News Flash:

Tragicul destin al dinastiei Asaf Jah

25 Noiembrie 2013
2485 Vizualizari | 0 Comentarii
Osman Ali Khan Nizam al VII-lea a fost cel mai bogat om din toate timpurile. Atat de bogat, incat la un moment dat nu se mai putea face distinctia intre legendele tesute in jurul lui si tabieturile intr-adevar iesite din comun pe care si le permitea. Cum era de asteptat, acest stil de viata a atras nu doar articole nenumarate in presa, ci si cateva carti. Scriitori precum John Zubrzycki au dedicat mult timp pentru a afla ce s-a intamplat mai exact cu aceasta familie.
In volumul Last Nizam, Zubrzycki descrie toata povestea dinastiei din Hyderabad. Si nu fiindca opulenta ar fi in general un subiect nemaipomenit, ci pentru drumul scurt si sigur catre disparitie pe care l-au avut acesti bani. Mai precis, de la Nizam al VII-lea la mostenitorul sau, Nizam al VIII-lea.
Antagonic, primul dintre ei cumpara cele mai scumpe masini din lume pentru colectia personala, iar cel de-al doilea isi dorea sa repare orice masina stricata pe care o gasea. Comuna pentru ei era insa doar pasiunea.
Cine erau acesti oameni si ce zona a lumii au influentat ei?
Ei bine, Nizam e titlul oferit dinastiei Asaf Jah, care a condus Hyderabad din 1719 pana in 1948, atunci cand India si-a castigat independenta. Situata in sudul Indiei, aceasta zona avea dimensiunea Frantei, economia Belgiei si o bogatie dificil de comparat cu a altor tari. Industria puternica si sistemul bancar bine pus la punct au transformat Hyderabadul intr-o oaza in care oricine si-ar fi dorit sa traiasca. Era singurul stat din India Britanica ce avea dreptul tiparirii propriei bancnote. In ciuda relatiei bune cu Marea Britanie, care considera Hyderabad stat prieten, valul de schimbari din India a atins si pretioasa tara in 1947, scrie gq.ro
Dupa castigarea independentei, toate statele din India au avut dreptul sa isi negocieze viitorul fie cu India, fie cu Pakistanul. Deloc surprinzator pentru liderul din Hyderabad, acesta s-a opus ambelor propuneri. Isi dorea independenta mai mult decat vreo relatie diplomatica prolifica, asa ca a incercat pe diferite cai sa obtina ce credea el ca e mai bine pentru cele 16 milioane de locuitori din teritoriul sau. Guvernul britanic nu a fost insa de acord, nici oficialii indieni nu au fost receptivi la ambitia liderului, asa ca, in septembrie 1948, armata a luat cu asalt Hyderabadul si l-a anexat Indiei, prin ceea ce s-a numit Operatiunea Polo.
Cum traiau miliardarii
Din acest moment, maretia Hyderabadului incepe sa se diminueze, iar adevarata poveste despre pierderea banilor sa se contureze. Amploarea evenimentelor ar fi greu de inteles fara a-l plasa pe marele conducator intr-un context. Osman Ali Khan sau Nizam al VII-lea a fost cel mai bogat om al tuturor timpurilor. In 1937, revista Time estima averea acestuia la 210 miliarde de dolari, ceea ce in prezent ar insemna de patru ori mai mult decat detine Bill Gates. Un conducator excentric, devotat religiei islamice si cheltuielilor bizare.
A fost primul maharajah cu titlul de „Inaltimea sa Exaltata“, primit in semn de recunostinta de la guvernul britanic dupa ce a oferit un ajutor financiar considerabil in Primul Razboi Mondial. A surprins intotdeauna prin actiunile sale, fara sa isi propuna ceva iesit din comun. Un lider egocentrist tipic probabil ca s-ar fi pierdut in investitii care sa ii confirme statutul si ar fi folosit miliardele de dolari pentru un trai de rasfat. Nu si Nizam al VII-lea, care, pe de o parte, cumpara cele mai scumpe lucruri, iar pe de alta, era mai zgarcit decat cel mai sarac angajat al sau.
