News Flash:

Tehnica militara a imperiului Mongol

10 Ianuarie 2014
2573 Vizualizari | 0 Comentarii
Adesea pe campul de lupta superioritatea inamicului era de 6:1. Filozofia mongolilor in batalie era diferita de cea a europenilor. Ei nu insistau pe onoare si cavalerism, ci ii interesa victoria sub diversele ei formule. Si astazi impresioneaza ingeniozitatea militara, mobilitatea extraordinara, disciplina si simplitate operationala. Acest popor obisnuit sa instaleze un cort in cateva ore, nu era legat de un anume teren si nu insista sa il apere cu pretul unor mari pierderi de luptatori. Averea si proprietatea nu erau la mare pret, pentru ca nu le puteau acumula. Intotdeauna au surprins dusmanul prin rapiditate. Nici armatele lui Napoleon si nici tancurile lui Hitler nu au avut rapiditatea cailor mongoli.

Citeste si Istoria stapanirii mongole  
Atacul mongol se baza pe 2 "arme"" calul si sageata. Calul, la mare pret, era deopotriva sursa de hrana, de transport si arma de lupta. Iapa de stepa, renumita pentru rezistenta sa si faptul ca scurma zapada pentru a se hrani, era utilizata pentru lapte, carne, chiar la baut sange (prin desfacerea temporara a jugularei). Fiecare luptator detinea 3-20 cai, asa ca o armata era insotita de minim 10.000 cai. Mongolii sunt primii care au inventat scarita si seaua, care le permitea intoarcerea din galopul calului cu fata spre dusmanul care ii urmarea si slobozirea unor sageti ucigatoare (foloseau un inel pe degetul mare, pentru a elibera cu usurinta coarda arcului). Pentru acesti luptatori invatati mai intai sa calareasca, apoi mersul pe jos, trecerea de pe un cal pe altul in galopul calului era o manevra obisnuita pe campul de lupta. Utilizau arcuri de marime diferite, incepand cu cele usoare (pentru care fiecare luptator detinea doua tolbe, fiecare cu cate 30 de sageti), de raza scurta sau lunga, cu varfuri speciale, de semnalizare (fumigene), incendiare si unele care suierau producand panica inamicului.
Armata erau impartita pe sistemul multiplilor de 10, cea mai mare unitate de lupta (tuman) avea 10.000 de luptatori. Fiecare tuman avea avangarda proprie, ariergarda, centru si doua aripi. Atacau in unghiuri convenabile, conform conformatiei terenului de batalie, de obicei cu sarje ale cavaleriei usoare. Tehnica mongola folosea deseori retragerea de pe terenul de lupta, pentru a atrage inamicul in ambuscada, precum si atacurile prin surprindere. Caracteristic lor era lupta „in liniste” si, potrivit unor surse, in unele cazuri participau si femeile care insoteau convoiul luptatorilor.
Artileria, formata dupa modelul si cu soldati persani, precum si armele chineze grele de asediu (baliste, catapulte si arcuri imense, bombe incendiare etc.) erau pastrate in spatele frontului. Infanteria, formata de obicei din spadasini si sulitasi turci, era aruncata in faza finala a bataliei. Harnasamentul si imbracamintea usoara a cavaleristului mongol contrasta cu armura grea si imobilismul cavalerului european. Soldatul mongol avea haine de piele inmuiata in urina de cal, un gen de cotiera pe mana dreapta folosita ca scut si pentru a-si feri si fata, o tunica de matase care il proteja de infectiile provocate de rani, pumnal, sabie, precum si o tolba de merinde.
Desi pare neverosimil in cazul acestor luptatori ”barbari”, strategii mongolii intocmeau planuri amanuntite ale atacului, bazandu-se pe informatii ale spionilor si cercetarilor proprii in teren. Aveau grija sa dezbine posibilii aliati si sa evite formarea aliantelor intre adversari. Obiectivul de cucerit era atacat din mai multe parti, devastand teritoriile invecinate pentru a inlatura inamicului orice speranta de succes. Asediile lor erau de temut, folosind constructii ingenioase in fata meterezelor cetatilor si la nevoie infometarea prelungita a asediatilor. Superioritatea artei razboiului la mongoli a fost demonstrata in cadrul bataliei de la Legnica (9 aprilie 1241). Imprejurimile acestei localitati din Silezia polona au constituit terenul manevrelor mongolilor contra armatelor unite ale nobililor poloni, germani, cehi si mercenarilor Papei, posibil si Cavalerilor Teutoni, bine echipate, dar fara comunicare intre ele.

Mongolii s-au miscat pe arii mari utilizand sistemul propriu de semnalizare cu steaguri. Au utilizat manevre inselatoare de retagere si atac (uneori mascate cu perdele de fum), dispersind inamicul si supunindu-l la foc de artilerie usoara, ambuscade si atacuri de flanc asupra grupurilor dispersate, ucigand caii de sub armurieri etc. Victoria nu a folosit mongolilor, care de altfel nu tinteau spre vestul Europei, ci spre Ungaria, unde se instalase dusmanii lor, cumanii. Afland de moartea Marelui Han Ogadei cu 1 an inainte s-au retras spre capitala Karakorum pentru alegerea noul comandant suprem. In drum spre Karakorum, Batu devasteaza toata coasta dalmata. Startegii medievali au invatat din aceasta tehnica, folosid-o urmatoarele trei secole, de exemplu in marea batalie de la Grunwald (15 iulie 1410), unde armate unite polono - lituaniene au infrant puternicul Ordin al Cavalerilor Teutoni.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

filozofia mongolilor cavalerism napoleon hitler
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1797 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019092 (s)