News Flash:

Viata si opera Agathei Christie

21 Ianuarie 2014
1160 Vizualizari | 0 Comentarii
Agatha Mary Clarissa Miller s-a nascut la 15 septembrie 1890 in Torquay, Anglia, si a fost mezina familiei. Pana la varsta de 5 ani, Agatha invatase deja singura sa citeasca. Restul educatiei sale a fost un amestec de tutori, scolarizare partiala si scoli franceze de eticheta. A luat cursuri, de asemenea, de canto si pian, avand capabilitatea de a face cariera daca nu ar fi fost extrem de timida, relateaza agathachristie.com.
Pe cand Agatha avea 11 ani i-a murit tatal iar mama a inceput sa calatoreasca, luand-o uneori si pe micuta. Aceste excursii au facut-o sa se indragosteasca de calatorii. La 24 de ani, tanara s-a casatorit cu aviatorul Archie Christie, inrolat in Aviatia Regala. Pe perioada Primului Razboi Mondial ea a devenit asistenta medicala in Detasamentul de ajutor voluntar al Crucii Rosii si si-a luat examenul de farmacista, ceea ce, mai tarziu, a ajutat-o in scrierile sale. In al Doilea Razboi Mondial a urmat relativ acelasi traseu, lucrand in farmacia Spitalului Universitar din Londra.
Cariera ei de scriitoare a inceput dupa ce sora ei, Madge, a provocat-o sa scrie un roman. Au trecut 5 ani pana cand a obtinut publicarea cartii (in 1920) – Misterioasa Afacere de la Styles – insa criticile vremii au fost pozitive iar crima infaptuita prin otravire a fost atat de bine descrisa incat Agatha a primit onoarea, fara precedent, unei recenzii in Jurnalul Farmaceutic. In aceeasi carte apare pentru prima oara vestitul caracter Hercule Poirot, detectiv de origine belgiana. Acesta va aparea in 33 de nuvele si peste 50 de povesti scurte, in ciuda faptului ca Agatha nu-l putea suferi din cauza caracterului arogant si egoist.

Vezi si SECRETUL tinut ascuns de Anglia cu privire la Agatha Christie  
In 1919 s-a nascut singura ei fiica, Rosalind, iar, la momentul respectiv, Agatha credea ca e o femeie fericita. Insa, 7 ani mai tarziu viata i-a fost data peste cap de moartea mamei sale si de faptul ca sotul a parasit-o pentru o alta femeie. Socul a fost unul puternic pentru scriitoare, care credea ca are o casnicie fericita. In 1927 apare prima poveste in care detectiv este blanda si simpatica domnisoara batrana Jane Marple. Aceasta va fi personajul principal in 12 dintre romanele politiste scrise de Christie. Abia in 1930 domnisoara Marple primeste un rol intr-un roman – Crima la vicariat.
Agatha si-a reconstruit incet viata si, in 1930, a vizitat Bagdadul pentru a doua oara. Aici l-a cunoscut pe Max Mallowan. Cei doi au pornit intr-un tur al Bagdadului si al desertului, calatorie in care masina lor s-a blocat in nisip si au fost salvati de catre soldati pe camile, parte a Trupelor Desertului. Intr-o faza ulterioara a calatoriei, ajunsa la Atena, Agatha a primit o telegrama prin care era anuntata ca Rosalind este grav bolnava. Aceasta s-a grabit sa plece spre casa insa o glezna luxata o impiedica sa mearga fara ajutor. Max a ales sa o insoteasca inapoi in Anglia si, odata ajunsi la destinatie, a cerut-o de sotie.
Astfel, Christie s-a maritat cu arheologul ce era cu nu mai putin de 14 ani mai tanar decat ea. Timp de 30 de ani l-a insotit constant pe sotul sau in calatoriile arheologice si s-a folosit din plin de cunostintele acumulate in cartile sale. In urma cu 3 saptamani The Telegraph anunta ca o serie de fildesuri sculptate, datand de acum 3000 de ani si avand imagini egiptene, ce au fost descoperite de cei doi, au fost cumparate de catre British Museum pentru 1,17 milioane de lire.
In 1956, ca recunoastere a valorii sale literare, Christie a primit titlul onorific de Comandant al Ordinului Imperiului Britanic iar 12 ani mai tarziu, in 1968, sotul ei era ridicat la rang de cavaler pentru munca sa arheologica. Casatoria celor doi a durat 46 de ani pana cand Agatha s-a stins de moarte buna, in ianuarie 1976. In tot acest timp, ea a continuat sa scrie, atat acasa cat si in calatorii. In decursul timpului aceasta a scris si 6 romane de dragoste pe care le-a semnat Mary Westmacott, insa acestea nu au fost remarcate de catre public.
In schimb, un succes uimitor l-a avut cu piesa de teatru The Mousetrap (in traducere Cursa pentru soareci), aceasta avand premiera in 1952, in zona West End, Londra. S-a jucat de atunci neintrerupt, piesa intrand astfel in Cartea Recordurilor pentru cele mai multe reprezentatii. In prezent a depasit 24.000.
“Intrigile imi apar in momente ciudate, cand merg pe strada sau cand ma uit intr-un magazin de palarii… brusc o idee splendida imi vine in minte” recunostea Agatha Christie. Inspiratia autoarei provenea totusi din lumea stiuta de ea. Ea isi alegea modele dupa militari, lorzi si doamne din inalta societate, domnisoare batrane, vaduve si medicii din cercul familial si de prieteni. Observator natural, descrierile facute politicii din Anglia rurala, rivalitatilor locale si invidiilor de familie sunt adesea dureros de exacte.
Agatha lua notite in zeci de carnetele, schitand idei, potentiale intrigi si caractere, pe masura ce ii veneau idei. Christie isi petrecea timpul lucrand la detalii si indicii in minte inainte de a le aseza pe hartie, conform agathachristie.com.
De multe ori, cele mai banale evenimente sau observatii de zi cu zi declansau o noua idee. A doua carte a sa, Adversarul Secret, s-a nascut in urma unei conversatii auzite intr-o ceainarie. O seara la teatru pentru a o vedea pe actrita Ruth Draper a facut-o sa scrie Lordul Edgware moare. Notitele ei reprezinta o lectura fascinanta in sine si ideile catorva dintre povestiri sunt usor de identificat.
Incepand cu anul 1971, sanatatea scriitoarei incepe sa se degradeze si, simtindu-si sfarsitul aproape, s-a asigurat ca si aventurile personajelor ce i-au fost alaturi atata timp au parte de un final. Din simpatie pentru domnisoara Marple, i-a asigurat acesteia o retragere in satucul sau eglezesc. Pe Hercule Poirot insa nu a suportat sa il lase in viata iar acesta moare in Cortina – Ultimul caz al lui Poirot. Exista zvonuri cum ca ambele carti ar fi fost scrise in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, sigilate intr-un seif si scoase la iveala 30 de ani mai tarziu.
Atunci cand in sfarsit s-a aflat de moartea lui Poirot, The New York Times i-a dedicat o pagina intreaga la sectiunea “Necrolog”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

mezina familiei canto pian timida voluntar crucii rosii
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1246 (s) | 23 queries | Mysql time :0.017833 (s)