Cu ce excentricitati se distra cel mai bogat om din lume
Se spune despre colectia sa de bijuterii ca ar fi putut fi folosita ca pavaj pentru Piccadilly Circus sau ca ar fi umplut un bazin olimpic. In aceasta colectie intra si vestitul diamant Jacob de 185 de carate, pe care il pastra invelit in ziare vechi, departe de tentatia hotilor, intr-un banal sertar. (In 1995, Jacob a fost obtinut de guvernul indian si estimat la 13 milioane USD.) Toate nestematele valorau aproximativ 400 de milioane USD. Si verbul este folosit la timpul trecut pentru ca toate au fost vandute, de-a lungul vremii, pentru a acoperi datorii. Aproape toate s-au pierdut pana in prezent, valoarea lor fiind folosita in scopul intretinerii palatelor.
Masinile formau o alta categorie a colectiei regale, o parte dintre ele fiind pastrate si de nepotul sau. Garajul sau, care astazi ar putea trece usor drept un showroom auto exclusivist, continea aproximativ 400 de autoturisme, inclusiv modele unicat de Rolls Royce. Preferatele sale erau acoperite cu fildes si nu cu vopsea, avand structura de rezistenta din aur.
Cum arata cel mai bogat om din lume si ce ciudatenii il faceau special
Si, daca vi-l inchipuiati ca pe un nobil cu activitati selecte si infatisare demna de statutul sau, este timpul sa va stergeti din minte aceasta imagine. Era un barbat scund, capricios, despre care se crede ca a purtat timp de 35 de ani acelasi fes si a carui tinuta preferata era pijamaua sa din bumbac, ponosita si plictisitoare. Manca din aceeasi farfurie tocita, pe o saltea din camera sa. Desi avea un venit anual de 500 de milioane de dolari, refolosea mucuri de tigara si isi alegea cele mai ieftine haine. Toate acestea se pare ca i-au construit totusi sarmul necesar cu care sa lase insarcinate 86 de femei si sa aiba peste 100 de copii nelegitimi.
Mai mult decat atat, Osman Ali Khan nu a lasat mostenire Indiei doar constructii si legende, ci si o colectie impresionanta de fotografii pornografice, capturate de camere ascunse in incaperile unde isi caza musafirii si, mai ales, musafirele. Ar parea ca toate aceste fete ale sale nu se pot conjuga cu valorile pe care membrii dinastiei Nizam le patronau, legate de arta, cultura sau economie infloritoare, insa Inaltimea Sa a lasat in urma si multe lucruri bune. Printre acestea se numara si Banca Nationala a Hyderabadului sau cateva palate impresionante.
Cea mai mare gafa acoperita de intentii bune: cum au inceput sa se piarda banii
Talentul sau de a face din bani o poveste fascinanta nu s-a rezumat la achizitii. A reusit sa intrige multi curiosi atat inainte, cat si dupa moarte. In 1948, atunci cand simtea ca statul sau se afla in pericol, a depozitat un milion de lire intr-un cont din WestMinster Bank din Londra. Problema era ca, la momentul respectiv, el trebuia sa decida soarta tarii sale si sa se alature Indiei sau Pakistanului. Cea de-a doua varianta parea mai atractiva, insa existau totusi suficiente obstacole cat sa il faca mai precaut. Acestea erau in primul rand legate de religia locuitorilor fiecarui stat. In timp ce presiunea crestea, Nizam i-a incredintat ministrului sau de Finante, Moin Nawaz, responsabilitatea de a se ocupa de milionul de lire.
In 1948 insa, dupa ce armata indiana a invadat Hyderabadul, contul a fost blocat. Au existat numeroase incercari de a recupera banii, mai ales in perioada in care datoriile familiei regale se inmulteau de la zi la zi. Odata cu datoriile, zilnic apareau tot mai multi mostenitori, fiecare cerand o parte din averea imensa. Doar ca atributul „imens“ incepea sa se transforme, treptat, in... inexistent. Bucatariile regelui hraneau zilnic aproximativ 2.000 de oameni, iar toate restaurantele din apropiere erau aprovizionate in secret de Nizam al VII-lea. In ciuda obiceiurilor sale bizare, conducatorul Hyderabadului nu a putut fi niciodata acuzat de lipsa de generozitate. Poporul sau era unic. Iar el trebuia sa il ajute in permanenta sa isi pastreze aceasta calitate.
