News Flash:

Traditii pentru spor si sanatate la praznicul Sfantului Antonie cel Mare

16 Ianuarie 2014
1955 Vizualizari | 0 Comentarii
Biserica Ortodoxa il sarbatoreste la data de 17 ianuarie pe Sfantul Cuvios Antonie cel Mare, considerat de traditia monastica drept cel mai popular ascet si incepatorul vietii calugaresti.
Totodata, impreuna cu Sfantul Cuvios Pahomie cel Mare, Sfantul Antonie cel Mare este apreciat ca fiind intemeietorul monahismului crestin.
Traitor in secolul al III-lea si la inceputul secolului al IV-lea, Sfantul Antonie cel Mare este praznuit in fiecare an, in toate traditiile crestine, la data de 17 ianuarie.
„Parintele monahilor"care a trait 85 de ani in pustiu, marele pusnic Antonie, tamaduia bolnavii si-i vindeca pe cei demonizati. In zilele noastre, ca si in secolul al IV-lea, Sfantul Antonie este considerat ocrotitorul orfanilor si al oamenilor saraci, ajutandu-i de graba pe cei care se roaga cu credinta si-l cheama in ajutor.
Istoricul sarbatorii
Cuviosul Antonie cel Mare s-a nascut in satul Coma din Egiptul de Mijloc, in anul 251, intr-o familie de tarani crestini instariti. In copilarie, Sfantul prefera sa mearga frecvent cu parintii la biserica decat sa-ti petreaca timpul cu copiii de varsta lui.
Astfel, el a invatat de la parinti si de la bunici credinta in Hristos. Dupa moartea parintilor, pe cand el implinise varsta de 20 de ani, s-a ocupat de educatia sorei sale minore. Cand in biserica tanarul Antonie a auzit cuvantul Evangheliei, care spune : „De voiesti sa fii desavarsit, mergi, vinde avutiile tale si urmeaza Mie (Matei 19,21), a fost impresionat de aceste cuvinte si a urmat indemnul Evanghelistului.
Si-a impartit partea sa de avere saracilor, iar mai tarziu a procedat la fel cu mostenirea sorei lui, pe care a lasat-o in grija unei comunitati de fecioare. Urmand sfatul unui ascet batran, Cuviosul a vietuit o vreme intr-o coliba la marginea satului natal Coma. In anul 285, cand a implinit varsta de 35 de ani, Sfantul Antonie s-a stabilit intr-o fortareata izolata numita Pispir, la marginea desertului din Muntii Tebaidei, unde a trait pana-n anul 306, scrie click.ro.
El si-a dorit sa fie izolat complet de lume, dupa modelul pustnicilor desertului si ducea o viata foarte aspra: primea paine prin acoperisul casei de doua ori pe an, deoarece usa de la intrare era zidita.
Dupa multa munca de convingere, de teama ereticilor arieni, ucenicii sai l-au determinat sa paraseasca fortareata. In timp, s-a dus vestea despre viata aspra pe care Cuviosul o ducea, iar contemporanii sai il considerau pe Antonie parintele spiritual al calugarilor din mai multe colonii monahice din desertul Egiptului, printre care cele din Nitria si Schit. Pe credinciosii care veneau la el sa-i ceara un sfat, Sfantul Antonie ii indruma sa imbratiseze viata monahala.
In jurul anilor 310, Cuviosul a facut o calatorie la Alexandria, pentru a-i incuraja pe crestinii prigoniti in timpul persecutiilor romane, din vremea imparatului roman Maximian.
Marele pustnic a trecut la viata vesnica in anul 356, cand implinise varsta de 105 ani. El a lasat in urma un numar impresionant de ucenici asceti in lumea intreaga, carora le-a lasat cuvantul de invatatura : Sa creada in Iisus si sa fuga de ispitele si de inselaciunile diavolesti.
Interesant este faptul ca Sfantul Antonie raspundea in scris mesajelor primite de la credinciosii din toate categoriile sociale. In timp, ucenicii sai au ridicat o manastire pe locul unde Sfantul si-a petrecut ultimii ani de viata.
Testamentul Cuviosului
Inainte de a muri, Sfantul Antonie a lasat ucenicilor sai un testament prin care le cerea sa fie ingropat intr-un loc secret, pe care sa nu-l descopere nimeni. Respectand intocmai dorinta parintelui lor duhovnicesc, ucenicii au ingropat trupul Cuviosului incat, secole de-a randul, nimeni nu l-a descoperit.
Abia in ultimii ani, in urma cercetarilor facute pentru restaurarea Manastirii Sfantului Antonie din Egipt, constructorii au ajuns la concluzia ca mormantul cu moastele Sfantului s-ar afla sub Sfanta Masa a bisericii centrale a manastirii.
Respectand dorinta Cuviosului, care le spunea ucenicilor in testament:"Voi ingropati trupul meu, nimeni sa nu stie locul, afara de voi singuri. Iar eu la Invierea mortilor il voi lua nestricacios de la Mantuitorul", 
mormantul a ramas pecetluit.
Biografia Sfantului
Dupa moartea Cuviosului, biograful si ucenicul sau, Sfantul Atanasie cel Mare, Arhiepiscopul Alexandriei (295-373) a lasat in scris crestinatatii viata Cuviosului Antonie, folosind indeosebi propriile-i amintiri si insemnari. Sfantul Atanasie preciza in scrierile sale: "Sfantul Antonie priveghea atat de mult, ca de multe ori petrecea toata noaptea fara sa doarma si aceasta facand-o nu o data, ci de multe ori, astfel ca se minunau toti de el. Manca o singura data pe zi dupa apusul soarelui.
Dar se intampla sa manance si numai o data la doua zile, iar de multe ori la patru zile. Iar mancarea lui era paine si sare; si bautura, numai apa. Pentru dormit se indestula cu o rogojina. Dar de cele mai multe ori se intindea pe pamant".
Chiar daca sfantul lacas a fost distrus de atacurile turcilor si beduinilor, slujbele se desavarsesc si acum dupa modelul lasat de marele pustnic.
Traditii pentru spor si sanatate
In fiecare zi de marti, Biserica Sfantul Antonie cel Mare, situata langa Curtea Veche din Bucuresti, este neincapatoare. Aici vin sa se roage mii de credinciosi, majoritatea tineri. Biserica este cel mai vechi lacas de cult, construit in Capitala de domnitorul Mircea Ciobanul, prin anul 1559.
Mai tarziu, in anul 1847, in timpul unui incendiu, o buna parte din constructie a fost afectata. Cam in aceeasi vreme, o bisericuta cu hramul Sfantul Antonie, situata in apropiere, unde se inchinau puscariasii, a fost distrusa complet de un incendiu.
Martorii oculari din acea vreme spun ca dintre ruine a fost salvata o icoana a Sfantului Antonie, intr-o zi de marti. Sfantul odor a fost dus la biserica situata langa Curtea Veche care, pe atunci, se numea Buna Vestire. Acum, la icoana Sfantului Antonie, facatoare de minuni, asezata langa catapeteasma, se roaga mii de credinciosi si poarta hramul Sfantului Anton, al bisericutei arse odinioara.
Biserica Domneasca (Paraclis Patriarhal) de la Curtea Veche din Bucuresti il cinsteste in ziua hramului pe Sfantul Cuvios Antonie cel Mare (17 ianuarie), care a devenit ocrotitorul sau dupa incendiul din 23 martie 1847. Atunci, Biserica Sfantul Anton - Puscarie ( din apropierea Bisericii Domnesti) a ars in intregime.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

biserica ortodoxa vietii calugaresti istoricul sarbatorii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1764 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013445 (s)