News Flash:

Viata lui Otto von Bismarck

23 Septembrie 2013
4138 Vizualizari | 0 Comentarii
Otto Eduard Leopold von Bismarck - Graf von Bismarck (conte), apoi Fürst von Bismarck-Schönhausen (principe) - (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898) a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfarsitul secolului al XIX-lea, precum si o figura dominanta in afacerile mondiale. Ca prim-ministru (in germana: Ministerpräsident) al Prusiei intre 1862 si 1890, el a supervizat unificarea Germaniei de la 1871.
In 1867 devenise cancelar al Confederatiei Germane de Nord. A proiectat Imperiul German de la 1871, devenind primul sau cancelar („Cancelar al Imperiului”) si dominand afacerile acestuia pana la demiterea sa in 1890. Diplomatia lui, numita „politica realista” (Realpolitik), si modul autoritar in care conducea statul i-au adus porecla de „Cancelarul de Fier” („der Eiserne Kanzler”).
Bismarck s-a nascut in Schönhausen, in vechea provincie numita „Marca Brandenburg” (Mark Brandenburg), la vest de Berlin.
Tatal sau, Ferdinand von Bismarck, era ofiter militar, iar mama sa Wilhelmine Menken provenea dintr-o familie burgheza. Otto von Bismarck a avut mai multi frati, dintre care au supravietuit pana la maturitate doar doi, un frate mai mare si sora mai mica. Educatia scolara si-a inceput-o in scoala gimnaziala "Friedrich-Wilhelm" si apoi la liceul umanist Graues Kloster ("Manastirea Albastra"). La varsta de saptesprezece ani devine student la Universitatea "Georg-August" din Göttingen, iar apoi la Universitatea "Friedrich-Wilhelm" din Berlin.
Desi dorea sa devina diplomat, a reusit sa obtina doar pozitii administrative minore in Aachen si Potsdam. Munca depusa in cadrul acestor servicii ii parea plictisitoare si monotona, drept pentru care deseori neglija indatoririle sale oficiale, preferand in schimb sa se amestece in inalta societate. Dupa moartea mamei sale in 1839, Bismarck preia proprietatile familiei din Pomerania. Circa opt ani mai tarziu se intoarce in Schönhausen, unde se implica in politica locala. Se insoara cu aristocrata Johanna von Puttkamer in 1847, cu care a avut o fiica (Marie) si doi fii (Herbert si Wilhelm).
Bismarck si-a petrecut primii ani ai copilariei la tara. Otto isi va aminti cu emotie toata viata mosia de la Kniephof. La 44 ani, tatal sau era deja ofiter in retragere. Mamei lui, burgheza innobilata, nu-i placea deloc viata la tara si ii lipsea viata culturala din saloanele berlineze.
De la 7 la 14 ani, Otto este la Berlin in scoli frecventate de copii aristocrati. Mama sa, apoi tatal sau l-au urmat in capitala. „Un copil vesel!” spunea profesorul care l-a ajutat sa invete destul de bine latina, greaca, franceza si engleza. Intre 14 si 21 de ani isi finalizeaza studiile: mai intai bacalaureatul la 17 ani, apoi studiile universitare. Il gasim la Göttingen, apoi la Berlin, urmand cursurile Facultatii de Drept. Se spunea, pe buna dreptate, ca era un student turbulent, care isi dedica mult timp chefurilor, „corporatiei Hannovera”, si ca intr-un interval 18 luni s-a duelat de 26 de ori cu sabia.
La Göttingen, un batran paznic a aratat raul in care tanarului nobil ii placea sa se scalde in zorii zilei cand iesea din carciumile afumate. Cand s-a instalat la Berlin intr-un apartament confortabil pe Friedrichstrasse nr. 161, la cativa pasi de bulevardul Unter den Linden, l-au insotit doi prieteni, Motley si Keyserling. Otto, desi frecventa saloanele de opera mai mult ca universitatea, a reusit sa-si ia examenele. Mama sa ar fi dorit ca el sa lucreze in diplomatie, dar concurenta era mare in aceasta profesie si tanarul s-a multumit cu o functie de grefier adjunct, pe care o va exercita la Aachen (Aix-la-Chapelle).
De la 21 la 28 de ani se adapteaza destul de greu acestei activitati. Pentru a se distra, face lungi plimbari calare, mananca pantagruelic, se arata de fapt putin perseverent in munca. In primavara anului 1838 se indragosteste de fiica unui pastor si-si paraseste slujba pentru a o urma la Wiesbaden, apoi in Elvetia. Casatoria nu a avut loc. Otto se intoarce la Berlin fara sa-si fi achitat ultima chirie in Aachen. Mama sa ii obtine mutarea la tribunalul din Potsdam. Otto suporta greu disciplina administrativa prusaca si se hotaraste sa-si faca serviciul militar in trupele de garda. Intra in conflict cu sefii sai, se transfera la vanatori si paraseste armata dupa 12 luni de serviciu. In 1839, revine in viata civila.
