News Flash:

Théodore Géricault, un important pictor si litograf francez

26 Ianuarie 2015
2714 Vizualizari | 0 Comentarii
Th odore G ricault
Jean-Louis-André-Théodore Géricault s-a nascut la Rouen, pe 26 septembrie 1791. Tatal sau era mosier si facea comert cu tutun. In anul 1796, familia Géricault se muta la Paris. Théodore incepe sa frecventeze cursurile prestigiosului liceu parizian Licée Royal (astazi: Louis-le-Grand). Are doua pasiuni: desenul si caii. Vrea sa devina pictor. Atractia pe care o nutreste pentru cai il face sa intre in atelierul pictorului Carle Vernet (1758-1836), care se bucura de faima de mare specialist in pictura de cai. Géricault nu va sta mult in atelierul lui Vernet. Din anul 1810 se hotaraste sa ia lectii de la Pierre-Narcisse Guérin (1774-1833), elev al lui Louis David. In atelierul lui Guérin, Géricault il va intalni pe Eugène Delacroix. Scoala clasica a lui David ii este totusi straina temperamentului sau. Géricault respinge culoarea fara viata, finisarea armonioasa, desenul minutios, precum si imobilitatea rece - caracteristice lui Guérin, preferand spontaneitatea, dinamismul si lucrul dupa modele vii.
Ofiter de vanatori din garda imperiala, 1812 - Muzeul Louvre, Paris

Adesea merge la grajdurile de la Versailles, unde deseneaza cai. In februarie 1811 se inscrie la École des Beaux-Arts din Paris. Cu sprijinul financiar al tatalui sau este scutit de serviciu militar.

Vezi si Blestemul "Baietelului in lacrimi" - tabloul care nu arde niciodata!

Prima sa opera importanta este Ofiter de vanatori din garda imperiala (1812), imagine a victoriilor pe campurile de batalie in timpul imperiului, tablou expus la Salonul din Paris in acelasi an. Debutantul a fost aclamat ca un maestru, repurteaza un succes de prestigiu - la varsta de douazeci si unu de ani - si primeste medalia de aur. Tabloul reprezinta un ofiter al Garzii lui Napoleon calare pe un cal ridicat in doua picioare. Ofiterul se intoarce in sa pentru a da cu sabia semnalul de atac. Suprafata portocalie din partea dreapta sugereaza campul de lupta. Géricault renunta la estetica panoramei si prezinta doar un fragment dintr-o scena de lupta, si nu intregul camp de batalie, asa cum se obisnuia in acea vreme. Doi ani mai tarziu, picteaza tabloul intitulat Cuirasier ranit parasind campul de lupta, care poate fi interpretat ca o completare a celui anterior. Realizarea Cuirasierului ranit este mai elaborata, mai impresionanta, culorile sunt mate si mai intunecate. Dramatice si monumentale, aceste doua tablouri ecvestre suscita un deosebit interes la Salonul din 1814, intr-un Paris ocupat de armatele straine invingatoare, dupa prima abdicare a lui Napoleon.

Vezi si Opera pictorului roman Catul Bogdan


In 1814, Géricault - tanar om de lume, elegant si seducator - se indragosteste de Alexandrine Caruel, tanara sotie a unchiului sau. Aceasta legatura furtunoasa, care va dura mai multi ani si din care va rezulta un fiu, Hippolyte-Georges, se dovedeste nu numai scandaloasa dar si plina de consecinte negative pentru artist.

