News Flash:

Tatuatorul de la Auschwitz si iubirea sa secreta. Povestea omului care a tatuat sute de mii de prizonieri din lagarul mortii

9 Ianuarie 2018
671 Vizualizari | 0 Comentarii
Auschwitz

Vreme de mai mult de 50 de ani, Lale Sokolov a trait cu un secret coplesitor, nascut in zilele groaznice ale razboiului din Europa, intr-un loc care a fost scena raului pe care un om i-l poate face altui om.

Povestea nu apare pana cand a ajuns la varsta de 80 de ani, la mii de kilometri distanta.

Lale a fost omul care facea tatuajele la Auschwitz. Tatuatorul.

Locuind cu familia sa intr-o suburbie a orasului australian Melbourne, barbatul nascut sub numele de Ludwig "Lale" Eisenberg din parinti evrei din Slovacia a decis sa-si impartaseasca povestea, scrie BBC.

"Acest barbat, "the tattoist" din cel mai odios lagar de concentrare, a pastrat acest secret in convingerea sa gresita ca a facut ceva ce trebuia ascuns", spune Heather Morris, cea care a petrecut trei ani inregistrand povestea acestuia inainte sa moara in 2006.

Aceasta a scris o carte - The Tattooist of Auschwitz - bazata pe modul in care acesta tatua un numar de serie pe bratele celor din lagar care nu erau trimisi la camera de gazare.

"Ororile supravietuirii aproape trei ani intr-un lagar de concentrare i-au lasat o teama si o paranoia pe viata. Am avut nevoie de trei ani pentru ca povestea sa se lege. A trebuit sa-i castig increderea si a fost nevoie de timp pentru ca el sa vrea sa-si reviziteze memoria". A vorbit doar insa dupa ce sotia sa, Gita, a murit.

In aprilie 1942, la varsta de 26 de ani, Lale a fost dus la Auschwitz, cel mai mare lagar de concentrare nazist. Atunci cand nazistii au venit in orasul sau, Lale s-a oferit ca un barbat tanar, puternic, sperand ca-si va salva restul familiei din a fi separata. Lale nu era angajat si nici casatorit. Pe atunci nu stia ce orori se petreceau in lagarul din sud-vestul Poloniei.

Atunci cand a ajuns in lagar, Lale a devenit un numar: 32407. Era pus sa munceasca ca si ceilalti, in construirea noilor baraci ale lagarului. A petrecut ore muncind pe acoperisuiri, ferindu-se de garzile SS si de temperamentul lor impredictibil. Numai ca imediat ce a ajuns acolo, Lale s-a imbolnavit de tifos.

A fost ingrijit de cel care ii daduse numele de identificare, un francez pe nume Pepan. Acesta l-a luat sub aripa sa si l-a facut asistentul sau. L-a invatat nu doar sa faca comert, dar si sa-si zica capul jos si gura inchisa. Intr-o zi, Pepan a disparut, iar Lale nu a mai auzit niciodata de el.

In buna masura gratie faptului ca vorbea mai multe limbi straine - slovaca, germana, rusa, franceza, maghiara si putina poloneza - Lale a fost facut principalul responsabil cu tatuajele in lagar. Un ofiter fusese desemnat sa-l monitorizeze, ceea ce i-a oferit senzatia unei oarecare protectii.

Ca si principal responsabil cu tatuajele, Lale a trait putin mai departe de moarte decat ceilalti prizonieri. Manca in cladirile administratiei, primea ratii suplimentare. Dormea singur in camera. Atunci cand isi termina treaba sau cand nu erau prizonieri noi, avea chiar timp liber. "Nu s-a vazut niciodata pe sine ca fiind un colaborator", sustine scriitoarea. Doar dupa Razboi, multi i-au privit pe prizonierii care lucrasera pentru SS ca parti din sistemul represiv. A facut ceea ce a facut ca sa supravietuiasca. In ciuda privilegiilor, amenintarea ca nu va prinde urmatoarea zi era reala.

Pentru urmatorii ani, Lale a inscriptionat sute de mii de prizonieri, impreuna cu asistentii lui. Aceste tatuaje fortate au devenit cel mai reconoscibil simbol al Holocaustului in cumplitele sale lagare de concentrare. Numai prizonierii din Auschwitz, Birkenau si Monowitz erau tatuati. Practica a inceput in toamna lui 1941, iar pana in 1943, toti prizonierii erau tatuati.

La inceput, o stampila de metal era folosit pentru a imprima intregul numar pe piele. Cerneala era pusa apoi pe rana. Atunci cand aceasta metoda s-a dovedit a fi ineficienta, SS a introdus un instrument cu doua ace. Acesta este instrumentul folosit si de Lale. A

Atunci cand prizonierii erau adusi in lagar erau impartiti in doua: forta de munca sau executie imediata. Erau rasi in cap, iar bunurile lor erau confiscate.

Tot in lagar, Lale si-a cunoscut si sotia. A fost cel care i-a tatuat un numar pe mana. S-a indragostit imediat, ii trimitea scrisori, portii de hrana in plus. Folosindu-si influenta, Lale a incercat sa ajute cat mai multa lume: pe fostii sai colegi de baraca, pe Gita, pe romii adusi ulterior.

In 1945, nazistii au inceput sa trimita prizonierii in afara lagarului, inainte ca rusii sa vina. Printre ei si Gita. Lale nu ii stia decat numele: Gita Fuhrmannova, dar nu si de unde era. Intors in Cehoslovacia, Lale a fost oprit la un moment dat de o femeie. Era Gita. Il gasise ea.

Cuplul s-a casatorit in 1945 si cei doi si-au schimbat numele pentru a se adapta mai bine lumii sovietice. S-au numit Sokolov. Barbatul si-a deschis un magazin de textile si a avut succes o vreme, dar a fost arestat pentru ca sustinea financiar miscarea pentru crearea statului Israel. Au fugit apoi din Cehoslovacia spre Viena, apoi Paris si apoi spre Australia. Si-au deschis si aici un magazin de textile, au facut un copil.

Sotia s-a intors in Europa de cateva ori inainte de muri, Lale nu a revenit niciodata.

Volumul The Tattooist of Auschwitz, de Heather Morris, va fi publicat pe 11 ianuarie in Marea Britanie.

The Tattooist of Auschwitz by Heather Morris is published by Bonnier Zaffre and released in the UK on 11 January 2018.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

auschwitz tatuatorul melbourne
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1562 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014322 (s)