Se reintoarce la Kniephof. Mama lui moare in acest an. Familia este practic ruinata: tatal isi ipotecase domeniile cu 12% dobanda pentru a plati studiile fiilor sai si pentru a putea face fata vietii luxoase pretinse de sotia sa. La moartea acesteia, el conduce proprietatea lor de la Shönhausen; cei doi fii se vor ocupa de Kniephof. Din 1839 pana in 1847 Otto va duce, pe acest domeniu de 500 de hectare o viata de iuncher.
Se descurca foarte bine in administrarea domeniului si reface an de an averea pierduta. Pentru a-si ocupa timpul liber, vaneaza, bea si mananca; calatoreste, de asemenea, din cand in cand, la Paris, Londra sau Zürich.
De la 28 la 35 de ani, iuncherul Bismarck devine mai sociabil. Primeste invitati, isi viziteaza vecinii, calatoreste si citeste. Dar pastreaza spiritul de familie: tatal sau moare in 1845, Otto se casatoreste 2 ani mai tarziu, iar primul sau copil se naste in 1849. Pamanturile familiei au fost impartite intre fratele sau si el, care se instaleaza la Schönhausen. Putin dupa casatorie isi incepe cariera politica ca deputat in parlamentul Prusiei. Curand viata parlamentara i se pare insuportabila. Il enerveaza ezitarile regelui Prusiei fata de revolutia din 1848. Intre 35 si 42 de ani se consacra diplomatiei, in care intra pe poarta principala, autoritatea sa fiindu-i recunoscuta de rege. Misiunea sa de la Frankfurt, pe langa Dieta, este o experienta decisiva, el optand pentru unificarea Germaniei.
Dupa moartea lui William I, regent a devenit fratele sau Wilhelm in anul 1861. Noul monarh a fost adesea in conflict cu dieta prusaca care devenea din ce in ce mai liberala. O criza care a aparut in 1862, atunci cand dieta a refuzat sa autorizeze o propunere de finantare pentru reorganizarea armatei,astfel ministri regelui nu au putut convinge legislatorii sa treaca bugetul iar regele nu era dispus sa faca unele concesii. Wilhelm a fost astfel amenintat sa abdice (desi fiul sau s-a opus la abdicarea lui), crezand ca Bismarck a fost singurul politician capabil de manipularea crizei. Wilhelm a fost ambivalent in privinta desemnarii unei persoane care a cerut controlul fara restrictii asupra afacerilor externe. Cu toate acestea in septembrie 1862, Camera Deputatilor a respins cu o majoritate covarsitoare bugetul propus. La 23 septembrie 1862,Wilhelm il numeste pe Bismarck prim ministru si ministru de externe. Schimbarea lui Bismarck,a aparut intr-un moment de neliniste atunci cand relatiile intre Marile Puteri: Regatul Unit, Franta, Austria si Rusia, a fost distrusa de razboiul din Crimeea din 1854-1855 si razboiul italian din 1859. In mijlocul acestei dezordini, echilibrul european de putere a fost restructurat prin crearea Imperiului German ca putere dominanta in Europa. Acest lucru a fost realizat cu diplomatia specifica lui Bismarck, prin reorganizarea armatei si a strategiei militare. In ciuda neincrederii initiale a regelui si a printului mostenitor, precum si animozitatea din partea reginei Augusta, Bismarck a reusit intr-un timp destul de scurt sa detina puterea asupra regelui. Bismarck a intentionat sa mentina suprematia regala si sa puna capat impasului din buget in favoarea regelui, chiar daca el a trebuit sa utilizeze mijloace extrajudiciare pentru a reusi acest lucru. El a sustinut ca, din moment ce Constitutia nu prevede cazurile in care legislatorii nu au reusit sa aprobe un buget, acesta ar putea aplica numai bugetul anului precedent. Astfel, pe baza bugetului din 1861, de colectarea taxelor a continuat timp de patru ani. Conflictul lui Bismarck cu legislatorii a fost escaladat din ce in ce mai mult in urmatorii ani. In urma conventiei din 1863, Camera Deputatilor a adoptat o rezolutie care declara ca nu mai poate sa se impace cu Bismarck, iar ca raspuns, regele a dizolvat Dieta, acuzand-o ca a incercat sa obtina controlul asupra ministerului intr-un mod necredincios. Bismarck a emis apoi un edict care a restrictionat libertatea presei. In ciuda criticilor, Bismarck a ramas un politician in mare masura nepopular (putina lume stie despre el). Suporterii lui s-au descurcat prost la alegerile din octombrie 1863, in care coalitia liberala al carui primar a fost membru al Partidului Progress, a castigat peste doua treimi din locurile in Camera. Camera a facut apeluri repetate la rege sa respinga aceste alegeri insa regele l-a sustinut pentru ca se temea ca, daca el l-ar fi demis pe Bismarck, ar urma un prim ministru liberal.
