News Flash:

Viata lui Niccolò Machiavelli

1 Noiembrie 2013
1081 Vizualizari | 0 Comentarii
Niccolò di Bernardo dei Machiavelli (n. 3 mai 1469, Florenta - d. 21 iunie 1527, Florenta), cunoscut mai ales cu numele Niccolò Machiavelli, a fost un diplomat, functionar public, filozof, om politic si scriitor italian.
Nascut in micutul sat San Casciano in Val di Pesa, la aproximativ cincisprezece kilometri de Florenta, la 3 mai 1469, fiul lui Bernardo Machiavelli (avocat apartinind unei ramure saracite a unei influente familii Florentine) si al Bartolomeii di Stefano Nelli, ambii de familii culte si de origini nobiliare dar cu putine resurse din cauza unor datorii ale tatalui. Intrat in serviciul guvernului intre 1469 si 1512 in calitate de contabil, a cunoscut succesul dupa proclamarea Republicii Florentine, in 1498. A fost secretar al consiliului de zece oameni care conduceau negocierile diplomatice si supravegheau operatiunile militare ale republicii. Printre insarcinarile sale s-au numarat vizitele la suveranul francez (in 1504, 1510-1511), la Sfantul Scaun (1506), si la imparatul german (1507-1508). In timpul misiunilor sale diplomatice a cunoscut multi dintre principii italieni si a putut sa le studieze strategiile politice, in special cele ale lui Cesare Borgia, care era preocupat, la vremea respectiva, de extinderea posesiunilor sale in Italia centrala. Din 1503 pana in 1506, Machiavelli a reorganizat apararea militara a Republicii Florentine. Desi, in aceasta perioada, armatele de mercenari erau folosite in mod curent, a preferat sa se bazeze doar pe recrutarea de localnici pentru asigurarea unei aparari permanente si patriotice a bunurilor publice. In 1512, cand familia florentina Medici a recastigat puterea asupra Florentei si republica a fost dizolvata, Machiavelli a fost destituit din functie si arestat pentru scurt timp. A fost inchis in Florenta, fiind invinuit de o presupusa conspiratie impotriva noii puteri. Dupa eliberarea sa, a fost exilat si detasat in San Casciano, unde si-a scris cele mai importante lucrari. In ciuda incercarilor sale de a castiga increderea casei de Medici, nu a revenit niciodata la pozitia inalta pe care o detinuse in cadrul guvernului. Cand republica a fost reinstaurata pentru scurt timp, in 1527, a fost suspectat de multi republicani ca ar sustine casa Medici. In acelasi an, a murit in Florenta, la 21 iunie si a fost ingropat in basilica Santa Croce.
Viata sa se divide in trei perioade; fiecare din ele reprezinta insele istoria Florentei. Tineretea sa coincide cu maretia Florentei ca putere italiana, sub mandatul lui Lorenzo de Medici, Magnificul. Caderea Medici-lor a avut loc in 1494, in acelasi an Machiavelli se integra in serviciul public. In timpul carierei sale de ofiter, Florenta a fost libera sub guvernarea unei republici, care a durat pana in 1512, cand Medici-i au revenit la putere si Machiavelli si-a pierdut postul. Medici-i au guvernat Florenta intre 1512 si 1527, cand au fost din nou indepartati de la putere. Aceasta a fost perioada de activitate literara a lui Machiavelli si bineinteles a cresterii influentei sale; fara indoiala, a murit la cateva saptamani dupa expulzarea Medici-lor, la 21 iunie 1527, la cincizeci si opt de ani, fara a-si mai recupera pozitia.
Chiar daca exista putine dovezi din timpul tineretii lui Machiavelli, Florenta acelor timpuri era atat de cunoscuta incat este usor de imaginat climatul in care tanarul cetatean si-a dezvoltat personalitatea. Florenta era un oras in care se infruntau doua curente de opinii, unul reprezentat de austerul Girolamo Savonarola si celalalt de Lorenzo, iubitor al splendorii. Desi puterea lui Savonarola asupra averilor Florentei era imensa, nu se pare a fi fost de prea mare importanta pentru Machiavelli, care il mentioneaza in Principele ca un profet infrant si dezarmat. Pe de alta parte, maretia mandatului lui Lorenzo il impresioneaza puternic pe Machiavelli, ajungand inclusiv sa dedice Principele nepotului acestuia. Machiavelli a fost considerat unul din marii scriitori in colegiul sau. A fost un scriitor si un militar foarte cunoscut care a avut influenta in umanism.
De-a lungul carierei sale, Machiavelli a cautat sa creeze un stat capabil de a rezista atacurilor externe. Scrierile sale trateaza principiile pe care este bazat un asemenea stat si modalitatile prin care aceste principii pot fi implementate si mentinute. In opera sa cea mai cunoscuta, Principele (1513), descrie metodele prin care un principe poate dobandi si mentine puterea politica. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei si despotismului unor conducatori, precum Cesare Borgia, este bazat pe credinta lui Machiavelli ca un suveran nu este constrans de normele etice traditionale: “Se pune astfel problema daca este mai bine sa fii iubit decat temut, sau invers. Raspunsul este ca ar trebui sa fii si una si alta; dar intrucat este greu sa impaci aceste doua lucruri, spun ca, atunci cand unul din doua trebuie sa lipseasca, este mult mai sigur pentru tine sa fii temut decat iubit.” In viziunea sa, un principe ar trebui sa fie preocupat doar de putere si sa se supuna doar regulilor care duc spre succes in actiunile politice. Machiavelli credea ca aceste reguli pot fi descoperite, prin deductie, din practicile politice ale vremii, ca si ale perioadelor anterioare.
Formularea de catre Machiavelli a principiilor istorice inerente intr-o guvernare romana pot fi gasite in al sau Discurs asupra primelor zece carti ale lui Titus Livius (1513-1521). In studiul sau, Machiavelli se indeparteaza de conceptele teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice, intr-o mai mare masura, capriciilor omenesti si elementului neprevazutului. Printre celelalte lucrari ale sale se numara Arta razboiului (1521), care descrie avantajele recrutarii asupra trupelor mercenare. Istorii Florentine (1525) interpreteaza cronicile orasului, din punct de vedere al cauzalitatii istorice. Machiavelli a fost, de asemenea, autorul biografiei Viata lui Castruccio Castracani (1520), precum si al catorva poeme si o serie de piese de teatru, dintre care cea mai cunoscuta e Matraguna (1524), o critica acida si obscena a coruptiei societatii italiene contemporane. Multe dintre scrierile sale au anticipat formarea statelor nationaliste.
Numele sau este si folosit, sub forma de machiavelism, pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii in viata politica sau personala sunt numiti frecvent machiavelici.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

niccol machiavelli filozof scriitor
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1778 (s) | 23 queries | Mysql time :0.024380 (s)