News Flash:

Trista poveste a generalului Gheorghe Avramescu

21 Ianuarie 2014
5970 Vizualizari | 0 Comentarii
Gheorghe Avramescu (n. 26 ianuarie 1884, Botosani - d. 3 martie 1945, Jászberény, Ungaria) a fost un general de armata roman, care s-a distins in luptele celui de-al doilea razboi mondial. Avramescu a fost arestat de autoritatile militare sovietice si exista suspiciunea ca ar fi fost executat de NKVD.
Gheorghe Avramescu s-a nascut la data de 26 ianuarie 1884 in judetul Botosani, intr-o familie modesta de tarani. In anul 1906 a fost admis la Scoala de infanterie din Bucuresti, pe care a absolvit-o doi ani mai tarziu. S-a casatorit in 1913 cu Adela Gologan. A participat la luptele celui de-al doilea razboi balcanic, dupa terminarea caruia a urmat cursurile Scolii Superioare de Razboi.
La intrarea Romaniei in primul razboi mondial, capitanul Gheorghe Avramescu s-a aflat dislocat la comanda unei companii in Dobrogea. A luat parte la luptele din Dobrogea de la Parachioi – Calaici, Mulciova, Perveli si Muratan. S-a distins in luptele pentru apararea Bucurestiului (16/29 noiembrie – 20 noiembrie/3 decembrie 1916), si in timpul retragerii in Moldova in luptele de la Urziceni, Glodeanu Sarat si Pogoanele.

Vezi si Viata generalului Constantin Stefanescu - Amza 
Pentru faptele sale din aceasta campanie a fot decorat in anul 1917 cu Ordinul Steaua Romaniei in grad de Cavaler cu panglica de Virtute Militara. A luat parte la batalia de la Marasesti in calitate de comandant de batalion. Pentru faptele sale de arme a primit Ordinul Coroana Romaniei, clasa Ofiter cu panglica de Virtute Militara. In anul 1918 a fost numit in Statul Major al Diviziei 1 vanatori de munte, desi nu terminase cursurile Scolii Superioare de Razboi. A fost trimis sa-si desavarseasca studiile militare, dar decretarea mobilizarii si reintrarea Romaniei in razboi l-au determinat sa se reintoarca la Divizia 1 de vanatori de munte. Dupa incheierea luptelor din Ungaria impotriva Republicii Sfaturilor, a absolvit Scoala Superioara de Razboi, al doilea din promotia sa. Pana in 1932 a indeplinit diferite functii de comanda in mai multe unitati militare, cand in octombrie a fost numit sef al Biroului 6 transport al Marelui Stat Major. In anul 1935 a fost avansat la gradul de general de brigada, iar in 1940 la gradul de general de divizie.

Vezi si Destinul lui Gheorghe Bagulescu 
Declansarea celui de-al doilea razboi mondial l-a gasit la comanda Corpului Vanatorilor de munte, cu care a participat alaturi de trupele naziste la eliberarea Bucovinei (iunie 1941). Pentru realizarile sale din aceasta perioada a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a si Ordinul german Crucea de Fier clasele a II-a si I.
A participat la inaintarea Armatei a 11-a germana asigurandu-i cu oamenii sai securitatea flancului stang. A participat la luptele din Crimeea si cele pentru cucerirea Sevastopolului. Corpul vanatorilor de munte a fost subordonat Armatei a 11-a germane si comandantului acesteia feldmaresaul Erich von Manstein. Au existat perioade in 1941 in care unitatile vanatorilor de munte romani au fost subordonate nemijlocit diverselor corpuri germane. Generalul Avramescu a protestat in legatura cu aceasta situatie si ca urmare, vanatorilor de munte din subordinea sa le-a fost distribuit propriul sector de lupta in momentul asaltului final asupra Sevastopolului. Pentru faptele de arme din timpul campaniei din Crimeea, generalul Avramescu a primit Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a II-a si Crucea Germana de Aur. In perioada urmatoare, Generalul Avramescu nu a participat direct la lupte, ramanand incartiruit in Crimeea. In aceasta perioada a luat initiativa organizarii cantinei saracilor din Simferopol, unde erau hraniti zilnic peste 2.000 de nevoiasi.
La sfarsitul anului 1943, generalul Gheorghe Avramescu a fost transferat la comanda unui corp de armata in Transnistria, in fruntea caruia a participat la luptele din Moldova din 1944. La data de 1 august 1944, in ajunul declansarii Operatiunii Iasi-Chisinau a preluat comanda efectiva a Armatei a 4-a, in lipsa comandantului de drept, generalul Ioan Mihail Racovita. Pe 20 august 1944, generalul Avramescu, care dorea retragerea trupelor de sub comanda sa pe linia fortificata Adjud – Focsani – Namoloasa – Galati, a intrat in conflict cu maresalul Ion Antonescu. Ca urmare, a fost inlocuit la 23 august 1944 cu generalul Ilie Steflea, un apropiat al maresalului.

