News Flash:

Viata fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej

14 Aprilie 2017
1307 Vizualizari | 0 Comentarii
Gheorghe Gheorghiu Dej
Gheorghe Gheorghiu s-a nascut intr-o familie de muncitori, Tanase Gheorghiu si sotia sa, Ana. Invatamantul gimnazial l-a urmat in Moinesti, la corpul vechi din actuala scoala nr. 1 „Stefan Luchian” (Moinesti). S-a calificat in meseria de electrician, iar apoi a lucrat la CFR. In 1930 a intrat in randurile Partidului Comunist Roman. Este arestat intre martie 1933 si august 1944, ca urmare a rolului jucat in organizarea grevei de la Atelierele Grivita, fiind condamnat in acelasi an la inchisoare, incepandu-si ispasirea pedepsei in inchisoarea Doftana. In 1936 este ales membru al CC al PCR, devenind lider al factiunii din inchisori a partidului (termenul face distinctia dintre comunistii incarcerati in tara si cei aflati in exil in Uniunea Sovietica – factiunea moscovita).
Dat fiind statutul sau de lider comunist de frunte, este transferat in lagarul de la Targu Jiu in timpul regimului lui Ion Antonescu, aici petrecandu-si cea mai mare parte a detentiei in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Inchis in aceeasi celula cu Nicolae Ceausescu, devine mentorul politic al acestuia din urma. In august 1944, inainte de lovitura de stat, i se da drumul din inchisoare. Este ales Secretar General al Partidului Comunist Roman in 1945, dar nu a reusit sa detina controlul asupra partidului pana in 1952, cand a epurat partidul de membrii factiunii moscovite in frunte cu Ana Pauker, (liderul neoficial al partidului de la terminarea razboiului, care s-a bucurat multa vreme de sprijinul lui Stalin).
In 1946-1947, el a fost membru al delegatiei romane conduse de Gheorghe Tatarescu la tratativele de pace de la Paris.
Influenta politica sovietica din timpul lui Stalin s-a exercitat prin liderii de partid in frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej (perceput in toate mediile ca un lider animat de convingeri staliniste puternice). Influenta economica sovietica s-a materializat prin crearea companiilor mixte SovRom, prin care economia romana a fost transformata dupa modelul economiei planificate centralizate sovietice. La nivel politic, toate initiativele romanesti trebuiau sa aiba aprobarea lui Stalin. Gheorghiu-Dej a manevrat de asa natura tendintele antisemite ale liderului de la Kremlin din ultima parte a vietii sale, pentru a obtine permisiunea de epurare din partid a liderilor de origine evreiasca, acuzati de "cosmopolitism". In aceasta actiune, Gheorghiu-Dej s-a bazat pe Departamentul Securitatii Statului, creat cu sprijinul sovietic. Miscarea lui politica s-a inscris in cadrul mai general al epurarilor Proceselor de la Praga si al Complotului doctorilor de la Kremlin. Gheorghe Gheorghiu-Dej nu poate totusi sa fie considerat un antisemit. Desi cei mai multi politicieni epurati erau evrei (in frunte cu Ana Pauker), in tabara proprie se aflau in egala masura evrei, asa cum a fost Gheorghe Gaston Marin. Gheorghiu-Dej a tintit in principal cresterea gradului de control asupra partidului si s-a folosit de nationalism si antisemitism pentru a castiga simpatia populara. Pana la moartea lui Stalin din 1953, Gheorghiu-Dej nu a schimbat cu nimic linia de represiune politica insuflata de la Moscova, represiune care viza intreaga societate romaneasca. (In Romania fusese instaurat un regim penitenciar asemanator Gulagului sovietic, principalul lagar fiind cel al Canalului, infiintarea carui fusese personal sugerata de Stalin). Pentru consolidarea puterii sale, Dej nu s-a dat in laturi sa elimine si lideri de etnie romana, instigand la eliminarea fizica a lui Stefan Foris (1946) si la arestarea lui Lucretiu Patrascanu (1948). Cel putin in cazul celui din urma, motivul inlaturarii lui nu era nici cosmopolitismul, nici antisemitismul mascat – Patrascanu era unul dintre membrii factiunii secretariatului si unul dintre nationalistii ferventi ai partidului.
Gheorghiu-Dej a fost deranjat de reformele lui Nikita Hrusciov si de declansarea procesului de destalinizare, care ii punea in primejdie pozitia din fruntea partidului, dat fiind statutul sau de pana atunci de stalinist. Dej a devenit arhitectul unei noi politici externe si economice semiautonome in cadrul Pactului de la Varsovia si a CAER-ului la sfarsitul deceniului al saselea. El a luat hotararea crearii unei industrii grele, initiativa care contravenea planurilor moscovite care rezervasera pentru Romania rolul de granar al blocului comunist. Astfel, a fost creat Combinatul siderurgic de la Galati, a carui productie se baza pe minereuri de fier importate din India si Australia). Deasemenea, in 1953 a fost data in exploatare Intreprinderea de Rulmenti Barlad, care ulterior s-a dezvoltat ajungand la un numar de cca. 9.000 de salariati, cam 1/9 din populatia orasului (cca. 80.000 de locuitori la nivelul anului 1989)
