News Flash:

Ultima mare revarsare a Dambovitei

16 Ianuarie 2014
1002 Vizualizari | 0 Comentarii
Bucurestiul a fost una dintre cele mai incercate Capitale din Europa. Au fost  inundatii, incendii, cutremure, epidemii, razboaie. Lucrul acesta a facut sa nu se dezvolte un spirit civic puternic, pentru ca oamenii descopereau ca, periodic, oricat munceau, fie veneau viiturile si le luau toata agoniseala, fie un cutremur ori un incendiu sau inundatiile”, este de parere istoricul Dan Falcan. 
Dambovita era din vechime principala sursa de apa de baut, sacagii si ulterior pompele de la «Casa Apelor » asigurand aproape trei sferturi din apa necesara bucurestenilor. Poluarea la nesfarsit a raului avea ca rezultat firesc infectarea apei care, indeosebi in timpul verii, dadea nastere la tot felul de molime. 
Inecaciunile capriciosului rau 
In 1808, un armean, Minas Bijiskiant. ajuns in Bucuresti dupa o calatorie in Polonia, descrie orasul si afirma: „Mereu am auzit din gura poporului un astfel de vers: «Dambovita apa dulce, cine-o bea nu se mai duce»” . 

Vezi si Bucuresti. Stiati ca…?  
Pe cat de dulce era, pe atat de capricioasa s-a dovedit inainte de a fi canalizata. In documentele vremii se vorbea des despre „inecaciunile” provocate de revarsarea Dambovitei, in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. 
Aspect de santier din timpul canalizarii Dambovitei, 1880-1883 
Motivele erau mai multe, explica istoricul George Potra in cartea „Din Bucurestii de ieri”: morile mult prea numeroase, podurile sustinute de tarusi infipti direct in albia raului si care alcatuiau adevarate „zagazuri” in calea cursului normal al apei, dar si prostul obicei al bucurestenilor de a arunca gunoaie direct in Dambovita, care stramtorau matca. In plus, cei care locuiau pe malul raului stramtorau constant albia, incercand sa intinda suprafata curtilor.    
Anii ’60 din secolul al XIX-lea au fost marcati de inundatii grave, provocate in principal de ploile care nu mai conteneau cu zilele. 
„Calea Rahovei, Hanul lui Manuc, Dealul Mihai Voda, Radu Voda,  aflate langa Dambovita, au fost inundate in 1865. Apa crescuse si ajunsese, potrivit documentelor istorice, pana la dealul unde se afla atunci Teatrul National, la Palatul telefoanelor. Si dupa trei zile apa avea trei metri!”, a povestit istoricul Dan Falcan pentru „Adevarul de Seara”.
Mai mult, circulatia a fost intrerupta total, iar alimentarea cu apa si alimente s-a facut cu mare greutate. 
Imediat, presa a inceput o campanie foarte violenta impotriva guvernului, acuzat ca a cheltuit banii din biruri pe lucruri inutile, cum ar fi teatre, gradini, imbunatatirea rasei vitelor, etc, numai pentru a pune populatia orasului la adapost de aceste calamitati – nu. 
„Mahalale intregi s-au cotropit de apa si n-au fost mijloace, nici chiar atitea ca sa patrunda pana la dinsele, ca sa intinda mina celor ce se ineaca sau sa dea o piine celor ce mor de foame in podurile caselor. Politia si corpul municipal, in uniformele lor frumoase, alearga pe strazile neinundate, fac galagie multa la marginea apelor, ca sa zica ca au ostenit si s-au sacrificat pentru nenorociti... Ceea ce este mai urgent, ceea ce este foarte urgent este imediata incepere a canalizarii Dambovitei”, 
Ziarul „Trompeta Carpatilor” 
De atunci exista si legenda ca Alexandru Ioan Cuza, care avea doi copii din flori, ar fi venit la Elena Cuza si i-ar fi spus ca i-a gasit parasiti dupa inundatii si i-au infiat. Baietii au avut o soarta cruda si au murit tineri la 20 si ceva de ani. 
Cuza cere amenajarea raului 
Dupa istorica inundatie din 1865, guvernul, la cererea domnitorului Cuza, dadea o lege pentru desfiintarea morilor boieresti care ingreunau curgerea Dambovitei. 
Tot acum este votata o lege prin care toate morile si zagazurile care „gatuiau” apele sa fie desfiintate, pentru a nu se mai repeta catastrofa. Istoricii noteaza ca lucrarile au inceput imediat, cu ajutorul a sute de puscariasi, scosi la munca din inschisorile din jurul Bucurestiului. 
Dambovita la "podul de piatra" (podul Rahovei), 1856 
In aprilie 1892, cand totul era aproape gata, capriciosul rau a facut o noua surpriza Bucurestilor: inunda din nou cartierele Grozavesti, Caramidari si Cotroceni. 
Tot atunci, Gradina Botanica a fost inundata in intregime si distrusa aproape in totalitate. Din fericire pentru bucuresteni, dupa cum noteaza istoricul G. Potra, „aceasta a fost ultima revarsare a Dambovitei, ultimul sau capriciu”. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

bucurestiul capitale europa inundatii incendii cutremure razboaie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1542 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012964 (s)