News Flash:

Urmarile bataliei de la Grunwald

3 Martie 2015
705 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6528 RON (+0.0033)
USD: 4.0873 RON (+0.0104)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Infrangerea Cavalerilor teutoni a avut un rasunet international. Dupa unele aprecieri, 8.000 de cavaleri au cazut in lupta, iar alti 14.000 au fost luat prizonieri. Cei mai multi dintre cei 250 de membri ai Ordinului Teutonic, inclusiv cei mai multi conducatori, au fost ucisi. In afara de Marele Maestru al Ordinului, Ulrich von Jungingen, au mai fost ucisi Marele Maresal Friedrich von Wallenrode, Marii Komturi (Comandanti) Kuno von Lichtenstein si Albrecht von Schwartzburg, Marele Trezorier Thomas von Merheim si altii.

Markward von Salzbach, Komturul de Brandenburg si primarul Schaumburg din Sambia au fost decapitati pe campul de lupta la ordinul lui Vytautas cel Mare. Singurul conducator de rang inalt al Ordinului care a scapat a fost Komturul de Elbing, Werner von Tettinger. Macelarirea unui asa mare numar de cavaleri aristocrati era ceva neobisnuit pe campurile de lupta medievale. Acest fapt a fost posibil datorita participarii la lupta a infanteristilor tarani. Spre deosebire de nobili, taranii nu primeau nici o recompensa pentru cavalerii luati prizonieri si, astfel, ei nu aveau nici un interes sa-i prinda vii pe teutoni.

Vezi si Fortele implicate in batalia de la Grunwald

Dupa batalie, fortele polono-lituaniene au ramas trei zile pe campul de lupta. Toti nobilii de rang superior ucisi in lupta au fost ingropati in morminte individuale, iar trupul lui Ulrich von Jungingen, acoperit cu mantia regala, a fost trimis la Marienburg. Restul celor mortilor au fost depusi in cateva gropi comune. S-a speculat indelung asupra motivelor care l-au facut pe Jagiello sa inarzie atat de mult pe campul de lupta si sa nu porneasca imediat in urmarirea restului de unitati inamice. Dupa trei zile, armata polono-lituaniana s-a deplasat catre castelul Marienburg, pe care l-au asediat in cele din urma. In cele trei zile lasate ragaz, teutonii au avut timp sa-si organizeze apararea. Dupa cateva saptamani de asediu, in care devenise evident ca fortificatiile nu vor putea fi cucerite, Marele Duce Lituanian a parasit campul de lupta. Sleahticii din Małopolska doreau si ei sa se intoarca pe mosiile lor pana la inceperea secerisului. Regele polonez a fost obligat sa ridice asediul.

Vezi si Ajunul bataliei de la Grunwald

In timpul luptelor au fost luati mai multe sute de prizonieri. Cea mai mare parte a mercenarilor a fost eliberata dupa batalie, cu conditia ca sa se reintiarca la Cracovia pe 29 septembrie 1410. Au fost eliberati si cativa cavaleri teutoni, care au fost trimisi sa caute bani pentru rascumpararea camarazilor lor. Recompensele cerute au fost impovaratoare pentru bugetul Ordinului teuton. De exemplu, pentru un mercenar numit Holbracht von Loym au trebuit sa fie platiti de 60 de ori numarul a 150 de grosi praghezi, adica aproape 300 de kilograme de argint pur, o valoare extrem de ridicata in toate timpurile. Cu armata invinsa, cu mercenarii neplatiti, noul Mare Maestru Heinrich von Plauen cel Batran nu avea cum sa continue lupta, in special dupa cea mai mare parte a oraselor de sub stapanirea teutonilor au jurat credinta regelui Poloniei. Dupa recucerirea orasului rasculat Danzig, teutonii au inceput negocierile de pace.

Tratatul de pace de la Torun a fost semnat pentru a pune capat razboiului. Polonia a anexat tinutul Dobrzyń iar Lituania a recuperat Samogitia. Tratatul de pace s-a dovedit o infrangere diplomatica a polono-lituanienilor, care nu au reusit sa transforme marea victorie militara intr-o victorie politica de amploare – desfiintarea Ordinului teutonic. Masacrarea celor mai multi cavaleri teutoni pe campul de lupta a lasat Ordinul cu prea putine forte pentru apararea teritoriilor stapanite. Din acel moment, Marele Maestru a trebuit sa se bazeze pe mercenari pentru a tine sub control ce zone mai stapanea, o sarcina bugetara care avea sa se dovedeasca extrem de grea. Desi Heinrich von Plauen cel Batran, succesorul lui Ulrich von Jungingen, a reusit sa-si salveze statul de la prabusirea definitiva, el a trebuit sa faca fata opozitiei orasenilor, cavalerilor si chiar a camarazilor din Ordin.

In scurta vreme, teutonii au pierdut sprijinul popular datorita conflictelor interne si a cresterii impozitelor, ceea ce a dus cateva decenii mai tarziu la formarea Confederatiei Prusace de opozitie. A aparut o serie de conflicte, care a culminat cu izbucnirea razboiului de 13 ani (al oraselor), incheiat cu o noua infrangere a Ordinului.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

cavalerilor teutoni rasunet international cavaleri prizonieri
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2409 (s) | 34 queries | Mysql time :0.083829 (s)