 Dupa moartea lui Nizam al VII-lea, cele 200 de miliarde de dolari chiar au inceput sa se piarda, iar personajul principal in aceasta drama devenea mostenitorul tronului, nepotul lui Osman Khan, Asaf Jah. Nimeni nu il poate blama direct de distrugerea averii, insa a fost considerat mai nepasator fata de statutul pe care il avea decat predecesorul lui. Asaf Jah Nizam al VIII-lea este nepotul lui Osman Khan, nascut pe 6 octombrie 1933, in Franta. Acela care avea sansa de a fi cel mai bogat om din Univers a fost incoronat in 1967, obiceiul regal sarind o generatie din cauza relatiei proaste pe care tatal sau a avut-o cu Nizam al VII-lea. Se spunea ca regele a avut o afectiune speciala pentru Jah, de aceea nu l-a incoronat pe tatal sau sau pe fratele mai mic. In realitate insa, actualul print nu isi explica de unde a pornit aceasta idee si marturiseste ca bunicul sau i-a vorbit direct si deschis doar de doua ori. O data cand s-a interesat despre ce face mama sa, iar a doua oara cand l-a intrebat daca mai vrea mancare.
Nepotul care a ingropat averea
Desi amandoi la fel de controversati, intre bunic si nepot nu au existat multe similitudini. Despre colectia impresionanta de automobile, Asaf Jah spune ca: „Am mostenit o curte plina de masini. Am o viata intreaga de munca“, referindu-se la hobby-ul sau de a repara orice mecanism. Nizam al VIII-lea nu si-a dorit titlul de „Inaltimea sa Exaltata“ atat de mult. Pentru el, viata departe de agitatia regala, asteptarile poporului, ale presei si ale curiosilor era mai importanta decat mandria de a face parte din aceasta dinastie. Opulenta si pastrarea aparentelor nu au fost pe gustul lui, asa ca a ales un mod mai discret de a-si trai viata. „As fi putut sa ma mut in Acapulco si sa imi cumpar un iaht, dar nu este stilul meu“, spunea ironic despre alegerile sale din viata.
Totusi, indiferenta aceasta fata de titlul sau l-a costat aproximativ 200 de miliarde de dolari, mai mult decat pe oricare nepasator al lumii. Cum ar fi putut sa salveze acesti bani si nu a facut-o? Simplu, a trait asa cum a vrut el.
Mostenitorul a fost scolit la Doon School, Harrow, la London School of Economics si la Cambridge. Parintii ii planuisera o cariera diplomatica, sustinuta de o educatie cat mai aleasa. A fost preferatul bunicului sau, desi stilurile lor nu erau deloc apropiate. Despre copilaria si adolescenta sa se spune ca au fost tipice unui introvertit, care prefera studiul si nu prietenii, sa repare masinile din curte si nu sa sa isi roage tatal sa ii cumpere una noua.
Alaturi de el erau in permanenta mama sa, o garda de corp si un asistent medical. A suferit toata viata de diabet si existau temeri ca ar putea fi asasinat in orice clipa, asadar o parte din tineretea sa a fost dependent de aceste persoane. Mai tarziu avea sa spuna despre garda sa de corp ca este persoana pe care a admirat-o cel mai mult, avand de invatat numeroase lucruri interesante: „Garda mea de corp a fost un personaj de-a dreptul edwardian in atitudinea sa fata de viata, iar acest aspect mi-a influentat substantial dezvoltarea“. Desi bolnavicios, excela in gimnastica, natatie si atletism, insa era total dezinteresat fata de sporturile cele mai populare.
Era genul de tanar lipsit de inteligenta emotionala, dar care se descurca intotdeauna in situatii teoretice. Probabil ca acesta a fost unul dintre motivele pentru care el niciodata nu si-a inteles poporul. „Imi place sa cred ca inca sunt popular printre oamenii mei“, incerca sa se motiveze intr-un interviu din perioada cand inca nu parasise Hyderabad. Posibilitatile de resuscitare financiara erau totusi reduse.
Varianta cea mai simpla era sa vanda proprietatile mult iubite de buni cul sau, astfel incat datoriile sa fie acoperite. Ceea ce a si facut, pentru o mare parte a timpului. Contul de un milion de lire deschis in 1947 era inca inaccesibil, practic el trebuia sa se lupte cu aproximativ 400 de alti presupusi mostenitori care pretindeau dreptul de a folosi aceasta suma. Asadar, Nizam al VIII-lea a continuat sa consume averea familiei intr-un stil propriu. O parte din bani mergeau catre platirea datoriilor, iar alta catre educatia sa.
