News Flash:

Venerabilul Vladimir Ghika

27 August 2013
1556 Vizualizari | 0 Comentarii
Vladimir Ghika, cunoscut si ca Monseniorul Ghica, (n. 25 decembrie 1873, Constantinopol - d. 16 mai 1954, Jilava, Bucuresti) a fost un print, diplomat, scriitor, om de caritate, preot roman, nepotul lui Grigore Alexandru Ghika, ultimul principe al Moldovei. Tatal lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghika, diplomat, ministru de externe si al apararii al Romaniei. Fratele sau a fost Dimitrie I. Ghika. 
S-a nascut in ziua de Craciun a anului 1873 la Constantinopol (astazi Istanbul – Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Voda (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika (general de divizie, ministru plenipotentiar) si al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendenta din Henric al IV-lea, regele Frantei).
A avut patru frati si o sora: Grigore - ce a murit la o varsta frageda, Alexandru, Gheorghe si Ella - morti si ei de tineri, si Dimitrie (1875-1967).
A fost botezat si miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasa foarte atasata de Biserica Ortodoxa, tatal sau fiind in acea perioada ministru plenipotentiar al Romaniei in Turcia. In anul 1878 este trimis la scoala in Franta, la Toulouse, si va fi lasat in grija unei familii protestante in ceea ce priveste educatia si practica religioasa, deoarece in zona nu exista nici o biserica ortodoxa. O va termina in anul 1895, dupa care va urma la Paris Facultatea de Stiinte Politice. In paralel va frecventa cursuri de medicina, botanica, arta, litere, filozofie, istorie si drept.
Se intoarce in Romania datorita anghinei pectorale, unde isi va continua studiile pana in 1898 cand merge la Roma unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor in Roma, Angelicum. Este in aceasta perioada (1902) cand, dupa un misterios discernamant, pentru a fi „si mai ortodox” face profesiunea de credinta catolica spre stupoarea mamei sale care ramane pana la moarte contrara deciziei fiului sau.
Dorea sa devina preot sau calugar, insa Papa Pius al X-lea l-a sfatuit sa renunte la idee, macar pentru o perioada, si sa se dedice apostolatului ca laic. Si-a desfasurat activitatea extraordinara in toata lumea, la Bucuresti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires… Mai tarziu, in gluma, papa Papa Pius al XI-lea il va numi „marele vagabond apostolic”. Devine astfel unul din pionierii apostolatului laical.
Intors in tara, se dedica operelor de caritate si deschide primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la Bucuresti, pune bazele marelui spital si sanatoriu Sf. Vincentiu de Paul, infiintand astfel primul spital gratuit din Romania si prima ambulanta, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din Romania.
Participa la serviciile sanitare in razboiul balcanic din 1913 si se dedica fara frica ingrijirii bolnavilor de holera la Zimnicea.
In timpul Primului Razboi Mondial s-a ocupat, de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculosii din ospiciul din Roma, de ranitii de razboi, trecand de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturalete surprinzatoare.
Documentul oficial prin care Sfantului Scaun il numeste pe Vladimir Ghika, Protonotar Apostolic
In 7 octombrie 1923 este sfintit preot la Paris de Cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului; isi va desfasura ministerul sacerdotal in Franta pana in 1939[2]. Sfantul Scaun i-a acordat la scurt timp dupa hirotonire dreptul de a celebra si in ritul bizantin. Printul Ghica a devenint astfel primul preot roman biritual din Vechiul Regat.
I se incredinteaza o parohie intr-o mahala saracacioasa si periculoasa a Parisului, Villejuif, unde se daruieste, schimband din temelii spiritul cartierului.[necesita citare] In 1930, cand se imbolnaveste, este retras si este numit Rectorul Bisericii Strainilor din Paris.
In 1924 intemeiaza o societate auxiliara de misiuni, Opera Fratilor si Surorilor Sf. Ioan si cumpara o cladire dezafectata a unei foste inchisori pentru femei in acest scop (cu secole in urma fusese o manastire); din motive financiare se va vinde si membrii se vor dispersa.
La 13 mai 1931 este numit de Papa Protonotar apostolic. Ezita sa primeasca aceasta numire deoarece la intrarea in randul clericilor facuse votul de a nu accepta niciodata demnitati ecleziastice. O primeste totusi, facand observatia ca „nimic nu se va schimba in felul meu de viata, va fi doar o panglica ingusta adaugata la reverenda.”
La 3 august 1939 se intoarce in Romania unde il surprinde cel de-al Doilea Razboi Mondial. Refuza sa paraseasca Romania pentru a fi alaturi de saraci si bolnavi, sa-i poata ajuta si incuraja, ramanand pentru acelasi motiv in Bucuresti cand vor incepe bombardamentele aliate.
Dupa venirea la putere a comunistilor refuza de asemenea sa plece cu trenul regal pentru aceleasi motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzatia de „inalta tradare” si intemnitat la Jilava unde este amenintat, batut pana la sange, torturat. Un an mai tarziu are loc procesul, iar in 16 mai 1954 trece la cele vesnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.
A fost „preot, confesor, director spiritual, conferentiar, om de stiinta, diplomat, activitatea lui desfasurandu-se in toate mediile, de la capete incoronate, sefi de state, politicieni, filozofi, artisti, scriitori, teologi, pana la anarhisti, ocultisti, homosexuali si prostituate.”
Vladimir Ghika cu prilejul deplasarilor prin Asia in drum spre Congresul Euharistic Mondial de la Sidney
A fost un promotor in multe domenii, activitatea sa a depasind granitele confesionale si spiritul timpului, fiind un adevarat precursor al ecumenismului.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

vladimir ghika monseniorul ghica print diplomat scriitor preot
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1825 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019825 (s)