News Flash:

Tito, dictatorul carismatic pe care Stalin l-a vrut mort

13 Ianuarie 2016
896 Vizualizari | 0 Comentarii
Tito
La 13 ianuarie 1953, Josip Broz Tito a fost ales presedinte al Iugoslaviei.

Nascut in Croatia, provincie a Imperiului austro-ungar, dintr-un tata croat si mama slovena, Tito, fiind inzestrat cu o inteligenta si o carisma deosebite, a parasit din adolescenta satul natal cautandu-si de lucru prin Italia, Germania si Austria.

S-a remarcat prin acte de vitejie ca sergent pe frontul rusesc al Primului Razboi Mondial, unde a fost capturat de militarii rusi in 1915. Experienta dura a razboiului si apoi Revolutia bolsevica l-au radicalizat (Priestland, 2012, Steagul rosu, Litera International, p. 280), Tito evadand si inrolandu-se in Garzile Rosii, pentru a se reintoarce bolsevizat in 1920 in proaspatul Regat al sarbilor, croatilor si slovenilor. Aici activitatea sa revolutionara s-a soldat cu cinci ani de inchisoare. Ulterior Tito a plecat la Moscova, devenind activist al Cominternului. Scapand cu abilitate de epurarile lui Stalin, el a ajuns in 1937 liderul Partidului Comunist Iugoslav.

Reusind sa organizeze si sa conduca cu succes o ampla miscare de partizani, luptatori eficace atat impotriva diviziilor germane ale lui Hitler, cat si a ustasilor croati ai lui Ante Pavelic, Tito a obtinut in urma Conferintei de la Teheran din 1943 recunoasterea si sprijinul militar al aliatilor anglo-americani si sovietici.

Schisma de mentorul Stalin

Cucerind in 1944 Belgradul, Tito a pus bazele, prin propriile forte si nu prin interventia Armatei Rosii, unei Federatii Iugoslave comuniste si unite, ceea ce i-a permis sa emita pretentii si sa duca politici hegemonice in Balcani, iar apoi sa se desprinda de mentorul sau politic, Stalin, prin schisma din iunie 1948 cand comunistii iugoslavi au fost exclusi din Cominform.

Vezi si Sotia dictatorului Tito rupe tacerea

In perioada 1948-1953 acuzatia de titoism in interiorul lagarului stalinist era una dintre cele mai grave, acuzatul fiind pasibil de pedeapsa capitala. In 1950 americanii i-au venit in ajutor (economic si financiar prin FMI si Banca Mondiala) lui Tito pentru a-l tine pe linia de plutire si a-si asigura un aliat in lumea comunista (Priestland, 2012, p. 399), in pofida violentelor represiuni ale dictatorului comunist de la Belgrad impotriva celor (stalinisti sau nu) ce-i amenintau puterea si chiar viata (Stalin planuise asasinarea sa). In 1955, Tito s-a reconciliat cu URSS-ul condus de Hrusciov in urma vizitei acestuia la Belgrad, iar in 1956 a sustinut reprimarea sovietica a Revolutiei anticomuniste din Ungaria. Impreuna cu premierul indian Nehru, presedintele indonezian Sukarno si presedintele egiptean Nasser, Tito a fondat Miscarea de nealiniere, al carei prim secretar general a fost intre 1 septembrie 1961 si 5 octombrie 1964.

Vezi si Trenul personal al fostului dictator iugoslav Iosip Broz Tito transformat in muzeu

„Tito” este numele de cod pe care Iosip Broz l-a avut ca activist si agent al Comintern-ului (dupa cel de „tovarasul Walter”), ambele provenind, pare-se, de la tipul de pistol pe care acesta il purta asupra sa. Pe timpul vietii sale, Tito a obtinut tot ceea ce a vrut cu exceptia Premiului Nobel pentru pace, pentru care i-a lipsit doar un vot (Simic, Tito - misterul secolului, in revista Istorie si civilizatie/decembrie 2009, p. 70).

Propaganda lui Tito

Propaganda sub Tito a fost asemanatoare celei din Uniunea Sovietica, care i-a servit drept model atat din punctul de vedere al institutiilor, cat si al metodelor si al cultului personalitatii liderului unic. Cenzura si controlul presei imediat dupa eliberarea de sub ocupatia nazista de catre partizanii titoisti, arestarea si executarea rivalilor nationalisti au fost dintre primele masuri ce au permis dezvoltarea propagandei comuniste in Iugoslavia si impunerea cultului personalitatii lui Tito. Regizorul bosniac Emir Kusturica povesteste in memoriile sale ca pe la sfarsitul anilor 50, in Sarajevo „atunci cand un baiat lauda frumusetea unei fete, spunea: Ba, frate, e frumoasa ca Tito!. Iar cand cineva dadea un gol nemaipomenit in vreun meci de fotbal, se comenta: „Ce gol! Tito gol” (Kusturica, 2012, Ce caut eu in toata povestea asta?, Polirom, p. 35).

Elementele care au favorizat raspandirea acestui cult au fost atat exploatarea propagandistica a prestigiului recunoscut al lui Tito ca sef al partizanilor, iar dupa schisma cu Stalin din iunie 1948, accentul propagandistic a cazut pe argumentul independentei si rezistentei anti-sovietice a popoarelor din Iugoslavia in jurul maresalului. In acea perioada rapsozii populari iugoslavi au celebrat in versuri de balada ruperea lui Tito de Uniunea Sovietica (Priestland, 2012, p. 401).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

presedinte iugoslaviei croatia imperiului austro-ungar italia austria
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2067 (s) | 23 queries | Mysql time :0.054554 (s)