Vezi si Generalul Vasile Zottu  
Dupa arestarea lui Antonescu la data de 23 august 1944, generalul Avramescu s-a reintors la comanda unui corp de armata, pentru ca pe 4 septembrie 1944 sa fie numit in fruntea noii Armate a 4-a, pe care a condus-o in luptele din Transilvania. Pe 25 octombrie 1944, militarii romani de sub comanda Generalului Avramescu au eliberat Careiul, ultima localitate romaneasca dintre cele cedate prin Dictatul de la Viena din 1940. In toamna anului 1944, a fost inaintat la gradul de general de armata.
Trupele comandate de Avramescu au continuat luptele fortand cursul raului Tisa, pe valea Hernadului si prin Muntii Hegyalja, pana in Slovacia.
In cadrul colaborarii cu Armata Rosie, armata romana a avut numeroase probleme. Generalul Avramescu a protestat de mai multe ori fata de proasta aprovizioanare a trupelor din subordinea sa si a misiunilor de lupta peste posibilitatile lor. In ceea ce priveste aprovizionarea, maresalul Rodion Malinovski i-a raspuns ca proasta aprovizionare se datoreaza "sabotajului ofiterilor din vechiul regim”.
In aceasta perioada a aparut un raport cu privire la o pretinsa tentativa de dezertare a generalului Avramescu, poate pentru ca ginerele sau dezertase deja la germani. Conform memoriilor lui Gheorghe Mihail, generalul Constantin Sanatescu, seful Marelui Stat Major, l-a chemat pe Avramescu pentru a-i arata un denunt prin care se afirma ca generalul Avramescu ar fi luat legatura cu trupele germane din fata sa. Dat fiind faptul ca generalul Avramescu mai avea doar o luna pana la atingerea varstei de pensionare, Constantin Sanatescu i-a acordat la 11 ianuarie 1945 un concediu de 25 de zile mai inainte de a-l trece in rezerva.
Comnadantul Frontul al 2-lea Ucrainean, maresalul Malinovski, a cerut reintoarcerea la comanda trupelor romane a generalului Avramescu, pretextand ca Armata a 4-a a pierdut 50% din capacitatea operativa dupa plecarea comandantului ei, lucru cel putin discutabil, data fiind deosebita competenta a noului comandant, generalul de corp de armata Nicolae Dascalescu. Revenit la comanda la 19 februarie 1945, generalul Avramescu a condus cu succes luptele din prima faza a Operatiunii Zvolen – Banska Bystrica din Slovacia.

Pe 2 martie 1945, la ora 13.00, Generalul Avramescu a fost convocat la comandamentul Armatei a 40-a sovietice. G-ralul Avramescu soseste la 2 martie 1945 chemat de urgenta la comandamentul g-ralului Jmacenko pentru a prezenta un raport. Este insotit de doi ofiteri si de garda sa personala comandata de locotentul Alexandru Doroftei care raman toti in anticamera. Dupa prezentarea raportului, i se comunica lui Avramescu ca este chemat de urgenta la Bucuresti pentru a primi o importanta functie politica. Avand in vedere propunerile din presa si intelegerea sa cu Regele, Avramescu nu vede nimic neobisnuit in aceasta chemare. Mai mult, la indemnul ofiterului sovietic, scrie un bilet sotiei, spunandu-i sa plece a doua zi la Bucuresti cu familia ca sa asiste la ceremonie. Pana in acest moment, Avramescu nu banuieste nimic. Daca ar fi banuit o cursa, nimeni nu ar fi putut sa-l determine sa scrie acel bilet care va pecetlui soarta unei parti a familiei sale. In momentul urmator, Avramescu este invitat in masina NKVD-ului cu destinatia Bucuresti fara sa mai ia contact cu garda personala.

