News Flash:

Traian Dorz in timpul prigoanei comuniste - VIDEO

24 Martie 2015
669 Vizualizari | 0 Comentarii
Traian Dorz (n. 25 decembrie 1914, in catunul Raturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor - d. 20 iunie 1989 Livada Beiusului) a fost un poet si detinut politic din Romania.

Incepand cu anul 1948, cand regimul ateist comunist a preluat puterea politica, suprimand libertatile religioase, si pana la moartea sa, pe 20 iunie 1989, interdictiile s-au permanentizat si diversificat. Oastea Domnului, miscare a ortodoxiei militante, a fost declarata „secta cea mai periculoasa” si a fost scoasa in afara legii pentru ca nu voia sa renunte la crezul ei crestin, ci, dimpotriva, sa-l mentina viu in constiinta credinciosilor Bisericii. De-a lungul existentei sale zbuciumate, presarata cu scurte pauze, poetul a totalizat peste saisprezece ani de inchisoare. In 1959, a fost condamnat la 17 ani de munca silnica pentru intreaga lui activitate. Decretul de gratiere generala din 1964 ii va reda libertatea. Va fi insa supravegheat pas cu pas si impiedicat sistematic sa scrie si sa-si manifeste convingerile sale. Domiciliile fortate, chemarile inopinate la organele de Securitate il vor tine mereu intr-o stare de alerta. Interdictiile devin acum suparatoare si umilitoare.

Vezi si Perioada de persecutie a "Oastei Domnului"

Pe baza ideologiei marxist-leniniste in vigoare dupa 1947, Comitetul Central al Partidului Comunist, care avea pretentia sa ia locul lui Dumnezeu in lume, a hotarat ca numitul Traian Dorz, fiind un mistic retrograd, n-are dreptul sa scrie, ba, mai mult, n-are nici un talent.

Vezi si Istoria ce nu se invata in scoala: Iosif Trifa, neclintit in credinta - VIDEO

Astfel, mai bine de saptesprezece ani si alti ani grei de presupusa libertate, poetul Traian Dorz a fost in mod continuu hartuit, fara a putea fi oprit. In mod metaforic el a devenit, „o harfa spanzurata de-o streasina de inchisoare”.

In pauzele de „libertate”, cu domiciliul obligatoriu la Livada Beiusului, trudind din zori si pana-n noapte la muncile campului, seara, intors acasa istovit, cu maini batatorite de sapa si de ger, dupa o cina frugala, se aseza in pat, unde, acoperindu-se complet cu patura, la lumina lanternei, isi scria poeziile si meditatiile crestine. Militianul sau paznicii de noapte, daca zareau cumva vreo luminita inauntru, bateau in geam, aducandu-i aminte ca „n-are voie sa scrie!”. Regimul ii dadea astfel de inteles ca numai munca lui bruta din timpul zilei, pe asa-zisele ogoarele infratite si infloritoare ale colectivei, are vreo valoare pentru societate. Traian Dorz era insa animat de o credinta cu radacini direct in scrierile biblice (Evrei 11:1); el si-a petrecut multe nopti plangand, rugandu-se si scriind, dar nerenuntand la idealul lui.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

traian dorz poet detinut politic romania oastea domnului securitate
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1525 (s) | 34 queries | Mysql time :0.021335 (s)