News Flash:

Un semnal de alarma: ne mor filmele in arhive

31 Mai 2017
398 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7581 RON (0.0000)
USD: 4.2739 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
rola de film
Arhiva Nationala de Filme (ANF) a devenit un loc unde filmele sunt lasate sa moara, se arata intr-un comunicat semnat de mai multi cunoscuti cineasti.

Iata textul comunicatului trimis pe adresa MEDIAFAX:

Recent, Ordonanta de urgenta 91/2016, care propune o serie de modificari la Legea cinematografiei, a fost respinsa de plenul Camerei Deputatilor. O parte dintre prevederile OUG 91/2016 privesc Arhiva Nationala de Filme (ANF), a carei functionare are imperios nevoie de reformare – iar Ministerul Culturii si Identitatii si Parlamentul sunt primele chemate sa poarte o discutie despre schimbarile (de management si legislative) necesare. Arhiva are nevoie sa devina un loc viu, un spatiu destinat (si dedicat) conservarii, restaurarii, digitalizarii si accesibilizarii informatiei vizuale, nu un depozit in care urmele filmelor adeseori se pot pierde.

Vezi si Cascadorul Paul Fister, supranumit „Ultimul haiduc”, a murit

Ce se intampla daca, intr-o buna zi, in contextul lipsei de interes a Ministerului Culturii si a Parlamentului, depozitul de filme pe suport de nitrat (inrudit chimic cu trinitrotoluenul) de la Arhiva Nationala de Filme, in care nimeni nu intra, unde singurul termometru nu avea, anul trecut, baterii si-n care se infiltreaza apa, ia foc (observatie facuta de expertii Asociatiei Cinematecilor Europene, la vederea incaperii in care sunt tinute aceste pelicule)?

Vezi si Geoffrey Rush nu va mai aparea in seria Piratii din Caraibe

Desi Arhiva Nationala de Filme are 100 de angajati, un procent covarsitor dintre acestia nu au studii superioare si s-au specializat "la locul de munca". Nici n-ar putea s-o faca altfel, fiindca meseriile tehnice specifice nu sunt recunoscute oficial si sunt echivalate artificial cu functii din muzee. Doar trei angajati din 100 aveau, in luna februarie 2017, calificare de arhivar (obtinuta in urma demersurilor de anul trecut si a obligatiilor impuse de raportul Arhivelor Nationale). In cultura, toata lumea se plange de salarii – dar nicaieri nu exista o situatie ca cea de la ANF. Salariile stationeaza aici de ani de zile la nivelul salariului minim pe economie, angajatii neprimind nici macar sporuri de vechime sau sporul de toxicitate, desi laboratoarele lucreaza cu substante aflate pe lista publica de materiale toxice. De ce? Fiindca ce fac ei nu exista in nicio grila de salarizare, ei practic nu exista. Desi ANF este o institutie cu caracter unic, importanta ei nationala nu se reflecta in statele de plata.

Cine ar vrea sa se specializeze in acest domeniu si sa se angajeze la ANF in aceste conditii? Cum incurajezi meritocratia si performanta reala, nu sinecura si nepotismul, intr-un astfel de context? Cum poti aduce tehnologic Arhiva in secolul XXI – secolul digitalizarii si al restaurarii digitale? Dezvoltarea tehnologica este o chestiune de buget, dar ea presupune si forta de munca inalt calificata, creativa, motivata profesional.

Ce se intampla, in absenta mijloacelor tehnice adecvate, cu filmele produse acum, in format digital, pentru care e nevoie de altfel de suporturi de arhivare si de prevederi legale care sa asigure cadrul arhivarii lor?

O arhiva de filme priveste suportul fizic (de regula, rolele de pelicula) din perspectiva valorii artistice, sociale, istorice a materialului inscris pe acest suport, iar importanta unei arhive merge dincolo de rolul sau concret-imediat, de depozitare si conservare a peliculei. Continutul si nu produsul fizic depozitat in raft reprezinta resursa culturala si educationala pe care o pune in valoare procesul de arhivare, Arhiva este un depozit de filme, nu de pelicula, la fel cum Arhivele Nationale sunt un depozit de documente, nu de hartie. Si totusi, programarea de la Cinemateca Romana este deficitara, invizibila si neperformanta.

In absenta circulatiei, intr-un spatiu public de dezbatere, a acestui continut, procesul de arhivare nu-si gaseste ratiunea de serviciu public – la fel cum un muzeu care nu-si deschide colectiile catre vizitatori si specialisti nu poate fi numit astfel.

Promovarea unui film sau a unei colectii prin intermediul programarii, a schimburilor interculturale etc., este modalitatea cea mai buna de constientizare si reiterare a valorii sale artistice, istorice, documentare. Iar programarea este si o modalitate de a creste noi generatii constiente de importanta arhivelor, si principala modalitate de a atrage fonduri pentru restaurarea si conservarea originalului.

Cinematograful e o arta tanara, dar nu atat de tanara incat sa nu aiba propria istorie. La un secol de la aparitia cinemaului, politicile curatoriale au devenit extrem de importante pentru a mentine interesul spectatorului contemporan, pe de-o parte, si pentru a recupera, recontextualiza si resemnifica valoarea unui film de arhiva, pe de alta parte. Iar ANF nu pastreaza doar filme artistice, ci si filme documentare, jurnale de actualitati, reportaje etc., de a caror accesibilitate depinde intelegerea trecutului recent al Romaniei.

Insa evidentele ANF sunt intr-o stare precara, cu mari hibe in respectarea legislatiei in vigoare cu privire la administrarea de arhive, iar pana la controlul efectuat in 2016 de catre Arhivele Nationale, nimeni nu a fost interesat de modul in care decurge acest proces. Arhiva romaneasca de film este doar exploatata, periodic, in distributie privata, si deloc sustinuta pentru viitor.

In epoca informatiei, Arhiva Nationala de Filme ar trebui sa fie mai mult decat un depozitar al istoriei cinematografiei romanesti, rolul sau, asa cum il intelegem astazi este acela de a educa si de a promova interesul generatiilor noi pentru mostenirea istorica si culturala a tarii.

Si mai mult, Arhiva de Film nu este in primul rand un depozitar al trecutului, ci un mod de a comunica in viitor. Fara interventii urgente, starea precara a arhivei de astazi va fi vizibila, din pacate, peste 20 de ani, cand se va constata ca nu s-au pastrat decat un procent nesemnificativ de filme produse dupa 1989 si ca nu stim foarte bine ce, cum s-a intamplat, cinematografic, in Romania ultimilor 100 de ani.

Semnatarii acestui semnal de alarma referitor la Arhiva Nationala de Filme sunt: Dana Bunescu (inginer de sunet, monteur), Oana Giurgiu (producator), Iulia Popovici (critic de teatru), Ana Szel (regizor), Radu Jude (regizor si scenarist), Vivi Dragan Vasile (director de imagine), Stere Gulea (regizor), Marius Panduru (director de imagine), Alex Sterian (director de imagine), Andrei Rus (critic de film).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

legea cinematografiei anf parlamentul ministerului culturii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1862 (s) | 23 queries | Mysql time :0.029624 (s)