News Flash:

Teribila batalie de la Lund

4 Decembrie 2013
1169 Vizualizari | 1 Comentarii
Batalia de la Lund s-a dat in ziua de 4 decembrie 1676 intr-o zona de la nord de orasul Lund din Scania, in sudul Suediei, intre armata daneza invadatoare si armata lui Carol al XI-lea al Suediei. Ea a facut parte din Razboiul Scanian.

Armata daneza de circa 12.300 de oameni se afla sub comanda personala a regelui Christian al V-lea al Danemarcei, in varsta de 31 de ani, ajutat de generalul Carl von Arensdorff, in vreme ce armata suedeza, ce numara circa 8.000 de oameni, il avea in frunte pe feldmaresalul Simon Grundel-Helmfelt si pe regele Carol al XI-lea in varsta de 21 de ani.
Dupa infrangerea suedeza de la Fehrbellin si mai multe alte victorii daneze pe mare, armata suedeza incerca sa pastreze controlul asupra dominioanelor din Brandenburg si Pomerania.
Danezii au considerat ca aceasta este o ocazie de a prelua controlul asupra Scaniei, care fusese cucerita de Suedia in 1658 prin tratatul de la Roskilde. Danezii au invadat prin Helsingborg la sfarsitul lui iunie 1676 cu o armata de 14.000 de oameni, si au profitat de sustinerea din partea taranimii locale. Astfel, a devenit imposibil pentru soldatii suedezi depasiti numeric sa apere cu eficienta provincia proaspat cucerita. Intr-o luna, doar orasul fortificat Malmö mai ramasese sub control suedez.
In august, un detasament danez a incercat sa inainteze spre nord, dar regele suedez Carol al XI-lea pregatise o noua armata in provincia Småland, iar inaintarea daneza a fost oprita in batalia de la Halmstad. Suedezii stransesera 14.000 de oameni in octombrie, dintre care trei sferturi erau calare, si de aceea erau suficient de increzatori pentru a inainta catre sud. Au inaintat incet intr-o tentativa de a sparge asediul orasului Malmö. Liniile de aprovizionare suedeze erau insa in pericol, convoaiele fiind adesea interceptate de taranii locali sub comanda ofiterilor danezi.
La inceputul lui noiembrie, regele Danemarcei si armata sa se aflau la Lund, la sud de raul Kävlinge. Danezii controlau toate vadurile si podurile, iar armata suedeza a fost obligata sa isi puna tabara pe malul de nord. Situatia s-a prelungit timp de o luna, dar la sfarsitul lui noiembrie a venit zapada si suprafata raului a inceput sa inghete. In dimineata de 3 decembrie, generalul suedez de fortificatii Erik Dahlberg a raportat regelui ca gheata este suficient de groasa pentru o trecere. Danezii au presupus ca suedezii vor campa pentru iarna si ca nu vor ataca pana primavara.
Inaintea zorilor, armata suedeza a iesit din tabara si s-a pregatit sa treaca raul sub acoperirea unei nopti fara luna. Intre orele 4:00 si 5:30 dimineata, intreaga forta suedeza trecuse raul si se afla pe malul sudic. Danezii nu au prins de veste.
Suedezii planuisera sa atace tabara daneza adormita cu cavaleria in sud-est, dar patrulele de recunoastere au raportat ca terenul dintre cele doua armate nu este potrivit pentru trupe calare. Carol si generalii sai s-au adunat sa discute situatia. Majoritatea sfetnicilor au aratat ca armata daneza are mai multi pedestrasi si ca ar fi o nebunie sa ii atace pe jos. Lungul mars catre taberele daneze i-ar fi alarmat in mod sigur si suedezii ar fi pierdut elementul surpriza. Principalul punct forte al suedezilor il constituia cavaleria.
Regele dorea sa atace repede, dar a fost convins de sfetnicii sai sa aiba rabdare. A ordonat trupelor sa inainteze catre dealurile din dreptul zidului de nord al Lundului, pentru a beneficia de avantajul tactic. Aceasta insemna teren mai bun pentru cavalerie, iar orasul insusi avea sa acopere flancul sudic suedez. Danezii s-au trezit, insa, si au prins rapid de veste de intentiile suedezilor. Danezii au iesit rapid din tabara si au inceput sa se grabeasca pentru a prelua rapid controlul asupra dealurilor.
Prima ciocnire pentru controlul asupra dealurilor a avut loc intre flancul drept suedez si flancul stang danez, si s-a terminat nedecis. Dealurile au ramas insa sub controlul suedezilor si danezii au fost impinsi spre est.
La orele noua dimineata, soarele a rasarit si a inceput adevarata lupta. Frontul se intindea pe un kilometru de la nord la sud, danezii fiind aflati la est si suedezii la vest. Armata daneza era sustinuta de 56 de tunuri de diverse calibre, in vreme ce suedezii adusesera doar opt tunuri de 3 kg si patru de 1,5 kg.
Odata luptele inceput, Carol al XI-lea personal a condus o manevra de flancare care sa scoata din lupta flancul stang danez. In timpul luptei, comandantul danez Carl von Arensdorff a fost grav ranit, iar intregul flanc stang a fost obligat sa iasa din lupta la ora 10:00. Regele Suediei si feldmaresalul Helmfelt s-au folosit de cavalerie pentru a-i urmari pe soldatii danezi care fugeau si sa-i ucida pe cei care ramaneau in urma. Cursa a tinut opt kilometri, pana la rau. Unii ofiteri din tabara daneza au incercat sa se apere, dar multi danezi au fost obligati sa se retraga pe gheata. Aceasta nu a mai rezistat, si multi dintre danezi s-au inecat.