Atitudinea politica a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalenta. Daca in 1954 el hotara eliberarea a numerosi prizonieri politici, in acelasi an Securitatea organiza un nou val de arestari ale oponentilor regimului si de noi epurari. Multi dintre supravietuitorii acestui nou val de arestari au fost eliberati in 1964, cand Dej mai era inca in fruntea partidului si statului. Un nou val de represiune a fost initiat dupa infrangerea de catre sovietici a revolutiei maghiare din 1956. Unii dintre liderii acestei miscari antisovietice in frunte cu Imre Nagy au fost detinuti de sovietici o vreme in Romania.
Perioada de dupa Stalin
In acelasi timp, au fost initiati numerosi pasi pentru eliminarea influentei SovRomurilor si pentru eliminarea influentei culturale a URSS-ului, (desfiintarea editurii Cartea Rusa, de exemplu).
In 1958, Gheorghiu-Dej (secondat de mai vechiul sau protejat, Nicolae Ceausescu) a obtinut o victorie politica importanta, reusind sa determine guvernul sovietic sa retraga ultimii militari ai Armatei Rosii de pe teritoriul Romaniei.Dupa aceasta data, Dej a incurajat sentimentele antisovietice. In scrierile istorice a inceput sa se faca referiri la Basarabia romaneasca, iar in ultimii ani ai regimului dejist au fost publicate textele lui Karl Marx, care fusesera cenzurate pana atunci – cele care faceau referire la imperialismul tarist si la ocuparea teritoriilor romanesti care faceau parte in anii deceniul al saptelea din Uniunea Sovietica.
In 1961, Iosif Chisinevschi si Miron Constantinescu, cu asentimentul lui Constantin Parvulescu, au incercat destituirea lui Dej din functia de prim-secretar al partidului, dar nu au reusit (datorita esecului de a castiga sprijinul lui Alexandru Moghioros). "Deviationistii de dreapta" au fost apoi pe scurt epurati din organele de conducere.
In ultimii sai ani de conducere, Gheorghe Gheorghiu-Dej a luat hotararea stabilirii de relatii diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii. Astfel de initiative au fost incurajate de SUA, presedintele Lyndon B. Johnson considerand ca Romania devenise un stat comunist prieten (friendly communist country) in contextul Razboiului Rece. In actiunile de strangere a relatiilor diplomatice, Dej a fost secondat de Gheorghe Gaston Marin, vicepremierul guvernului. Marin a fost ultimul colaborator al lui Dej care a fost indepartat de Nicolae Ceausescu din guvernul comunist roman in 1982. Gaston Marin avea sa emigreze mai tarziu in Israel.
Moartea si mostenirea politica
Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit in 1965 de cancer la ficat. Au existat numeroase zvonuri cu privire la o iradiere intentionata a liderului comunist in timpul ultimei sale vizite la Moscova, ca urmare a politicii sale tot mai independente. Ion Mihai Pacepa aducea un argument in favoarea teoriei iradierii lui Dej, reproducand afirmatiile lui Nicolae Ceausescu, care il informase despre cei "zece lideri internationali pe care Kremlinul i-a ucis sau a incercat sa-i ucida". Gheorghiu-Dej ar fi fost unul dintre ei. 
Gheorghe Apostol sustinea ca el fusese numit personal de Dej ca succesor la conducerea partidului, dar Ion Gheorghe Maurer, care il privea cu deosebita ostilitate, a manevrat in asa fel incat in fruntea partidului sa fie ales Nicolae Ceausescu, (unul dintre protejatii liderului decedat si un personaj de prim-plan in partid).
Trupul imbalsamat al lui Gheorghiu-Dej a fost depus intr-un mausoleu din Parcul Libertatii din Bucuresti. Dupa 1990, trupul sau a fost exhumat si reinmormantat in cimitirul Bellu (Serban-Voda), cateva alei mai sus de mormantul lui Aurel Vlaicu si a catorva mari generali romani (intrarea dinspre Bd. Oltenitei a cimitirului). Numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost purtat o perioada de timp de Universitatea Politehnica din Bucuresti si de orasul Onesti. De asemenea, orasul rusesc Liski a purtat, in perioada 1965-1990, numele de Georgiu-Dej.
Gheorghiu-Dej a avut doua fiice cu sotia sa, Maria Alexe: Vasilica (1928-1987) si Constantina (1931 - 2000).

sursa: Vladimir TismaneanuFantoma lui Gheorghiu-Dej, Editura Univers, 1995 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

gheorghe gheorghiu tanase gheorghiu ana moinesti stefan luchian cfr
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1868 (s) | 34 queries | Mysql time :0.036461 (s)