News Flash:

Telurile supreme ale incasilor

3 Decembrie 2013
967 Vizualizari | 0 Comentarii
Pe indepartata Insula Taquile, in mijlocul marelui Lac Titicaca, din Peru, sute de oameni stau in tacere intr-o piata, in timp ce un preot romano-catolic local rosteste o rugaciune. In parte descendenti ai colonistilor incasi trimisi aici cu mai bine de 500 de ani in urma, locuitorii din Taquile respecta vechile obiceiuri. Tes haine in culori vii, vorbesc limba traditionala a incasilor si-si ingrijesc ogoarele cum au facut de secole. In zilele de sarbatoare, se aduna in piata orasului ca sa danseze, in sunetele fluierelor din lemn si ale tobelor.
Astazi, intr-o frumoasa dupa-amiaza de vara, ii urmaresc de pe marginea drumului sarbatorindu-l pe Santiago, sau Sfantul Iacob. Pe vremea incasilor, aceasta ar fi fost sarbatoarea lui Illapa, zeul incas al fulgerului. Rugaciunile se apropie de sfarsit. Patru barbati in negru ridica o lectica rustica de lemn, purtand statuia pictata a lui Santiago. Pasind in spatele preotului, intr-o mica procesiune, cei patru ridica sfantul astfel incat toti cei din piata sa-l poata vedea, la fel cum incasii ridicau candva pe umeri mumiile regilor pe care ii venerau.
Numele acelor conducatori incasi inca rasuna, pline de forta si ambitie, la multe secole dupa moartea lor: Viracocha Inca (Creatorul si Conducatorul Zeilor), Huascar Inca (Conducatorul cu Lantul de Aur) si Pachacutec Inca Yupanqui (Cel Care A Remodelat Lumea). Caci ei chiar au remodelat-o. In secolul al XIII-lea, in Valea Cusco, din Peru, o dinastie regala incasa s-a ridicat din obscuritate si si-a fermecat, mituit, intimidat sau cucerit rivalii, pentru a fauri cel mai mare imperiu precolumbian din Lumea Noua.
Multa vreme, cercetatorii n-au stiut prea multe despre viata regilor incasi, in afara de povestile magulitoare pe care nobilii incasi le-au spus curand dupa sosirea conchistadorilor spanioli. Spre deosebire de maya, incasii nu aveau un sistem hieroglific de scriere, iar toate portretele in care artistii incasi si-ar fi putut zugravi conducatorii s-au pierdut. Palatele regale din Cusco, capitala incasilor, au cazut repede in mainile cuceritorilor europeni si un oras colonial spaniol s-a ridicat pe ruinele lor, ingropand sau distrugand orice urma a trecutului. In timpurile mai recente, la inceputul anilor 1980, in Anzii peruani au izbucnit framantari civile si, mai bine de un deceniu, prea putini arheologi s-au mai aventurat in tinuturile incase, scrie gorj-domino.ro.
Acum, arheologii recupereaza timpul pierdut. Puricand abrupturile montane de langa Cusco, ei descopera mii de situri, punand intr-o lumina noua originile dinastiei incase. Adunand indicii din documente coloniale, ei localizeaza resedintele pierdute ale conducatorilor incasi si studiaza legaturile complexe dintre conducatori si servitori in palatele imperiale. In plus, la frontierele imperiului pierdut, arheologii pun laolalta marturiile dramatice ale bataliilor regilor incasi, dar si ale razboaielor psihologice duse pentru a transforma zeci de grupari etnice intr-un singur regat. Uimitoarea lor iscusinta in a triumfa pe campul de lupta si de a cladi o civilizatie, piatra cu piatra, transmite un mesaj clar – spune Dennis Ogburn, arheolog la Universitatea din Carolina de Nord, Charlotte. „Cred ca spuneau: «Noi suntem cei mai puternici din lume, deci sa nu indrazniti sa va puneti cu noi».
Intr-o dupa-amiaza insorita de iulie, Brian Bauer, arheolog la Universitatea din Illinois, Chicago, sta in piata intinsului sit ceremonial incas din Maukallacta, la sud de Cusco. Ia o inghititura de apa, apoi arata catre o stanca cenusie, spre est. Trepte masive, parte dintr-un important altar incas, sunt cioplite in varful ei semet. Acum aproximativ 500 de ani – spune Bauer –, pelerinii veneau aici sa se inchine acestei formatiuni abrupte, considerata candva unul dintre cele mai sacre locuri din imperiu: locul de nastere al dinastiei incase.