Probabil ca Avramescu si-e exprimat nedumerirea observand lipsa garzii personale dar Jmacenko s-a grabit sa-l asigure ca totul este in regula si ca el va fi dus la Bucuresti escortat numai de militari sovietici. Odata in masina, vazandu-se flancat de doi ofiteri NKVD iar alaturi de sofer, un general NKVD, Avramescu intra la banuieli. In cladirea comandamentului lui Jmacenko, el predase pistolul de serviciu. Sovieticii nu l-au controlat corporal deoarece Avramescu ar fi realizat intentiile rusilor si s-ar fi creat un incident deoarece garda personala ar fi intervenit in caz ca acesta ar fi fost in pericol. Avramescu avea insa un mic revolver Browning ascuns in brau de care nu se despartea niciodata.

Evident ca nu se putea folosi de revolver fiind flancat de cei doi ofiteri. Se gandea ca a doua zi, parte din familia lui se va indrepta fara sa stie spre dezastru, atrasa in cursa de acel bilet. Singura solutie, si aceea cu putini sorti de izbanda, ar fi fost sa provoace un incident care sa fie observat de cineva care ar fi putut sa alerteze vreun militar din armata romana. Ocazia o pierduse insa in cladirea comandamentului datorita stratagemei sovieticilor. O noua ocazie se iveste in momentul atacului avionului german. In confuzia creata de atac, Avramescu reuseste sa iasa din masina, sa scoata revolverul, sa schimbe cateva focuri cu agentii NKVD-ului ca pana la urma sa fie si el impuscat. G-ralul NKVD a musamalizat imprejurarile sfarsitului generalului roman de teama ca va fi tras la raspundere pentru ca a scapat de sub control un prizonier important. Dupa o ora, ofiterilor din delegatia romana li s-a comunicat ca Avramescu si generalul rus Filip Fedorovici Jmacenko au plecat la punctul de comanda al Frontului al 2-lea Ucrainean, fiind chemati de maresalul Malinovski. La comanda Armatei a 4-a romane a ramas generalul Nicolae Dascalescu, care a facut mai multe interventii pe langa sovietici pentru a afla de soarta lui Avramescu. Generalul sovietic Jmacenko l-s sfatuit sa ceara lamuriri Ministerului Apararii sau Statul Major Roman.
Pe 3 martie 1945, Adela, sotia generalului si fiica sa, Felicia, au fost arestate. Fata sa, Felicia Sturza, care avea un fiu in varsta de 11 luni, s-a sinucis imediat in momentul arestarii. Adela s-a reintors din Siberia in 1956, fiind grav bolnava.
Ce a declansat aceasta tragedie familiala? Agentii dubli si organele de spionaj sovietice au fost informate ca generalul Avramescu nu vedea cu ochi buni conlucrarea cu armata sovietica si ca era un mare nationalist anticomunist.
Vezi si Moartea generalului Dragalina 
Generalul roman luase o atitudine ferma contra ordinelor comandamentului sovietic care, in sept. - oct. 1944, la insistentele G-ralului Trofimenko, trebuia sa cucereasca o puternica pozitie germana pe pantele dealului Sangeorgiu, prin atacul frontal al diviziilor romane (atac care a produs acestora mari pierderi).
Autoritatile sovietice au comunicat ca generalul Avramescu ar fi fost ucis pe 3 martie 1945, in aceeasi zi cu arestarea sotiei si fiicei sale, intr-un atac aerian asupra masinii cu care era transportat, iar trupul neinsufletit a fost inmormantat in cimitirul Soshalom din Budapesta. Exista posibilitatea ca Avramescu sa fi fost executat de NKVD, deoarece in mod straniu, masina in care era transportat a fost lovita de un singur glont, care s-a intamplat sa-l ucida pe general.
"Cazul generalului Avramescu" ramane deschis pentru cercetarea istorica, fiind asteptata desecretizarea unor arhive militare sovietice pentru elucidarea circumstantelor mortii sale.
Pe 23 octombrie 2000, ramasitele pamantesti ale generalului Gheorghe Avramescu au fost readuse in Romania si au fost inmormantate cu onoruri militare in Cimitirul Militar din Cluj.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

gheorghe avramescu executat nkvd botosani moldova urziceni pogoanele
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1612 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014720 (s)