News Flash:

Ultimele scrisori de la Stalingrad

26 Iunie 2014
1372 Vizualizari | 0 Comentarii
In ianuarie 1943 un avion ateriza in Novocherkassk cu sapte saci plini cu scrisori, ultimele trimise de soldatii germani incercuiti in timpul Bataliei de la Stalingrad. Confiscate in urma unui ordin venit de la cartierul general al lui Hitler, ele vor fi mai apoi baza unei antologii publicate in Germania de Vest, la cinci ani de la sfarsitul celui De-al Doilea Razboi Mondial.
Dorind sa se convinga de nivelul moralului soldatilor sai incercuiti la Stalingrad, cartierul general al lui Hitler a cerut ca ultimii saci cu scrisori sa fie retinuti, iar serviciul central de cenzura al sistemului postal al armatei a pus in aplicare ordinul in clipa in care ultimul avion de la Stalingrad a aterizat la Novo-Cherkask.
Scrisorile au fost confiscate, deschise, iar numele celor ce le-au scris sterse. Clasificate in functie de continut, legate in manunchiuri si trimise la Inaltul Comandament German, biroul de informatii al armatei germane a creat apoi un barometru al moralului trupelor, impartind scrisorile in cinci rubrici.
Numai 2,1% erau increzatori in deciziile luate de regimul nazist, in timp ce 3,4% vriau ca regimul sa fie inlocuit. Si-au exprimat unele indoieli 4,4%, iar 33% erau deziluzionati. O proportie covarsitoare de 57,4% au criticat intr-o forma sau alta regimul.

Vezi si Motivele pentu care ne-am luptat la Stalingrad 
Dupa cinci ani de la incheierea razboiului, scrisorile sunt descoperite si utilizate la crearea unei antologii, publicate in Germania de Vest. Spre deosebire de relatarile istorice obisnuite care se concentreaza pe o perspectiva generala, in "Ultimele scrisori de la Stalingrad" cititorului ii sunt prezentate tragediile personale ale soldatilor, reprezentand, inainte de toate, o marturie a suferintei umane. O cauza principala pentru care s-a si pastrat anonimitatea autorilor. In schimb, fiecare scrisoare a primit un numar, potrivit ziare.com.
Inainte de a reda cateva fragmente, trebuie spus ca fiecare dintre cei care le-au scris au fost ucisi in lupte si nici una nu a ajuns la destinatie.
Scrisoarea numarul 2
"Am scos poza ta inca o data si m-am uitat la ea pentru multa vreme. Imi amintesc experienta pe care am trait-o in acea seara frumoasa de vara in ultimul an de pace, cand am mers acasa prin valea inflorita [...]. Cand ne-am gasit pentru prima oara, numai vocea inimii a vorbit in noi; mai tarziu a fost vocea dragostei si fericirii. Vorbeam despre noi si despre viitor [...]. Seara de vara nu mai este acolo si nici valea infloritoare. Si nu mai suntem impreuna. In schimb [...] este un covor alb nesfarsit, nu mai este vara, ci numai iarna si nu mai este niciun viitor, cel putin pentru mine si in consecinta nici pentru tine [...] ei ne spun ca lupta noastra este pentru Germania. Dar sunt numai cativa dintre noi care cred ca acest sacrificiu fara rost poate fi de folos tarii noastre."
"Tu esti un pastor, tata, iar in ultima scrisoare a cuiva se spune doar ceea ce este adevarat sau ceea ce crede ca ar putea fi adevarat. L-am cautat pe Dumnezeu in fiecare crater, in fiecare casa distrusa, la fiecare colt, in fiecare prieten, in transeul meu si in cer. Dumnezeu nu mi s-a aratat, desi inima mea a plans pentru El. Casele au fost distruse, oamenii la fel de curajosi sau lasi ca si mine, pe pamant era infometare si moarte, iar din cer au cazut bombe si foc, numai Dumnezeu nu era acolo. Nu tata, nu exista nici un Dumnezeu. Din nou, am scris-o si stiu ca acest lucru este teribil si ca nu pot sa ma revansez vreodata. Si daca ar exista un Dumnezeu, El este cu tine doar in imnuri si rugaciuni, in vorbele pioase ale preotilor si pastorilor, in sunetul clopotelor si in mireasma tamaii, dar nu la Stalingrad".
Scrisoarea numarul 20
"[...] timpul va trebui sa vindece ranile neintoarcerii mele. [...] Lasa cateva luni sa treaca, dar nu mai mult. Gertrude si Claus au nevoie de un tata. Nu uita ca tu trebuie sa traiesti pentru copii si nu vorbi prea mult despre tatal lor. Copiii uita repede, mai ales la varsta lor. Trage o privire lunga barbatului ales, ia seama de strangerea lui de mana, asa cum a fost in cazul nostru si nu poti da gres. Dar inainte de toate, creste copiii sa fie oameni cinstiti care pot sa-si tina capetele ridicate si sa-i priveasca pe toti drept in ochi. Iti scriu aceste randuri cu o inima grea. Nu mai crede daca ti-as fi spus ca era usor, dar nu te ingrijora, nu ma tem de ceea ce va veni. Sa continui sa-ti spui tie, dar si copiilor cand se vor face mari, ca tatal lor nu a fost niciodata un las si ca si ei nu trebuie sa fie niciodata lasi."
Scrisoarea numarul 35
"In ultimele cateva nopti am plans atat de mult incat pare greu de suportat chiar si pentru mine. Marti am distrus doua T-34-uri [...]. Curiozitatea le-a momit in spatele liniilor noastre.[...] Dupa aceea am trecut pe langa ramasitele fumegande. De la un chepeng atarna un cadavru, cu capul in jos, picioarele prinse si arzand pana la genunchi. Era in viata [...]. Trebuie sa fi suferit dureri cumplite. Si nu a existat nici o cale de a-l elibera. Chiar daca ar fi fost ar fi murit dupa cateva ore chinuitoare. L-am impuscat si imediat cum am facut-o lacrimi mi-au curs pe obraji. Si de trei nopti tot am plans pentru un tanchist rus, al carui ucigas sunt". 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

avion novocherkassk scrisori soldatii germani stalingrad hitler
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1663 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017056 (s)