Bauer, un tip zvelt de 54 de ani, cu o sapca ponosita si blugi, a venit prima data la Maukallacta la inceputul anilor 1980, ca sa descopere originile Imperiului Incas. La vremea aceea, cei mai multi istorici si arheologi credeau ca Pachacutec, un conducator tanar si genial, un Alexandru cel Mare al Anzilor, devenise primul rege incas la inceputul secolului al XV-lea, transformand cateva colibe de pamant intr-un imperiu maret – de-a lungul unei singure generatii. Bauer n-a „inghitit” asa ceva. El credea ca dinastia incasa avea radacini mult mai adanci si parea logic ca trebuia sa le caute intr-un loc ca Maukallacta. Spre consternarea lui, dupa doua sezoane de sapaturi, nu a gasit nicio urma a conducatorilor incasi timpurii.
Asa ca Bauer s-a mutat mai la nord, in Valea Cusco. Impreuna cu colegul sau R. Alan Covey, acum arheolog la Southern Methodist University (SMU), din Dallas, si o echipa de asistenti peruani, el a batut in sus si-n jos pantele muntoase abrupte, in linii drepte, transversale. Timp de patru sezoane in teren, el a inregistrat fiecare ciob de ceramica si fiecare zid de piatra in ruina peste care a dat. Perseverenta l-a rasplatit. Pana la urma, Bauer si colegii sai au descoperit mii de situri incase necunoscute pana atunci, iar noile marturii au demonstrat pentru prima oara ca statul incas se ridicase mult mai devreme decat se crezuse – candva intre 1200 si 1300. Stravechii conducatori ai regiunii, puternicii lorzi Wari (Huari), care domnisera dintr-o capitala in apropiere de orasul de astazi Ayacucho, cazusera deja in 1100 – in parte din cauza unei secete puternice, care a afectat Anzii timp de un secol sau mai mult. In perioada tulbure care a urmat, capeteniile locale din muntii peruani s-au luptat pentru resursele secatuite de apa si au condus raiduri prin satele vecine, in cautare de hrana. Hoarde de refugiati au fugit spre ascunzatori reci, aflate in bataia vanturilor puternice, la peste 4.000 de metri altitudine.
Dar in valea fertila si cu apa abundenta din jurul orasului Cusco, taranii incasi au rezistat. In loc sa se dezbine si sa se lupte intre ei, locuitorii satelor incase s-au unit intr-un mic stat, capabil de o aparare solida. Iar intre 1150 si 1300, incasii din jurul Cusco au inceput sa profite de tendinta majora de incalzire a vremii in Anzi.
Pe masura ce temperaturile cresteau, agricultorii incasi urcau cate 250-300 m pe pante, amenajand terase in trepte, irigandu-si ogoarele si obtinand astfel recolte-record de porumb. „Aceste surplusuri – spune Alex Chepstow-Lusty, paleoecolog in cadrul Institutului Francez pentru Studii Andine, din Lima, care studiaza climatul din trecut al regiunii –, au disponibilizat multi oameni, care au primit alte roluri, cum ar fi in constructia drumurilor sau intretinerea unei armate numeroase”. Cu timpul, conducatorii incasi au putut convoca mai multi recruti si aproviziona o armata mai mare decat a oricareia dintre capeteniile vecine.
Cu acest atu important, regii incasi au inceput sa puna ochii pe pamanturile si resursele altora. Prin casatorii au incheiat aliante cu conducatorii vecini, luandu-le fiicele de sotii, si le-au oferit daruri generoase noilor aliati. Cand un conducator rival le ignora avansurile sau li se opunea, apelau la puterea militara. Capeteniile locale s-au prabusit pe rand in toate vaile din imprejurimi, pana cand a ramas un singur stat puternic, cu o singura capitala, orasul sacru Cusco.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

titicaca peru incasi taquile valea cusco lumea noua
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1604 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019560 (s)