News Flash:

Trei dintre cei mai controversati detinatori ai statului de PAPA

9 Septembrie 2013
1034 Vizualizari | 0 Comentarii
Papa Pontian
Pontian, urmas al familiei nobile a Calpurnilor, a fost ales papa in 230, pe timpul domniei blandului si inteleptului Alexandru Sever, a carui toleranta in materie de religie a dat posibilitatea Bisericii sa se reorganizeze. Dar tocmai in acest interval de pace, in Biserica din Roma s-a petrecut prima ruptura, care a ridicat impotriva pontifului legitim un antipapa, in persoana lui Hipolit. Hipolit, om cult si cu o viata aspra, prea putin inclinat spre ingaduinta si temator ca in orice schimbare se ascunde o greseala, a mers pana acolo incat i-a acuzat de erezie pe insusi papa Efirin si pe diaconul sau, Calixt; cand acesta a fost ales papa in anul 217, Hipolit s-a revoltat si a acceptat sa fie ales papa de catre partizanii sai. A continuat sa ramana in schisma si pe timpul pontificatului papilor Urban I si Pontian. Intre timp, imparatul Alexandru Sever a fost ucis in Germania de catre ostasii legiunilor sale si inlocuit cu tracul Maximin, care a dezgropat vechile edicte de persecutie impotriva crestinilor. Aflandu-se in fata unei biserici cu doua capete, fara a sta prea mult pe ganduri, i-a trimis pe amandoi la munca fortata intr-o mina din Sardinia. Pontian este primul papa deportat. Era o situatie noua pentru biserica, si Pontian a stiut sa o rezolve cu intelepciune si umilinta. Pentru ca multimea credinciosilor sa nu fie lipsita de pastor, a renuntat la pontificat; si aceasta renuntare din proprie initiativa este un fapt nou.
Papa Formosus
Papa Formosus a fost papa al Romei intre 891 si 896. A fost deshumat in vederea unui faimos proces macabru numit si „conciliul cadavrului”. In 892 la Ravenna Formosus i-a incoronat ca imparati pe fostul duce de Spoleto, regele Italiei Guido al III-lea si pe fiul sau, Lambert al II-lea. Dar cum Guido incalca adesea granitele Statului Papal si jefuia teritoriile din patrimoniul Sfantului Petru, in 893 Formosus a trimis o delegatie regelui Arnulf rugandu-l sa elibereze Statul Bisericii de apasarea gruparii din Spoleto si promitandu-i incoronarea ca imparat german. In primavara anului 894 regele Arnulf a traversat Alpii in fruntea unei armate si a cucerit fara efort Milanul si Pavia. Marchizii din Toscana s-au declarat vasalii sai. Considerand aceasta expeditie drept un succes, Arnulf s-a intors in Germania de Pasti. Dupa moartea lui Guido in anul 894, Lambert, sprijinit de mama sa, Ageltrude, a cerut papei confirmarea titlului imperial. Desi l-a asigurat pe Lambert ca-i va reinnoi titlul, Formosus a trimis o noua delegatie catre Arnulf care a pornit cu o armata puternica hotarat sa ajunga la Roma, sa-si elimine oponentii si sa-si insuseasca titlurile de rege al Italiei si de imparat. Afland de noua expeditie a lui Arnulf, Lambert s-a baricadat la Spoleto in timp ce Ageltrude a mobilizat apararea Romei. Diaconul Sergiu si nobilii Constantin si Stefan l-au inchis pe papa in castelul Sant’ Angelo. Arnulf a intrat in Roma in februarie 896. Papa a fost reinstalat cu toate prerogativele si l-a incoronat pe Arnulf imparat in bazilica Sfantul Petru. Dupa cateva zile Arnulf a pornit catre Spoleto, insa pe drum a fost lovit de paralizie si a trebuit sa se intoarca imobilizat in Bavaria. Fara protectia imparatului german papa a ramas singur. La Roma s-au declansat revolte. Formosus a murit, probabil otravit, la 4 aprilie 896 si a fost inmormantat la Vatican doar pentru cateva luni, potrivit caplimpede.ro.
Papa Leon 1
Papa Leon I cunoscut ca Papa Leon cel Mare, papa in perioada 440 – 461. In anul 452, Papa Leon cel Mare a stavilit invazia lui Attila in peninsula Italica, intalnindu-se cu el la Mantova, unde l-a convins sa elibereze robii si sa faca drum intors. Papa Leon cel Mare s-a pronuntat in numeroase chestiuni teologice. S-au pastrat 69 de predici in care Papa Leon cel Mare a clarificat unele probleme dogmatice fundamentale. Papa Leon cel Mare a fost elevat in randul sfintilor si este recunoscut in Occident precum si in Orient. Despre Papa Leon cel Mare nu avem prea multe detalii biografice, deoarece lui nu-i placea sa vorbeasca despre el insusi in scrisorile sale. Era constient de inaltimea functiei sale si a stiut sa intruchipeze in persoana si activitatea sa demnitatea, puterea si grija de parinte a lui Petru, capul apostolilor. Atitudinile lui, intotdeauna solemne, adesea severe, nu au indepartat caldura umana si entuziasmul, asa cum ne putem da seama dupa cele 96 de „Sermones” – predici – si peste 170 de scrisori care au ajuns pana la noi. Indeosebi omiliile ni-l arata ca pe unul dintre cei mai mari papi ai Bisericii, preocupat cu parinteasca dragoste de binele sufletesc al fiilor sai, carora le vorbeste intr-un limbaj foarte accesibil, traducandu-si gandurile in forme scurte si practice pentru trairea vietii crestine.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

papa pontian papa formosus
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1463 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013201 (s)