Dupa doar cinci ani de la incoronarea sa, Nizam al VIII-lea a renuntat la efortul de a trai alaturi de oamenii pe care ii reprezenta si si-a cautat linistea intr-un loc diferit. S-a indragostit de Perth, un oras din Australia, de prima data cand l-a vazut. Brusc, totul parea mai calm, datoriile erau departe, iar australienii pareau a nu avea asteptari de la el. Asa ca a hotarat imediat sa se mute aici. A cumparat un teren de o jumatate de milion de acri, pe care se afla o ferma de oi. Departe de aspectul palatului in care ar fi trait in Hyderabad, ferma ii oferea totusi confort si fericire, spunea el.
Viata personala a mostenitorului
Daca acasa ar fi folosit unul dintre Rolls Royce-urile bunicului, aici conducea si repara tractoare, buldozere si construia drumuri. Mariajul cu printesa Esra Birgin, prima sotie, a incetat, insa o va cunoaste pe Helen Simmons, o australianca alaturi de care a avut doi copii. Helen era secretara unui prieten, perechea perfecta pentru el in acea perioada in care isi dorea sa scape de viata de print. Pentru el, ea s-a convertit la islamism si si-a schimbat numele in Aysha. In timp ce printul evita petrecerile si alte evenimente mondene, Helen le aprecia din ce in ce mai mult. Casa lor s-a transformat in gazda serilor luxoase, cu peste 200 de invitati. Helen era un organizator grijuliu pentru evenimentele cu tema arabeasca si mancaruri exotice. Piscina era plina de crocodili, nu lipseau nici elefantii, iar pentru ca preparatele la gratar sa alunece mai bine pe gat, Helen a comandat 23 de sticle de Moët & Chandon. Atunci cand Asaf Jah si-a exprimat dezaprobarea in legatura cu acest fel de relaxare al doamnei sale, aceasta i-a raspuns: „Vreau sa imi traiesc viata asa cum imi place, sa ma bucur din plin de ea si sa nu ma ingrijoreze ce ar putea sa spuna lumea. A durat ceva pana mi-am dat seama. Acesta a fost cel mai greu lucru.“
HIV si povesti de dragoste
In afara de intamplarea cu pricina, John Zubrzycki mai povesteste in cartea sa si cum Helen era insotita in permanenta de un amic bisexual, recunoscut in acea regiune pentru compania pe care o oferea femeilor casatorite. Aceasta prietenie ar fi fost una absolut banala, insa lucrurile nu stateau chiar asa. Aparent familia perfecta, deznodamantul avea sa modifice aceasta imagine. In 1987, Helen cunoaste la o astfel de petrecere organizata de ea un anumit domn X, prieten comun cu cel mentionat mai sus si al carui nume nu a fost facut public din motive juridice. Este sedusa de el, iar cateva luni mai tarziu, amandoi sunt diagnosticati cu HIV. In 1989, printesa moare... Asaf Jah avea sa spuna ca i-a iertat intr-un final pe amandoi, iar ceea ce a fost cu adevarat trist nu era modul in care fosta sa sotie luase boala, ci faptul ca a murit infectata cu un virus incurabil. Intamplarea nefericita l-a facut sa fie si mai introvertit, mai sceptic in legatura cu oamenii din jurul lui. Se retrage in Murchison Station, unde incearca sa isi gaseasca linistea.
Intre timp, povestea despre averea sa incepuse sa devina tot mai captivanta. Datoriile cresteau, iar lichiditatile se diminuau. Pe langa zecile de presupusi mostenitori care cereau in permanenta bani, executorii bancari deveneau din ce in ce mai exigenti. The Deccan Chronicle’s Khan spunea ca viata printului era in permanenta in pericol din cauza datoriilor sale. In Hyderabad, peste 800 de oameni intentasera procese impotriva sa pentru diferite motive, iar autoritatile fiscale indiene erau intotdeauna pe urma sa. La inceput, acesta a fost sfatuit sa stea cat mai departe de India, pentru ca ar putea fi arestat. Alti apropiati ii sugerau sa se intoarca si sa rezolve problemele, intrucat ca executorii erau oricum pe urmele sale. Simplul fapt ca avusese o mostenire imensa si un titlu cu greu de mentinut l-au tranformat intr-un infractor. Insa unul nobil, care incerca sa scape de facturi si vizite oficiale fugind cu iahtul sau.
