News Flash:

Traditii si obiceiuri, din jurul lumii, pe cale de disparitie

16 Ianuarie 2014
1791 Vizualizari | 0 Comentarii
Un ritual amazonian pentru mentinerea ordinii sociale, o societate secreta din Mali si respiratia circulara mongola se numara printre cele noua traditii si obiceiuri care au fost incluse de UNESCO pe lista patrimoniului imaterial al umanitatii aflat pe cale de disparitie. 
Comitetul de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial, reunit pe insula indoneziana Bali, a selectionat noua traditii pe lista patrimoniului imaterial “care necesita o salvare urgenta”, din cele 18 dosare propuse. 
Lista contine deja 16 traditii “grav amenintate”, a precizat Rasul Samadov, un purtator de cuvant al UNESCO. Alte propuneri vor fi incluse vineri, cand vor continua lucrarile Comitetului. 
Comitetul a inclus pe aceasta lista respiratia circulara mongola, o tehnica de interpretare a “cantecelor lungi” ale rapsozilor la flaut (din lemn): muzicienii inspira pe nas si expira sufland in acelasi timp pe gura aerul pe care l-au inmagazinat in obraji, fapt care le permite sa cante, fara intrerupere, timp de pana la 25 de minute. 
Au mai fost adaugate pe aceasta lista societatea secreta Kôrêdugaw – un rit de intelepciune din Mali care ii pregateste pe copii sa infrunte greutatile vietii -, povestile din Yimakan – narate in limba locuitorilor Hezhen din nord-estul Chinei -, cantecul Xoan – din provincia vietnameza Phu Tho -, epopeea maura T’heydinne – compusa din zeci de poeme care celebreaza si glorifica victoriile obtinute de emirii si sultanii mauri din Mauritania – si Naqqali – o naratiune dramatica iraniana. 

