News Flash:

Viata la Auschwitz, povestita de romanii care i-au supravietuit

28 Ianuarie 2015
884 Vizualizari | 0 Comentarii
Doua supravietuitoare ale Holocaustului care au fost decorate, marti, de presedintele Klaus Iohannis, au rememorat la Palatul Cotroceni ororile traite in lagarul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau, in 1944, unde parintii si fratii lor si-au pierdut viata.  Gabriela Bone: ”Ni s-a spus: Sunteti aici in lagarul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau. Sa nu uitati. Ati intrat pe poarta, dar veti iesi pe cos”

Gabriela Bone are 87 de ani. Avea 14 ani cand a ajuns in lagarul de concentrare de la Auschwitz- Birkenau, impreuna cu toata familia, parintii, sora si doi frati. Doar ea si sora ei au supravietuit ororilor din lagar.

Acum spune ca se bucura de copii, de nepotica sa,care a terminat facultatea. O intrebam daca s-a gandit vreun moment, in acei ani de suferinta, in lagar, ca nu va supravietui. ”Nu!”, raspunde imediat. ”Am spus ca, daca toata lumea moare, eu o sa traiesc, ca sa pot sa povestesc. De aceea sunt aici”.

A rememorat ocuparea Ardealului de catre trupele horthyste, in 1940, si legile care erau date impotriva evreilor: nu aveau voie, de la sapte seara, sa iasa pe strada si nu puteau intra in pravalii, sa cumpere mancare, pentru ca pe geam scria: ”Nu servim evrei”.

A povestit cum au fost urcati in vagoanele cu care erau transportate animalele, zeci de persoane intr-un vagon, unde intr-un colt se aflau doua caldari, una pe post de wc, si alta cu apa pentru baut.

”La un moment dat am fost anuntati ca vom pleca. Nu stiam unde. Un soldat ne-a spus: Veti vedea, poate nici nu veti mai veni inapoi de acolo”, povesteste Gabriela Bone.

Vezi si Iata cu ce erau torturate femeile la Auschwitz! - FOTO

Acesta a fost momentul in care, la 14 ani, intra pe poarta lagarului de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, in 1944.

”Cand am intrat in lagar, mama mea a vazut un turn lung, de caramida si o soba, unde se ardea ceva. Mama ne-a spus: Uite ce soba e aici, inseamna ca noi vom munci aici si vom trai aici pana trece razboiul”, povesteste Gabriela.

Ii vin in minte cuvintele celei care i-a preluat la intrarea in lagar. ”Sunteti aici in lagarul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau. Sa nu uitati. Ati intrat pe poarta, dar veti iesi pe cos. De aici nu veti iesi vreodata”. Spune ca atunci nu a inteles acele cuvinte si mai ales de ce spunea acea femeie ca nu vor iesi pe poarta.

Amintirile zilelor petrecute in lagar sunt la fel de vii. Locuiau pe pamant. La cinci dimineata, era apelul, toata lumea se incolona si era numarata. Asa se intampla in fiecare dimineata si dupa-amiaza si apoi si seara. Mancarea era intr-o oala, pentru cinci persoane dintr-un rand. Fiecare sorbea cate o gura, pana se termina.

Vezi si Aceasta femeie a scapat de camerele de gazare de la Auschwitz

Dupa trei luni la Auschwitz, Gabriela Bone povesteste ca a venit un ordin sa se mearga in lagarul de la Bergen-Belsen, de unde nimeni nu mai se intorcea, de exterminare.

”Acolo, am avut un mare noroc. Era fabrica Siemens din Germania, si patronul a vazut in ce hal aratam si a luat, din 300 de prizonieri, 200 i-a luat la el la munca”, spune ea, marturisind ca aceasta a fost salvarea sa. A iesit din lagar in 1945. Avea 15 kilograme si era bolnava de tifos, potrivit gandul.info.

Viora Braun: Cand defilai in fata doctorului Mengele, nu stiai daca selectarea e pentru crematoriu sau pentru munca

O alta supravietuitoare a ororilor Holocaustului este Viora Braun. Acum are 88 de ani si avea 17 ani cand a fost dusa in lagarul de la Auschwitz-Birkenau.

Povesteste ca este din Marghita, o localitate aflata la 60 de km de Oradea, unde o treime din populatie erau evrei. Au fost luati, in 1944 si au fost dusi de la Marghita la Oradea, in ghetou.
Isi aminteste ca pentru cei care veneau din provincie, ghetoul era un depozit de cherestea si o fabrica de caramida.

Aici au stat 3 saptamani, iar in 25 mai au fost imbarcati in vagoane, in calatoria catre lagarul de concentrare. ”Erau cate 80 de persoane intr-un vagon. A fost si o nastere in tren si a trebuit sa mearga mai departe”, spune ea.

In 29 mai 1944 a ajuns la Auschwitz.

”Nu numai durerea fizica a fost la noi, ci si durerea psihica. Ganditi-va ca eram tinere si ne-au dus la baie, la dus, dezbracate, soldatii nemti, si ne-au tuns de par, pe tot corpul. Durerea era sufleteasca, pentru noi”, povesteste vizibil emotionata Viora Braun.

Dar cea mai puternica amintire este cea a doctorului Mengele ( Josef Mengele), cel care, printr-un simplu gest al mainii decidea cine ajunge in camerele de gazare si cine ramane in viata, sa munceasca.

”El a facut selectarile, niciodata nu stiai ca selectarea e pentru crematoriu sau pentru munca, a trebuit sa defilam, dezbracati, cu mainile ridicate, in fata lui. Cand am ajuns in fata lui, eram foarte slabita, dupa o boala. M-a intrebat cati ani am, si i-am spus: 18 ani. Si ma uitam sa vad ce gest va face din mana”, spune ea.

”Aceia carora doctorul Mengele nu le-a facut semn sa treaca au ramas in baraci si de aceia nu s-a mai stiu nimic, niciodata”, povesteste, cu glas stins, Viora Braun.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

supravietuitoare holocaustului decorate klaus iohannis ardealului
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1992 (s) | 23 queries | Mysql time :0.060607 (s)