatii), doua din cele mai importante simboluri ale traditiei crestine: crucea in forma de "X", numita in mod obisnuit "Crucea Sfantului Andrei", litera greceasca "khi" - initialele numelui lui Hristos, si un unghi ascutit pus pe bratul din stanga al crucii (in imaginea inversata), care formeaza, aparent, litera "A". In realitate este vorba despre un varf de lance redus la schema lui geometrica. Cu alte cuvinte, creturile vesmantului arata cele doua instrumente ale Patimilor: crucea si lancea cu care centurionul Longin a strapuns coasta Mantuitorului.
In 1999, arh. Silvia Paun sesiza la randu-i prezenta unei alte scene crestine pe Columna lui Traian, in scena sinuciderii lui Decebal, unde descopera un personaj care, fara dubii, isi face semnul crucii.
Fara indoiala, toate aceste puncte de vedere pot da nastere la alte interpretari, pot ridica numeroase alte semne de intrebare si, de ce nu, pot constitui elemente de plecare intr-un studiu mult mai aprofundat, din perspectiva sugerata de cei trei cercetatori. Studii care ar completa tabloul inceputurilor noastre crestine.
Ni se pare de mare importanta a sublinia, de pilda, ca scena este plasata intr-un registru care reda secvente din intoarcerea refugiatilor daci pe pamanturile lor, dupa sfarsitul primului razboi dacic. Adica dupa anul 103, atunci cand, cu certitudine, cuvantul Mantuitorului fusese auzit si de daci.
O scena dureroasa stearsa misterios de pe Columna
Multi dintre cercetatorii care au studiat reliefurile de pe Columna sunt de parere ca "filmul" derulat in basoreliefuri de piatra ar fi povestea ilustrata a cartii pierdute a imparatului Traian despre razboaiele cu dacii si ca o serie de episoade sunt pentru noi, cei de astazi, enigmatice.
Din seria acestor episoade face parte si o scena de dupa aceea a sinuciderii lui Decebal, in care sunt redati doi soldati romani care prezinta multimii pe un scut capul sangerand al regelui Decebal. Despre aceasta scena, sursele scrise spun ca atat capul, cat si mainile regelui au fost duse la Roma si azvarlite pe treptele templului Gemoniilor. Ei bine, aceasta scena a fost stearsa prin cioplire.
Despre autenticitatea evenimentului imortalizat in piatra depune marturie insa un monument funerar descoperit de profesorul american Michael P. Speidel, de la Universitatea din Honolulu, in 1965, in satul Grammeni, din apropierea anticului oras Philippi, de pe teritoriul fostei provincii romane Macedonia. Este vorba despre monumentul funerar inchinat lui Tiberius Claudius Maximus, cel care i-a dus imparatului Traian capul lui Decebal.
Mormantul contine o inscriptie in care se spune, printre altele: "Tiberius Claudius Maximus, veteran, fiind in viata s-a ingrijit sa se faca acest monument… fost facut cercetas… de doua ori decorat in razboiul dacic… de catre acelasi imparat facut decurion… fiindca prinsese pe Decebal si ii dusese capul la Ranisstorum…"
Desi cetatea sau castrul sau orasul cu acest nume din Dacia unde se afla Traian dupa infrangerea dacilor in al doilea razboi din 105-106 nu a fost identificat cu certitudine, cercetatori precum istoricul Stefan Grecianu sunt de parere ca ar fi vorba despre Deva.
Oricum, fapta soldatului Tiberius Claudius Maximus este confirmata si de relieful de pe monumentul funerar care il infatiseaza calare, repezindu-se la un dac prabusit la pamant, din mainile caruia cade un pumnal incovoiat, adica Decebal care tocmai se sinucisese. Scena acestui suicid apare si pe vase din Gallia si Spania, dovada ca evenimentul a avut un larg ecou in epoca, scrie ziarullumina.ro.
Crestinii, acuzati pe nedrept de mutilarea Columnei
"Ciudat este faptul ca relieful in care capul lui Decebal este prezentat pe scut sau pe o tava a fost distrus prin ciocanire minutioasa. Nu se mai vad decat contururile care sugereaza despre ce este vorba: un castru, in interiorul caruia se vede un cort militar, in fata caruia doi soldati romani prezinta unei multimi un scut pe care este asezat un cap uman. Cine a distrus aceasta scena si de ce? Cine putea ajunge la varful Columnei cu ciocanul si ce l-a determinat sa stearga aceasta scena? Caci nu este vorba despre o distrugere accidentala, nici produsa de eroziune din cauza intemperiilor. Este mana cuiva care a vrut sa dispara din istorie acest cumplit episod. Unii specialisti au oferit o interpretare total necredibila: crestinii ar fi sters scena! In 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, incepand cu 1558. Intre 1589 si 1590, in locul statuii lui Traian din varful Columnei, disparuta inca din Antichitate, a fost pusa statuia Sfantului Petru. Se presupune ca scena despre care vorbim a disparut atunci, deoarece atingea sensibilitatea crestinilor. Pe Columna insa apar reprezentari cel putin la fel de macabre: soldati romani prezentand imparatului capete de daci, capete de daci infipte in pari in fata unui castru, un soldat tinand in dinti un cap de dac desprins de corp etc. Apoi, pentru secolul al XVI-lea, astfel de reprezentari nu erau macabre. Mai mult, crestinii erau familiarizati din Noul Testament cu imaginea Salomeei purtand tava cu capul Sfantului Ioan Botezatorul. Sa fie vorba de apararea memoriei lui Traian, prezentat ca un ucigas, cum au sugerat alti cercetatori?", se intreaba dr. Aurora Petan, care a studiat aceasta problema.
Unii specialisti cred ca crestinii ar fi sters scena mai tarziu, deoarece, la inceputul secolului al XVII-lea, cand Ludovic al XVI-lea a comandat o copie a Columnei, artistul Pietro Santi Bartoli a executat copii de detaliu de pe scenele Columnei, iar secventa despre care vorbim apare in lucrarea sa. De altfel, un album cu reproducerile lui Bartoli a fost daruit bibliotecii Astra din Sibiu de catre Badea Cartan, care a adus in desaga sa de la Roma acest nepretuit document pe care, ca si in alte cazuri, cercetatorii continua sa-l ignore. "Cei care au atribuit gestul distrugerii crestinilor din secolul al XVI-lea nu au cunoscut suficient istoria Columnei. Intre ei se numara si cel mai mare expert al Columnei, Conrad Cichorius (sfarsitul sec. al XIX-lea). Poate vreunul dintre imparatii Romei de origine dacica, despre care istoria noastra nu pomeneste niciodata, a vrut sa razbune intr-un fel soarta tragica a dacilor. Sau poate altcineva, mult mai tarziu, caci unele scrieri despre daci inca erau citate in secolul al VI-lea. Sau poate e doar o simpla razbunare a sortii... Oricum ar fi, important este ca, de-a lungul vremii, durerea si revolta pentru inrobirea Daciei au dainuit, iar gestul stergerii de pe Columna a scenei celei mai umilitoare pentru daci este o dovada limpede in acest sens", ne-a declarat Aurora Petan.
Despre tainele documentului in piatra de la Roma, care constituie actul nostru de nastere ca popor, se pot scrie pagini intregi. Ramane doar ca istoricii sa doreasca sa se aplece mai mult asupra lor.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

descoperire senzationala turnu severin roma
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1721 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013217 (s)