Vezi si Obiceiuri si traditii la azteci  
Comitetul a recunoscut, totodata, valoarea barcilor lenje iraniene: constructia lor manuala, dar si metodele de navigatie, care tineau cont de pozitia astrelor si de formule speciale ce includeau culoarea apei si inaltimea valurilor, potrivit 2012en.ro. 
Indonezienii au obtinut includerea “dansului celor o mie de maini”, Saman, practicat adeseori in genunchi si ritmat de dansatorii care bat din palme sau isi lovesc coapsele cu mainile. 
Brazilia a obtinut inscrierea Yaokwa, ritual al poporului amazonian Enawene Nawe, creat cu scopul de a mentine ordinea sociala si cosmica. 
Comitetul va examina, incepand de sambata, candidaturile propuse spre a fi incluse pe Lista reprezentativa a patrimoniului cultural imaterial care nu au un caracter de urgenta deosebita. 
Patrimoniul imaterial include traditii sau exprimari vii mostenite de la stramosi, precum traditiile orale, spectacole, practici sociale, ritualuri si evenimente festive, cunostinte necesare artizanatului traditional. 
Lista patrimoniului cultural imaterial al umanitatii a fost instituita printr-o conventie semnata in 2003, ratificata pana in prezent de 132 de tari, si are scopul de a proteja culturile si traditiile populare, la fel ca siturile si monumentele, care au facut obiectul unei conventii precedente, semnata in 1972. 
Ceremonialul magico-profilactic al dansului calusului, este strans legat de vremea Rusaliilor. El este considerat panroman, fiind atestat in toate provinciile daco-romane, ca si in Macedonia. Scopul calusului este acela al alungarii duhului-boala si consta in anumite dansuri rituale executate in apropierea bolnavului si in atingerea acestuia cu ierburi de leac. I se scuipa bolnavului in fata usturoiul pe care calusarul il mesteca incontinuu, se sparge langa el o oala cu apa etc. 
Executantii dansului ritualic, calusarii (exclusivbarbati), au fost descrisi in secolul al XVII-lea, de catre chiar voievodul Moldovei, Dimitrie Cantemir. in acele vremuri ei umblau cu fata acoperita cu o panza alba si aveau mai mult de o suta de ritmuri si jocuri, “unele atat de maiestrite, incat cei care joaca par ca nu ating pamantul, ci zboara in aer”1 (Mircea Eliade considera ca dansurile lor cu salturi evoca zborul si dansul zanelor). Principele Cantemir arata ca in vremea Rusaliilor, calusarii nu dorm niciodata decat sub acoperamantul unei biserici fiind incredintati ca daca ar dormi in alta parte, ar fi pe data loviti de Iele, “pe care ei le numesc Frumoasele”. “Cel care a fost primit odata intr-o astfel de ceata este dator sa se tina de ea, an de an, timp de noua ani; iar daca o paraseste, ei zic ca este muncit de duhuri rele si ca este chinuit de Frumoase. Multimea superstitioasa crede ca ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: dupa ce bolnavul s-a asternut la pamant, aceia incep sariturile lor si, la un anumit loc al cantecu-!ui, calca, unul dupa altul, de la cap pana la picioare pe cel culcat, in sfarsit ii sufla la ureche cateva cuvinte ticluite si poruncesc bolii sa iasa. Dupa ce fac aceasta trei zile, de cele mai multe ori rezultatul raspunde sperantei si bolile cele mai grele, care multa vreme isi rasesera de mestesugul celor mai iscusiti doctori,dispar usor in acest fel.”1 
Principalul obiect ritual al calusului este “steagul”, care consta dintr-o nuia de alun investita ritualic cu functii magice. Nuiaua de alun se afla in fruntea inventarului obiectelor uzuale pentru descantec3. Romanii cred ca duhurile rele se tem de puterea nuielelor de alun, evitand casele la intrarea carora, rezemata de perete, este lasata o astfel de nuia. Virtutile magice ale alunului sunt evidentiate si de credinta ca vrajitoarele calatoresc pe toiege de alun, si tot cu ele tin in frau spiridusii si duhurile rele. Cu un bat de alun, “lung de stanjen”, trebuie rupt pe furis varful legendarei Ierbi-a-fiarelor, iar “batutul” cu nuiaua de alun este un gest magico-ritualic prin care demonii sunt alungati “in pustie”4. 

Vezi si Topul celor mai periculoase religii  
Odinioara, cu niste bete de alun si in pielea goala, vrajitoarea satului se ducea langa iaz ca sa aduca (sau sa opreasca) ploaia si grindina. Aceasta este, insa, in mitologia romana, ocupatia predilecta a solomonarului (a sacerdotului popular, salman cum era numit de daco-romani), care se executa rintr-o serie de gesturi din sfera de acte mitico-rituale, arhaice si universale (arhetipale). Este vorba, in esenta, despre gestul de a iovi centrul apei (cu o bata sau o nuia de alun, numita si “nasul sarpelui”). Nuiaua de alun a solomonarului (salman) a capatat valente magice atunci cand sacerdotul popular, intalnind un sarpe fata in fata cu o broasca pe cale sa o inghita (sau, mai rar, doi serpi in conflict), a interpus nuiaua de alun intre ei pentru a-i desparti. Recunoastem aici, gestul mitic al zeului Hermes, ce a interpus caduceul sau intre doi serpi aflati in conflict, iar acestia s-au incolacit imediat pe el (rezultand imaginea cunoscuta a caduceului). 
A lovi apa, indeosebi in centru (“la mijlocul iezerului”, cum spun taranii romani), inseamna pentru sacerdotul popular a lovi balaurul care guverneaza stihiile, a-1 destepta; inseamna a descatusa o energie latenta ancestrala, pe care o ia in stapanire, inaltandu-se cu ea in vazduh, capatand “puteri”1. in asemenea procedee magice, simpla nuielusa de alun este investita cu functi 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ritual amazonian mali
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1538 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012048 (s)