News Flash:

Un succes rasunator, acuzatii de erezie si un declin neasteptat! 175 de ani de la moartea "Violonistului Diavolului", Niccolo Paganini

27 Mai 2015
964 Vizualizari | 0 Comentarii
Compozitorul italian Niccolo Paganini a fost cel mai apreciat virtuoz al viorii din secolul al XIX-lea. Devenit un idol in domeniul muzical, a revolutionat tehnica de interpretare la vioara

Niccolo Paganini s-a nascut la Genova, Italia, la 27 octombrie 1782. A inceput sa studieze mandolina la varsta de cinci ani, ajutat de tatal sau, Antonio Paganini, muzician amator si docher, iar la sapte ani, vioara cu fratele sau Carlo. Observandu-i progresele, tatal l-a incredintat spre formare violonistilor Giovanni Cervetto si Francesco Gnecco, apoi, pe la zece ani, maestrului Giacomo Costa, descendent al unei vechi dinastii de muzicieni din secolul al XVI-lea.

Prima sa aparitie in public a avut loc la 26 mai 1794, la biserica San Filippo Neri. Din acest an, incepe sa sustina reprezentatii in biserici locale si saloane private. In acea perioada, compune ''Carmagnola'', lucrare ce contine variatiuni pe cantecul revolutionar francez ''La Carmagnole'', potrivit site-ului www.musicologie.org. La 31 iulie 1795, a interpretat, pentru prima oara, aceasta creatie, la Teatro Sant Agostino,

In urma succesului repurtat a fost luat sub protectie de marchizul Gian Carlo di Negro, protector al artelor si artistilor. Invazia napoleoniana in Italia, la sfarsitul anilor 1790, a dus la blocarea porturilor si l-a determinat pe tatal artistului sa plece la Livorno pentru a-si gasi de munca. In aceste imprejurari, Antonio Paganini organizeaza cu succes, cu ajutorul consulului Angliei, Archibald Mas Neil, concerte pentru fiul sau. Au urmat pentru Niccolo Paganini turnee la Milano, Bologna, Pisa si Livorno. Intre 1801 si 1807, a compus prima sa capodopera intitulata ''24 Capricci'' (24 Capricii pentru vioara solo).

Vezi si Placerile lui George ENESCU la Castelul Peles


In 1801, tanarul muzician s-a stabilit in orasul Lucca, unde a avut succes si a inceput sa-si afirme stilul sau mai putin obisnuit, datorat atat interpretarii la vioara, cat si atitudinii scenice. In 1805, era remunerat pentru ''vioara intai in orchestra Republicii, in care canta si fratele sau Carlo'', conform biografiei publicate pe site-ul www.musicologie.org. Odata cu sosirea printesei Elisa Bonaparte Baciocchi, sora lui Napoleon, la conducerea orasului Luca (1805), viata muzicala trece printr-o reorganizare: cele doua mari orchestre au fost dizolvate si inlocuite de o orchestra de camera. Paganini a fost retinut ca violonist secund si apoi a devenit solist al curtii, in 1807, potrivit rubricii ''Legendary Violonists''.

In aceasta perioada, si-a cultivat latura de compozitie, lucrand la prima opera importanta pentru vioara si orchestra, ''Napoléon'' (Sonata Napoleone), utilizand un acord special (scordatura), dedicata aniversarii imparatului.

Vezi si Viata si opera compozitorului rus Mihail Glinka


Din 1810, a renuntat la activitatea la curte si a devenit artist independent. Intreprinde un turneu in Italia si se bucura de un imens succes, desi este criticat pentru maniera libera de interpretare fata de partiturile originale. Triumfa la Scala din Milano, sub bagheta dirijorului Alessandro Rolla. In 1827, a fost decorat cavaler al Ordinului Pintenul de Aur (Ordine dello Speron d'Oro) de catre Papa Leon al XII-lea.

In martie 1828, parasea Milano si sosea la Viena. Primul concert l-a sustinut la Redutensaal, la 28 martie 1828, si a avut in program, printre alte lucrari, Concertul nr. 2 in Si Minor ''La Campanella''. A sustinut 14 concerte in timpul sederii la Viena si a primit titlul onorofic de virtuoz al muzicii de camera din partea imparatului Francisc al II-lea si a fost decorat cu medalia Sankt Salvator.

In 1829, a plecat la Dresda, inaugurand astfel seria marilor succese germane. Prima aparitie la Berlin a artistului a avut loc la 4 martie 1829. Au urmat concerte la Frankfurt am Main, Darmstadt, Mannheim si Leipzig.

In 1831, si-a facut debutul la Paris, la 9 martie, si apoi, la Londra, la 3 iunie. Au urmat zeci de concerte cu public in peste 30 de orase britanice, in perioada 1831-1833. In 1833, s-a stabilit la Paris, unde l-a insarcinat pe compozitorul Hector Berlioz sa scrie simfonia ''Harold en Italie'', potrivit enciclopediei online Britannica.

In 1824, a cunoscut-o pe Antonia Bianchi, care i-a daruit un fiu, Achille, in 1825, pe care Paganini l-a recunoscut in 1837.

Asa cum evidentiaza biografia inclusa in rubrica dedicata violonistilor legendari de pe pagina www.thirteen.org, reusitele artistice ale lui Paganini au intrat in declin din 1834. Cu o sanatate subreda, a reusit totusi sa-si mentina faima si averea considerabila. A continuat sa sustina concerte sporadice, dar si-a petrecut ultimii ani mai mult in locuinta din Parma, vizitand ocazional Parisul. S-a stins din viata intr-un spital din Nisa, la 27 mai 1840.

Acuzat de erezie, nu a putut fi inmormantat intr-un cimitir crestin. Abia dupa cinci ani, fiul sau Achille a obtinut aprobarea de a transporta, in secret, sicriul pe teritoriul ducatului Parma si de a-l depune in gradina vilei Gajona, proprietatea sa. In 1876, Attila Paganini, fiul lui Achille, a obtinut anularea sentintei de erezie si a depus sicriul bunicului sau in cimitirul din Parma.

Supranumit uneori ''Violonistul diavolului'', prin prisma dexteritatii si a flexibilitatii aproape inumane, Niccolo Paganini este considerat unul din cei mai mari violonisti din toate timpurile.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

compozitorul niccolo paganini virtuoz viorii idol domeniul muzical
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1694 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013166 (s)