News Flash:

Traditia care a invins comunismul - CAMATARIA

29 Septembrie 2013
1778 Vizualizari | 0 Comentarii
Una dintre "plagile" impotriva careia factorii de decizie militara au incercat din rasputeri sa lupte, indiferent de regimul politic din Romania, a fost aceea a datoriilor militarilor, in special datoriile contractate de ofiteri, scrie historia.ro.
Este foarte adevarat insa ca, in anii crizei economice, guvernele Romaniei au intampinat numeroase dificultati in asigurarea salariilor bugetarilor, fiind celebru raspunsul pe care Nicolae Iorga, prim-ministru in anii 1931-1932, aflat in vacanta la Mangalia, l-ar fi dat profesorilor veniti sa-i ceara socoteala pentru neplata la timp a salariilor: "Daca erati disperati, v-ati fi aruncat in mare, in loc sa-mi veniti in casa".
De acelasi cinism daduse dovada si ministrul sau de Finante, Constantin Argetoianu, omul forte al guvernului Iorga - in epoca, malitiosii spuneau ca distinsul istoric ar fi fost prim-ministru... in guvernul Argetoianu! - care ajunsese sa patroneze o adevarata filiera a spagilor pentru a se putea incasa salariile.
In memoriile sale, Mihail Manoilescu sustine ca un colonel, disperat, i s-ar fi adresat lui Constantin Argetoianu, in ianuarie 1932, pentru a obtine salariile restante, cu argumentul imbatabil: "Din soldati am facut hoti, din ofiteri pesti; dar cu caii ce sa ma fac, domnule ministru?"
Colonelul se pare ca fusese inspirat in demersul sau, caci altor functionari, spune Mihail Manoilescu, ministrul de Finante le "recomandase" sa... se spanzure, ca posibila "rezolvare" a problemei salariilor.
Dincolo de anecdota, este limpede ca neplata la timp a salariilor ostirii a fost o realitate dureroasa si trista care a grevat asupra veniturilor acelor ofiteri care proveneau din familii mai degraba modeste. In amplul dosar, instrumentat de Siguranta si de autoritatile militare, privind dezertarea, in februarie 1932, in URSS, a locotenentului (pe atunci) Emil Bodnaras, apar numeroase marturii referitoare la imprumuturile pe care acesta le facuse de la colegii sai, ceea ce parea sa reprezinte, pentru anchetatori, un posibil fir de investigat pentru a intelege cauzele care il determinasera pe ofiter sa dezerteze.
Interventia ministrului
Dar daca situatia dificila din anii crizei economice ar putea fi una dintre explicatiile obiceiului ofiterilor de a contracta datorii, este mai greu de inteles, de pilda, intr-o perioada de relativa prosperitate, un ordin circular din 25 mai 1938, semnat de ministrul Apararii Nationale, Gheorghe Argesanu, care semnala faptul ca unii ofiteri au "o multime de datorii", cauza fiind "nesupravegherea suficienta a sefilor ierarhici". Necesitatea emiterii ordinului circular se justifica, desigur, prin aceea ca nu mai era vorba de cazuri izolate - care, probabil, nu ar fi suscitat atentia ministrului -, ci mai degraba de un fenomen care capata proportii de natura sa ingrijoreze conducerea Ministerului Apararii Nationale.
Este laudabil ca institutia militara incerca sa identifice caile prin care cei "prea impovarati" de datorii ar fi urmat sa fie ajutati, dar este evident, din continutul ordinului, ca datornicii obisnuiau sa duca un trai care depasea cu mult propria plapuma, in cautare de distractii si restaurante scumpe.
Invins de "traditie"
S-ar putea crede, in spiritul propagandei comuniste, ca instaurarea deplina la conducerea Romaniei a reprezentantilor "puterii populare" a eradicat, odata cu crearea noii armate, constituita, se spunea, dupa chipul si asemanarea noilor conducatori, obisnuintele condamnabile ale vechii armate "burgheze".
Culmea ironiei este ca Emil Bodnaras, devenit acum general si ministru al Apararii Nationale (din 1950, al Fortelor Armate) - cel care, altadata, fusese acuzat, printre altele, tocmai pentru ca se imprumuta de la colegii sai, in conditiile dificile ale crizei economice - a desfasurat o adevarata campanie impotriva datornicilor si a obiceiului cadrelor militare de a imprumuta bani, cu toate ca situatia financiara a militarilor, in primii ani ai regimului comunist, nu era nici pe departe una satisfacatoare.
In octombrie 1948, Emil Bodnaras interzice cu desavarsire, printr-un ordin general, orice acont din salariu, solicitand tuturor celor in uniforma "sa-si chibzuiasca cheltuielile pana la 20 ale fiecarei luni".
La inceputul anilor '50, insistenta cu care acest subiect revine in ordinele semnate de ministrul Fortelor Armate arata ca fenomenul contractarii imprumuturilor, departe de a fi fost stopat, cunostea o larga raspandire printre militari.
In anul 1951, in decurs de numai doua luni, Emil Bodnaras semneaza doua ordine generale in care reaminteste interdictiile privind imprumuturile ("de la alti militari si de la civili"), sub pedeapsa indepartarii din armata si a trimiterii in judecata Consiliilor de Onoare. La nici sase zile de la inceperea noului an 1952, tot prin ordin al ministrului, ii este reamintit personalului armatei continutul ordinelor anterioare cu privire la imprumuturi.
Se pare, asadar, ca pana si pe autoritarul Bodnaras l-au invins, in cele din urma, din acest punct de vedere, "traditiile" vechii armate carora in zadar li se impotrivise. Practica imprumuturilor de bani in armata se dovedea mai puternica decat atentionarile repetate si interdictiile plasate sub amenintarea celor mai severe pedepse.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

regimul politic romania datoriilor militarilor mihail manoilescu
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1848 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013193 (s)