Destinul i se pecetluieste acum: va fi ambasador in Rusia, apoi in Franta, unde se familiarizeaza cu marile probleme politice europene. La 22 septembrie 1862, Wilhelm I il convoaca la Potsdam: regele nu si-a putut pune in aplicare proiectele militare si ii arata lui Bismarck actul de abdicare pe care il pregatise. Cateva zile mai tarziu, Bismarck, prim ministru intermediar, se adresa Landtagului: „De pe vremea tratatelor de la viena, frontierele noastre nu sunt favorabile conducerii sanatoase a statului. Nu prin discursuri sau prin decizii ale majoritatii vor fi rezolvate marile probleme ale epocii noastre ci prin foc si sabie!”.
Atunci cand parlamentul refuza reforma militara, pe care o declara neconstitutionala, Bismarck il dizolva. Cu toate acestea, acest om care nu se teme catusi de putin sa ia decizii energice este un prost orator. La tribuna vorbeste cu o voce blanda subtire, care surprinde, se balbaie pentru ca citeste prea repede frazele transante, pe care si le notase pe un bloc-notes. Rapiditatea cu care vorbeste, debitul sau oratoric este de 250,300 si chiar cateodata 350 de silabe pe minut, este atat de mare, incat stenograful nu-i poate intregistra discursul. Vorbeste tinandu-si mana dreapta in buzunarul pantalonilor de culoare deschisa, atitudinea sa parand provocatoare.
Dupa 1871, obiectivele sale vor fi pacifiste: sa-si consolideze opera si sa mentina echilibrul european; va juca un rol destul de complicat, facand uz de siretenie si abilitate. Prusia isi pastreaza cuceririle gratie izolarii Frantei. Ramane la putere timp de 28 de ani si va fi eliminat de tanarul Wilhelm al II-lea. La inscaunarea sa, acesta a declarat intimilor sai: „Il las pe batranul morocanos 6 luni. Apoi voi guverna eu insumi”.
Lupta intre cei 2 barbati izbucneste in anul 1890 si se sfarseste in anul 1894. In acesti ani Wilhelm II cere demisia lui Bismarck, iar cand acesta o prezinta regele ii trimite o scrisoare de adio prin care il numeste duce de Lauenburg, general de cavalerie, feldmaresal si ii ofera, printre altele, portretul sau in marime naturala (se stie ca era inalt de 1,98 m). Pe 29 martie 1890, printul Bismarck paraseste Berlinul, in mijlocul ovatiilor multimii care il insoteste la gara. Furios de aceasta popularitate, Wilhelm al II-lea pune sa i se faca cancelarului tot felul de sicane. Ii schimba numele din „Bismarck” in „Wagenfeld”. In ziua urmatoare bancherul Bleichröder, prieten intim al printului, este chemat in fata tribunalului sub acuzatia de sperjur. Mai tarziu il revoca din postul de ambasador pe contele von Rantzau, ginerele lui Bismarck. Seful muzicii regimentului II de infanterie este condamnat la o luna inchisoare, destituit si apoi trecut in rezerva pentru ca o compus un mars inchinat lui Bismarck si l-a exectutat cu fanfara sa.
Bismarck care se retrase la domeniul de la Friedrichsruh, daruit de Wilhelm I, riposteaza insirand o violenta campanie de presa. Aceasta ostilitate nu poate dura; Wilhelm cedeaza si are loc o reconciliere in 1894.
Bismarck moare dupa 4 ani, departe de orice activitate politica. Si-a petrecut ultimii ani scriindu-si „Amintirile”. Inainte de a muri, a fost cuprins oarecum de remuscari: „Am adus fericire unei mari natiuni, da, dar si nefericire pentru multi! Fara mine n-ar fi avut loc trei mari razboaie. Nu ar fi pierit 80000 de oameni, n-ar fi indoliati tati, mame, surori. Acum o sa dau scocoteala lui Dumnezeu”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

prusiei germaniei cancelar otto
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1743 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013162 (s)