News Flash:

-File din istoria Iasului-

Un han disparut in negura vremii si o statuie... usarnica

16 Aprilie 2013
1258 Vizualizari | 0 Comentarii
Gheorghe Asachi
Printre pravaliile de lux, frantuzesti si englezesti, intruna preschimbate in boltile palatului ghiculesc din Ulita Mare, atinea calea jupaneselor si jupanitelor stravechea spitarie, din 1827, a lui Iosef Leiter, trecuta apoi catre Dumitru Oros (care vindea, prin 1854, gazogen), urmat de Gustav Schiller, Andrei Iassinschi si un intreg card de spiteri, mari mesteri de hapuri, dresuri si boiele, ce dadeau farmec duducelor celuilalt veac. 

Ascuns intr-un patrat de ziduri groase si inalte cu multe cotloane si usi ferecate ca o cetate, unde negustorii cei bogati isi doseau marfurile de pret spre a le apara de foc si hoti, tot pe aici vecuia si faimosul Han al Trisfetitelor sau Hanul cel Mare, zis si Hanul Turcesc, dupa neamul oaspetilor sai. 

Se afla cam pe locul statuii lui Gheorghe Asachi si ramasese din vremea cand negustorii osmanlii cutreierau asezarile si drumurile Moldovei, aducand in hrubele intortocheate si-n ascunzisul haznalelor caravane cu bacaliile Orientului, saluri indiene, sabii din Damasc si duceau inapoi piei de samur, roti de ceara verde si parfumata, butoaie de carne uscata si ocale de aur si argint scoase din muntii Moldovei si Bistritei Aurii. 

Boltile sale joase de la strada, indeobeste pitarii, bacalii, atrageau prin 1845 sute de privitori in jurul butcelor si cupeurilor stralucitoare, infatisate de fabrica lui Anton Beer, instalata in ograda hanului, pe Ulita Mare, in inima targului, ca sa crape de ciuda marii negustori de landouri vieneze, carate din indepartatele pravalii euorpene si scumpite de drumul cel lung. 

Tot pe aici, dupa vreo patru ani facea mare derver si Ibkar geamgiul cu "stecle" - mare noutate - taiate in ochiuri de 1,2X2,2 palme, numai bune si pentru geamurile ferestrelor boieresti, dar si pentru inlocuirea besicii de porc, din peretii bordeielor mahalalelor prin care "vrajitorul"isi purta geamurile, in carca, varand soarele in case, ca eroii din povesti.
Cazand in branci de vechime si ramas ca un ciot in calea strazii ce se largea pe la 1880, se desfiinta ochindu-se locul sau central pentru o cladire pompoasa destinata Primariei, dar din lipsa de parale se lasa Scoalei de baieti Trei Ierarhi, numita acum Gheorghe Asachi, caci in fata ei era asezat chipul din marmura de Carara a carturarului, inginer, architect, literat, musician, pictor. 

O statuie usarnica...


Asa cum fusese in viata eroul, iscoditor si fara astampar, nici statuia sa nu avusese liniste. Comandata de ieseni sculptorului 
Ion Georgescu, se dezvelise la 1 octombrie 1890 in coasta dinspre Mitropolie a bisericii Trei Ierarhi, cu mari festivitati, participantilor distribuindu-li-se o brosura cu autobiografia lui Gh. Asachi tiparita gratuit de librarul-anitcar Elias Saraga. 
N-avea sa stea prea mult timp aici, caci in septembrie 1897 se muta la intrarea Teatrului National, ca semn de recunostinta pentru initierea primului spectacol in limba romana. 
Dupa cativa ani facandu-se chip de bronz si lui Vasile Alecsandri, edilii socoteau ca cea mai potrivita asezare a acestuia se cuvenea tot la usa Teatrului - eroul fiind poet si autor dramatic - asa ca in anul 1905 bietul Asachi iar se punea pe roate si se muta. De data acesta in fata scolii care-i poarta numele, unde a ramas pana in zilele noastre. 



sursa:ziare.com 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

Galerie Foto

Gheorghe_Asachi
han istoria iasului vasile alecsandri statuie gheorghe asachi
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1503 (s) | 35 queries | Mysql time :0.018868 (s)