Dupa cativa ani de peripetii legate de pierderea si recuperarea mult iubitului iaht, despre care autoritatile spuneau fie ca a fost adus in Australia in mod ilegal, fie ca nu functioneaza cum trebuie, Asaf Jah a avut de confruntat si alte nelamuriri. Cea mai scumpa moneda din lume ii apartinea familiei sale, desi originea ei fusese contestata in nenumarate randuri. Se pare ca, la un moment dat, aceasta pretioasa moneda a disparut, iar Asaf Jah era banuit ca ar fi dus-o departe de India. Pe de alta parte, procesele din jurul lui erau deja un lucru normal, iar discutiile cu politia, indiana, australiana sau din alt loc, devenisera ceva derizoriu. Ar fi imposibil sa mentionam toate vanzarile sau incercarile de afaceri menite sa opreasca acel colaps financiar, care se succedau intr-un ritm rapid. Viata personala tindea sa se refaca dupa moartea lui Helen.
In 1990, o intalneste pe Manolya Onur: o fosta Miss Turcia de 35 de ani, pe care a cucerit-o la o petrecere. Turcoaica povesteste cum nu si-a putut inchipui ca acel barbat mustacios, imbracat saracacios si cu privire pierduta ar putea fi un print. Nu l-a crezut nici macar atunci cand el i-a spus foarte relaxat ca o cladire importanta din apropierea lor, Star Palace, apartinuse bunicului sau. Il considera un visator cu replici bune. Despre ea, cei de la Chronicle au scris ca l-ar fi parasit la cateva saptamani dupa casatorie, din cauza ca Asaf Jah ar fi avut o boala incurabila. Mai tarziu, respectivii au revenit, spunand ca Manolya s-ar fi intors la el si ca traiesc fericiti. Avocatii printului au acuzat editorii ca ar fi initiat o campaniei de discreditare impotriva lui Nizam al VIII-lea. Printre cele scrise, era si ideea ca are SIDA si ca e pe moarte.
„Este vanat de creditorii sai si de Interpol. Abia se misca din ferma sa din Australia si, atunci cand o face, se comporta ca un infractor. Pentru a spori misterul, Nizam distruge mostenirea nationala cumparand obiecte nefolositoare“. Avocatii, dupa cum scrie Zubrzycki in cartea sa, au considerat rau intentionate aceste afirmatii. De fapt, printul avea o stare buna de sanatate si tocmai ce incepuse restaurarea unei cladiri vechi de 250 de ani.
Casnicia cu frumoasa turcoaica a durat pana in ‘96, atunci cand au divortat, iar Asaf Jah a vandut tot ce avea in Australia si s-a mutat in Turcia. De atunci, nu s-a mai intors niciodata in locul in care a petrecut atata timp, iar ferma si toata munca lui au fost pierdute cat ai spune Nizam. Ultima lui sotie a fost tot o turcoaica, Jameela Boularous, cu care a avut un copil. M
Mostenitorii lui Asaf Jah Nizam al VIII-lea sunt deci in numar de sase, insa nu se stie daca vreunul dintre ei isi doreste cu ardoare sa duca mai departe titlul. Unul dintre ei lucreaza la Hollywood cu nume celebre din lumea cinematografiei. In prezent, Asaf Jah locuieste intr-un apartament inchiriat de doua camere din Istanbul si arata mai batran decat este. Diabetul i-a furat energia, insa nu si calmul. Zubrzycki povesteste in cartea sa despre intalnirea cu printul mostenitor al Nizamului.
Desi bolnavicios, nu ezita sa fumeze, replicand cu sarcasm ca, daca bunicul sau consuma 11 grame de opium in fiecare zi si a trait pana la 80 de ani, atunci si el isi poarte permite un viciu. In ciuda ironiei despre predecesorul sau, Asaf Jah isi exprima discret si rar respectul pentru dinastia sa. Atunci cand The Times a publicat un material in care il descria pe Nizam al VII-lea intr-un mod defaimator, considera el, i-a scris o scrisoare editorului si i-a cerut explicatii cu privire la exprimarea sa. In articol, acesta era prezentat ca un om amarat care „se plimba fara tinta prin palatul sau, cu un fes ponosit si se ingrijora pentru costurile de intretinere ale celor trei sotii, 42 de concubine, 200 de copii, 300 de servitori si pentru armata privata“. Jah s-a aratat afectat de afirmatia conform careia bunicul sau se plimba fara tinta prin palat doar pentru ca era batran si bolnav, raspunzand ca grija pe care a purtat- o poporului sau este una demna de respectat.
