News Flash:

Tratamentele din Egiptul antic

20 Noiembrie 2013
2005 Vizualizari | 0 Comentarii
In afara tratamentelor complexe, pe baza de plante, a chirurgiei si a tratarii fracturilor prin masaje, doctorii egipteni practicau si terapia cu apa (preluata mai tarziu cu succes de Sebastian Kneipp). Ei isi imbaiau pacientii si le dadeau sa bea apa provenita dintr-un izvor subteran, pentru ca in viziunea lor aceasta purta puterea vindecatoare a spiritelor Pamantului. Pe de alta parte, ei nu tratau decat oamenii care credeau in magia apei si aveau determinarea de a se supune acelor tratamente. Pacientii trebuiau sa tina regim si sa faca diferite ablatiuni in incinta sacra a "abatonului", adica in cavernele si subteranele templului, unde nimeni altcineva nu avea voie sa intre, scrie formula-as.ro.
Mai apoi, medicii ii adormeau pe bolnavi in niste dormitoare comune, aflate in abaton, pentru ca acestia sa poata visa. Existau niste adevarate ritualuri de incubare a viselor, in care dialogul mistic cu "Pamantul-Mama" trebuia sa trimita vise care indicau motivul maladiei si cum trebuie tratata. A doua zi, visele erau povestite preotilor, care mai apoi prescriau un tratament.
Se mai spunea ca prima imagine care aparea in mintea celui adormit devenea un spirit protector si nu il mai parasea. Invatamintele trase din studiul viselor erau foarte sofisticate. Nu se practica o generalizare a interpretarii lor. Se considera ca pentru fiecare persoana interpretarea unui vis ducea la o alta viziune a bolii. Se considera ca fiecare om avea limbajul sau oniric, iar visele sale erau studiate cu mare atentie. Aceasta stiinta este numita in prezent "incubatia iatromantica". Diferenta intre un vis clasic si unul iatromantic este ca acesta din urma este trimis cu un scop precis, de catre un zeu-vindecator, intr-un loc sacru, perceput tocmai in acest scop, el trebuind sa contina elemente indicative pentru diagnostic sau pentru tratament.
Iata un exemplu pastrat din trecut in memoria colectiva: un om bolnav de stomac a mers la templul lui Asclepios, pentru a avea un vis inspirat de catre un zeu. El a visat ca acesta ii intindea mana dreapta, pe care el incepea sa o manance. A doua zi, preotii au interpretat visul sau si au tras concluzia ca trebuia sa manance cinci curmale, pentru ca acestea erau numite, pe atunci, "degetele divine". Omul s-a vindecat in scurt timp.
Importanta terapeutica a viselor a facut ca o intreaga casta de doctori-preoti (numiti "wab") sa traiasca in "casele vindecarii" din temple, pentru a-si indeplini dubla functie, sacerdotala si medicala. Pentru ei, boala nu era in nici un fel vazuta drept o pedeapsa divina, ci mai degraba o ruptura a armoniei intre om si cosmos. Pentru pacient, era vorba de a restaura legatura cu natura. Armonia reprezenta o valoare capitala a gandirii egiptene, ea impunandu-se asupra fortelor negative, a minciunii, a nedreptatii si a haosului in care lumea era nascuta. Ea era garantia echilibrului global al lumii, iar stiinta sa era propovaduita in temple.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

tratamentelor complexe doctorii egipteni
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1551 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012923 (s)