Dupa abdicarea lui Napoleon, Géricault inroleaza printre muschetarii regelui Ludovic al XVIII-lea. Acest episod, in special retragerea din Paris in fata armatei lui Napoleon revenit de pe Elba, este descris in romanul lui Louis Aragon, "Saptamana Sfanta" (1958).
Pluta Meduzei, 1818-19 - Muzeul Louvre, Paris

In anul 1816, dupa cea pierdut un concurs pentru "Premiul Romei", Géricault - unic mostenitor al averii mamei sale - se hotaraste sa plece in Italia pe proprie cheltuiala. In drum, se opreste pentru pentru o luna la Florenta, unde admira colectiile din Gallerie degli Uffizi, precum si monumentele funerare ale familiei de Medici executate de Michelangelo. In bisericile din Roma este atras in special de unele din operele lui Caravaggio, precum si de frescele lui Michelangelo din Capela Sixtina. Il studiaza pe Rafael si admira desenele lui Jean Auguste Ingres, care se afla de asemenea la Roma.

In toamna anului 1817, se afla din nou la Paris. Timp de aproape noua luni munceste fara odihna la compozitia Pluta Meduzei. In iulie 1816, fregata marinei regale "Meduza" se loveste de o stanca in apropierea coastei de apus a Africii. Capitanul neexperimentat, impreuna cu ofiterii si functionari superiori care se aflau pe nava iau in posesie cele sase barci de salvare, abandonand naufragiatii in ciuda codului de onoare al marinei. O suta patruzeci si noua de persoane, majoritatea soldati, se imbarca pe o pluta improvizata care pluteste in deriva timp de treisprezece zile. Doar cincisprezece naufragiati supravietuiesc si au putut fi salvati, dupa ce pe pluta s-au petrecut scene de groaza. Géricault, tocmai intors din Italia, este in cautarea unei teme contemporane captivante pentru un tablou de mari dimensiuni. Istoria "Meduzei" il captiveaza, executa in atelierul sau macheta plutei, se intalneste si cu fosti naufragiati, dorind sa inteleaga atmosfera care domnea pe pluta. Ezita la alegerea unei scene concrete, in cele din urma se hotaraste asupra momentului in care naufragiatii observa in departare panzele bricului "Argos" care le va aduce salvarea. Rezultatul a fost un tablou, care la expunerea la Salonul din 1819 va trezi multe controverse si comentarii, cu caracter mai mult politic, decat artistic. Pluta Meduzei este, mai presus de orice, o revolutie in pictura, iar in istorie intra valoarea artistica a tabloului si nu interpretarile politice. Scena prezentata atat de realist a fost subordonata regulilor riguroase ale compozitiei clasice. Ecoul romantic este determinat de gama de culori si de jocul de lumini si umbre.

In anul 1820, Géricault pleaca in Anglia impreuna cu prietenul sau, litograful Charlet. Pluta Meduzei urmeaza sa fie expusa la Egiptian Hall din Londra. Prezentarea are un succes rasunator la critica si public. Géricault se familiarizeaza cu tanara pictura engleza, entuziasmul sau este starnit de lucrarile lui John Constable si William Turner. In decembrie 1821, pictorul se intoarce la Paris. Duce o viata agitata plina de distractii, este insa chinuit de episoade de depresie. In primavara anului 1822, cade de cateva ori de pe cal, ceea ce duce la ruinarea sanatatii. Operatii numeroase nu-l salveaza de la sfarsitul tragic. Medicina timpului nu este in stare sa faca fata suferintei sale: leziunea traumatica a coloanei vertebrale. Este condamnat la imobilitate deplina. In ciuda suferintelor, reuseste sa picteze vestitele portrete ale "monomanilor", realizeaza cateva gravuri, litografii si tablouri reprezentand cai de curse.

La sfarsitul anului 1823, starea sanatatii artistului se inrautateste. La capatul puterilor, mai incearca sa picteze luandu-si ca model...propria palma: "Priviti! Ce pictor, ce sculptor a mai reusit sa creeze o mana atat de flexibila, de supla ca aceasta ?" Théodore Géricault moare pe 26 ianuarie 1824, in varsta de numai treizeci de ani. Este inmormantat in cimitirul Père-Lachaise din Paris.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

Galerie Foto

Théodore_Géricault2
rouen comert tutun carle vernet muzeul louvre paris versailles cai
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1756 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019199 (s)