News Flash:

Teoria imigratiei poporului roman

4 Martie 2015
2259 Vizualizari | 0 Comentarii
In secolul al XVIII-lea, in conditiile procesului de formare a natiunilor si a statelor nationale, ideea de continuitate s-a transformat in problema politica (cu ceea ce presupune ea – ipoteze, argumente, afirmatii).

Inceputul disputei in jurul continuitatii l-au constituit revendicarile nationale formulate de romanii din Transilvania, in special prin Supplex Libellus Valachorum (secolul al XVIII-lea). Considerat cel dintai program politic, memoriul se bazeaza pe scrierile Scolii Ardelene, care fac referire la originea latina si la vechimea poporului roman. Reprezentantii Scolii Ardelene au ajuns sa sustina, impotriva evidentei, caracterul exclusiv latin al limbii romane.

In replica, istorici si geografi din Imperiul Habsburgic, interpretand unilateral si fara 0 analiza critica cateva izvoare, au formulat teoria imigrationista. Teoria a fost sistematizata in 1871 de Robert Roesler, in lucrarea Studii romanesti. Cercetari asupra istoriei vechi a romanilor, afirmand ca poporul si limba romana s-au format la sud de Dunare si abia in secolul al XIII-lea au imigrat la nord de fluviul mentionat. Acest lucru ar explica, in opinia adeptilor acestei teorii, caracterul sudic (bulgaresc) al elementelor slave din limba romana si adoptarea crestinismului in varianta sa ortodoxa, slava, precum si prezenta unor cuvinte asemanatoare cu cele din limba albaneza sau absenta elementelor germanice din limba romana.

Vezi si Un secret despre limba romana a fost scos la iveala de Vatican - VIDEO

Afirmatiile teoriei imigrationiste sunt urmatoarele:

– disparitia (exterminarea) geto-dacilor in urrna razboaielor cu romanii (101-102; 105-106);

– imposibilitatea romanizarii Daciei in cei 165 de ani de stapanire romana;

– disparitia vechii toponimii dacice;

– vidul creat prin parasirea Daciei in timpul lui Aurelian (cunoscuta retragere aureliana);

– formarea poporului si a limbii romane la sud de Dunare;

-elemente sud-slave prezente in limba romana, cuvinte asemanatoare cu cele din limba albaneza, precum si absenta elementelor germanice din limba romana;

-caracterul nomad al romanilor, decurgand din ocupatia lor de capetenie – pastoritul;

-”ex silentio”: afirmatia despre inexistenta izvoarelor istorice care sa ateste prezenta romanilor la nord de fluviu inainte de secolul al XIII-lea, deci inaintea venirii maghiarilor in Transilvania.


Vezi si Au fost romanizati dacii?

Fireasca pentru umanistii romani (Gr. Ureche, M. Costin), dar si pentru cei straini (Enea Silvio Piccolomini, Antonio Bonfini), ideea de continuitate a dainuit pana in secolul al XVIII-lea. Incepand cu secolul al XIX-lea, teoriei lui Robert Roesler i-au dat raspuns in epoca mai multi istorici, intre care A.D. Xenopol sau B.P. Hasdeu, combatand-o cu numeroase argumente.

Continuitatea existentei (vietuirii) pe teritoriul Daciei poate fi sustinuta atat cu argumente logice, cu toponime, hidronime, cat si cu cele arheologice, rezultat al cercetarilor sistematice din secolul al XX-lea.

Toponimele (Apulum, Napoca, Potaissa), hidronimele (Alutus, Samus, Maris), precum si inscriptiile din Dacia in care sunt prezente nume dacice si romane sunt dovada indiscutabila a prezentei geto-dacilor dupa cucerirea romana. Se contrazice astfel afirmatia lui Eutropius despre “exterminarea geto-dacilor”.

La toate cele mentionate se adauga prezenta in trupele auxiliare a “cohortelor” si “alelor” dacice, rascoalele repetate ale acestora si descoperirile arheologice (asezari si necropole, care prin obiecte si ritul incineratiei adeveresc existenta geto-dacilor).

Retragerea aureliana trebuie inteleasa ca parasirea Daciei romane de catre armata, functionari si oamenii din aparatul administrativ. Dupa cum mentioneaza istoricul Vasile Parvan in lucrarea Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii, taranii au ramas pe peticul lor de pamant, avand alaturi elementele romanizate sau in curs de romanizare (exemplu – dacii liberi).

Tezaurele monetare (a caror acumulare incepe inainte de retragerea aureliana), descoperirile arheologice (asezari si necropole), raspandirea crestinismului (majoritatea cuvintelor sunt de origine latina: “biserica”, “Dumnezeu”, “inger”, “cruce”) sunt dovezi ale continuitatii daco-romane.

Raspandirea crestinismului la nord de Dunare, fara ca factorul politic sa intervina, este atestata de numeroase obiecte crestine descoperite, precum cele de la Biertan (fragment dintr-un donariu de bronz din secolul al IV-lea, cu inscriptia “Ego Zenovius votum posui’ (“eu Zenovius am facut aceasta ofranda”), al carui disc contine monograma lui Hristos), Porolissum (templu pagan, transformat in lacas crestin), Apulum, Drobeta. Astfel, putem afirma ca fata de popoarele din jurul Daciei, poporul roman s-a nascut crestin in mod spontan, odata cu formarea romanitatii.

Cat despre inexistenta izvoarelor istorice despre romani la nord de Dunare inainte de venirea maghiarilor, consideram ca Gesta Hungarorum si Cronica lui Nestor, care ii mentioneaza pe romani, sunt izvoare demne de crezare, infirmand ipoteza teoriei roesleriene.

Din secolul al XVIII-lea, consideratii pur politice, de explicare a unei dominatii staine asupra teritoriului transilvanean provoaca 0 discutie: au sau nu romanii drepturi egale cu ceilalti locuitori? Istoricii afirma ca, in loc sa fie dat un raspuns categoric, bazat pe 0 realitate si pe marturiile existente, au fost emise doar ipoteze, cu urmari negative asupra natiunii aflate in discutie.

Astfel, erau deservite interese de cu totul alt ordin decat cele puse in slujba adevarului istoric.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

natiunilor problema politica romanii transilvania program politic
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2278 (s) | 23 queries | Mysql time :0.077160 (s)