Desi flancul stang a fugit, cel drept a respins atacul suedez, impingandu-i pe acestia pana cand si ei s-au imprastiat. In lipsa regelui danez Christian al V-lea si cu generalul Arenstorff ranit, Friedrich von Arensdorff, fratele generalului, preluase comanda armatei daneze. Frontul danez era acum indreptat spre sud, iar fortele suedeze s-au gasit sub atac constant cu spatele la zidul orasului. Situatia suedezilor a devenit din ce in ce mai disperata, intrucat cateva ore nu era nici urma de rege, de cavaleria sa sau de feldmaresal. Suedezii erau depasiti numeric, intrucat danezii numarau aproape 4.500 de pedestrasi si 2.100 de calareti, iar suedezii doar 1.400 de pedestrasi si 2.500 de calareti. In loc sa forteze un nou atac, Friedrich von Arensdorff a ordonat armatei sa se regrupeze la pranz, oprind temporar batalia.
Pe malul raului, regele Suediei se gandea cum sa actioneze. Informatiile din oras erau putine, si sugerau ca armata daneza este pusa pe fuga. Desi era tentat sa urmareasca cavaleria daneza in retragere pana la Landskrona, a optat in schimb sa se intoarca la Lund la armata sa.
Batalia de la Lund s-a reluat, iar suedezii au fost impinsi si mai mult inapoi. La apus insa (pe la orele 15:00), regele suedez s-a intors de la nord cu cavaleria, combinat cu cateva unitati de cavalerie de pe flancul stang suedez imprastiat. El s-a hotarat sa incerce sa ocoleasca armata daneza spre vest si sa faca jonctiunea cu centrul suedezilor. Comandantul danez Arensdorff a luat hotararea sa opreasca ofensiva asupra centrului suedez si sa se ocupe in schimb de cavaleria inamica dinspre nord-vest. Cele doua forte au avut norocul sa fie aliniate intr-o maniera similara ca la inceputul bataliei, cu sase ore in urma.
Carol al XI-lea, doi din generalii sai si trei dintre garzile sale au reusit sa treaca prin liniile daneze si sa se alature centrului. In timp ce Arensdorff inca mai ataca cavaleria din nord, revenirea regelui a inspirat trupele extenuate sa-i atace pe danezi de la spate. Desi danezii erau inca mai multi ca suedezii, aproximativ 4.500 contra 4.000, Arensdorff pierduse initiativa si dupa doar o jumatate de ora armata sa s-a dezintegrat.
Carol al XI-lea dorea sa elibereze campul de soldati danezi. Restul cavaleriei daneze a disparut rapid in noapte. Desi generalul danez Bibow a aparat cu mult curaj retragerea infanteriei, multi dintre danezi au fost masacrati pana cand feldmaresalul Helmfelt a ordonat ca uciderile sa inceteze si ca soldatii danezi si olandezi care se predau sa fie crutati. La 17.00 seara, s-a dat semnalul incetarii luptei.
Desi cadavrele au fost numarate a doua zi, notele initiale s-au pierdut si numarul total al mortilor nu este cunoscut. Sursele suedeze contemporane indica intre 8.300 si 9.000 de cadavre pe campul de lupta, exclusiv danezii care s-au inecat si cei care au murit dupa cateva saptamani. O sursa daneza contemporana vorbeste despre un total de 9.300 de morti.
Luand in calcul dimensiunea armatelor, aceste pierderi sunt foarte mari de ambele parti. Marinarii olandezi au fost deosebit de lipsiti de noroc; conform mai multor surse, doar cateva zeci din cei 1.300 au scapat cu viata. Batalia de la Lund a slabit sensibil ambele armate, si este considerata a fi una dintre cele mai sangeroase lupte din istorie.
Victoria suedeza este adesea pusa pe seama compozitiei armatei, intrucat continea mult mai putini mercenari. Obiceiul suedezilor de a amesteca infanteria si cavaleria a facut posibil ca suedezii sa poata pregati contraatacuri rapide imediat ce o unitate de infanterie era pusa in inferioritate. Pe de alta parte, danezii, inca tacticii caracolului, si-au subminat agilitatea si viteza cavaleriei.
Victoria de la Lund a dat mult ajutor moral armatei suedeze. Carol al XI-lea a fost criticat ca s-a lasat dus pe valul succesului flancului drept, dar batalia i-a adus multa popularitate in randul soldatilor sai. Restul fortelor daneze au fost obligate sa se retraga la cetatea Landskrona. Intarita de aliatii sai austrieci si germani, ea avea sa lupte din nou impotriva suedezilor im batalia de la Landskrona.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

lund scania suediei razboiul scanian
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

dani  | #1312
Deranjanta sisiiala olteneasca! Mai treceti pe limba romana prazarilor!
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1737 (s) | 34 queries | Mysql time :0.016655 (s)