In definitiv, a spus el, Nizam al VII-lea a fost mandru de tot ce a facut pentru tara sa, iar singurele explicatii vor fi date lui Dumnezeu. Intre cei doi, comune au fost excentricitatile. Desi manifestate diferit, ambii au avut talentul de a cheltui averea in mod rapid. Intrebarea „Cine a fost de vina pentru pierderea celor 200 de miliarde de dolari?“ nu are un raspuns concret.
Pe de o parte, Nizam al VII-lea pierdea foarte multi bani in actiuni caritabile neintelese. La un moment dat, in ziare au aparut anunturi prin care Inaltimea Sa se oferea sa adopte diferiti tineri pe care mai apoi sa ii ajute. Cei aproximativ 14.000 de angajati din casa regala cheltuiau mai mult decat produceau, dupa cum spuneau criticii lui. Mostenitorii au reprezentat o alta sursa de neliniste financiara. Numarul lor imens insemna o impartire tot mai complicata a averii. Din acest motiv, multe procese importante au fost ingreunate. La fel s-a intamplat si in cazul faimosului cont de 1 milion de lire din banca din Londra.
De-a lungul timpului, pretinsi mostenitori au incercat sa „dezghete“ contul, insa fara succes. Chiar si in prezent, acesti bani se afla in banca si nu se stie daca vor fi retrasi vreodata de acolo, iar Asaf Jah si-a pierdut energia si speranta de a mai lupta pentru ei. La momentul actual, valoarea lor ar depasi 30 de milioane de lire. Vina lui Nizam al VIII-lea ar putea fi aceea ca indiferenta lui fata de problemele reale ale poporului sau a fost prea mare, spun unii.
Firea sa introvertita nu a fost una propice salvarii tarii, iar relatia subreda cu guvernul indian se pare ca a afectat intreaga dinastie. Singurul membru al familiei regale care inca mai lupta pentru a salva ceva este tocmai prima sotie a lui Asaf Jah, printesa Esra, care a restaurat un palat ce a apartinut familiei sale, a transformat Falaknuma Palace intr-un hotel exclusivist si are diferite proiecte de salvare a fostelor proprietati. In timp ce ne intrebam cine a fost vinovat din punct de vedere economic sau politic de prabusirea mostenirii la care cei mai multi dintre noi nici nu indraznim a visa, raspunsul cel mai simplu vine de la o legenda.
Se spune ca primul Nizam era intr-o calatorie in care a intalnit un fachir. Acesta din urma l-a invitat la masa, iar generalul a mancat sapte paini. Dupa ce s-a oprit, fachirul i-a prezis ca familia sa va domni in Hyderabad timp de sapte generatii. Ironic sau nu, Asaf Jah este a opta generatie si, in acelasi timp, cel sub care averea s-a topit cu o viteza greu de inteles. Acesta sa fie, oare, raspunsul la intrebarea „Cum sa pierzi doua miliarde de dolari?“!?  Un cadou oarecare Falakanuma este un palat construit in 1890, care a apartinut dinastiei Nizam.
Momentan, este un hotel exclusivist, totodata considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din India de catre turistii straini. Numele sau se traduce prin „oglinda cerului“, iar designul e unul impresionant. Cladirea a fost construita in noua ani, de un arhitect englez, la comanda unuia dintre printii Nizam, mai exact Nawab Vikar-ul- Umra. Arhitectul a folosit marmura italiana pe o suprafata de 939.712 de metri patrati, iar planul palatului este in forma de scorpion. Falaknuma are 220 de dormitoare, 22 de holuri spatioase si un living in care pot lua masa 100 de persoane.
A fost construit de primul ministru al Hyderabadului, Amir e Paigah Sir Vicar Ul Umra. Acesta l-a folosit drept resedinta personala o perioada, pana cand i l-a oferit celui de-al saselea print din dinastia Nizam. Motivul acestui cadou bizar a fost unul intemeiat insa. Cum cheltuielile pentru ridicarea acestuia au fost insemnate, primul ministru a imprumutat bani de la print. Mai tarziu, si-a dat seama ca nu-i poate restitui intreaga suma, asa ca i-a oferit Falaknuma. De atunci, palatul se afla in proprietatea familiei Nizam. A fost restaurat in 2010 de printesa Esra.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

bogat
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1698 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019320 (s)