News Flash:

Ultimele clipe ale lui Nicolae Labis. „E al naibii de frumos sa simti ca traiesti”.

7 Ianuarie 2016
824 Vizualizari | 0 Comentarii
Nicolae Labis
In noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, Nicolae Labis in timp ce dorea sa ia un tramvai pentru a se duce acasa a cazut in mod misterios sub rotile vehiculului. Dupa ce i-a fost refuzata internarea la spitatele Coltea si Central, spre zorii lui 10 decembrie a fost internat la Spitalul de Urgenta.

Doctorul T. Firica isi aminteste: „Mi-a revenit trista sarcina sa constat inca de la primul examen ca accidentatul nu avea nicio sansa: maduva era complet sectionata. Tot ceea ce puteam face era sa-i prelungim viata cu cateva zile. Restabilind pozitiile vertebrelor, in locul leziunii, pacientul si-a revenit, fapt care i-a umplut de entuziasm pe colegii mei mai tineri, precum si pe prietenii poetului. M-a impresionat credinta si dragostea cu care Labis a fost inconjurat de prieteni in tot timpul cat a fost internat la noi”. Acesti prieteni adusesera in spital cateva exemplare din volumul ”Primele iubiri” (cu deloc miraculoasa coperta a pictorului Miracovici) pe le-au daruit celor care-l ingrijeau pe poet.

–”N-au fost niciodata atatia oameni la noi!” i-a spus doctorului un infirmier, lucru care l-a dus cu gandul ”ca asa i se intamplase si lui Eminescu”.

”Dandu-i-se voie sa manance orice, prietenii si colegii ii aduceau din oras de toate. Au luat chiar hotararea, de sarbatori, sa-i faca un brad. Se spuneau anecdote, se radea. Dar in 16 decembrie temperatura urca brusc pana aproape de 40 de grade. O interventie curajoasa a unei interniste restabileste insa temperatura normala. O placa de ghips ii cuprindea spatele, gatul si ceafa, pentru a-l feri de miscari. Poetul facea haz de pozitia in care sta:

Vezi si Mircea Eliade despre cei mai fericiti ani ai Romaniei

- Parca-s cosmonaut in stare de imponderabilitate”

Poetul la inceput nu-si dadea seama (sau cel putin asa lasa impresia) ca va muri. Spunea bucuros ca „moartea l-a ocolit”. Vorbea despre accident minimalizandu-l asteptand insa cu seninatate ca fenomenul paraliziei, despre care i se spusese, sa se manifeste. Nicolae Labis, amator de farse, credea ca-i jucase mortii o ”festa”, socotind totusi accidentul ca un sever avertisment menit sa-i temepreze apetitul pentru o viata ”boema”. Dupa cateva zile a realizat insa ca nu se va mai desprinde de sicriul de ghips decat spre a-l schimba cu unul de lemn. La un moment dat le-a spus celor de la capataiul sau:

Vezi si Adevarul REVOLTATOR despre DAN PURIC


- ”Stiti, acum simt o dragoste nebuna de viata. E al naibii de frumos sa simti ca traiesti”.

In acele clipe insa el nu mai simtea nimic. Membrele si trunchiul intreg erau in paralizie, desi intr-o frantura de clipa a crezut ca-si simte picioarele. Sfarsitul se apropia. In ultimele zile poetul avea amnezii din ce in ce mai lungi si mai dese. Pozitia era rigida, nemiscarea fiind cauzata de unele complicatii pulmonare. Apoi au fost atacati si rinichii. I s-a scos ghipsul si i s-a administrat oxigen. In seara zilei de 21 decembrie Nicolae Labis a inteles ca va muri. Poetul si-a invins insa moartea. A primit-o bland, ca un taran de la munte. Marele indragostit de Miorita primea moartea asemnea ciobanului, convins ca destinul lui se incheiase. Doar faptul ca nu-si incheiase opera, abia inceputa, il tulbura. Il ruga mereu pe tatal lui sa-i vorbeasca despre mama, despre satul si locurile natale, despre oamenii de acolo. Se intorcea spre copilaria pe care o parasise prea repede. In ziua de 22 decembrie, la ora 2, inima poetului a incetat sa mai bata. A murit strigand:

- ”Oxigen, oxigen!”

Plamanii lui obisnuiti cu aerul padurilor de brad si cu miresmele de primavara ale campurilor de la poalele muntilor s-au contractat o ultima data, cautandu-le…Peste cateva zile, aflat la mormantul poetului, doctorul Firica avea sa observe ca promisiunea prietenilor fusese tinuta: asa cum dorise poetul, acolo se afla un bradut, impodobit cu „bomboane, globuri, cu stelute si artificii”, care strajuia umila cruce de lemn printre coroanele de un ostentativ si lipsit de emotie lux funerar de pe care cerneala inscriptiilor incepuse sa se stearga.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

nicolae labis tramvai coltea central examen eminescu poetul plamanii
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1741 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019286 (s)