News Flash:

Viata si opera lui Traian Herseni

18 Februarie 2015
2037 Vizualizari | 0 Comentarii
Traian Herseni (n. 1907 satul Iasi, Comitatul Fagaras, actualmente Judetul Brasov - d. 1980), a fost o personalitate marcanta a sociologiei, antropologiei si etnologiei romanesti.

Traian Herseni a fost un reprezentant al primei generatii a Scolii Sociologice de la Bucuresti.
S-a nascut in satul Iasi, Comitatul Fagaras, in anul 1907. A urmat Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, s-a specializat la Berlin, iar doctoratul l-a dat in Litere si Filosofie in anul 1934.

Se stinge din viata in anul 1980, lasand in urma o impresionanta cariera de cercetator.

Traian Herseni a fost un membru marcant al Miscarii Legionare din Romania.

Traian Herseni defineste metoda monografica drept studiul pe teren, multilateral si intensiv, al unei unitati sociale sau fenomen social. Iar ca trasatura principala ii observa caracterul interdisciplinar si multi-metodologic.

Vezi si Viata marelui filosof francez Raymond Aron


Dimitrie Gusti, discutand temeiurile teoretice ale cercetarilor monografice, a definit societatea ca o totalitate autonoma, motivata de vointa sociala a unor manifestari economice si spirituale (constitutive), manifestari juridice si politice (regulative), conditionate de cadrul cosmologic si biologic (natural), respectiv de cadrul istoric si psihic (social).

Monografia trebuie sa cuprinda, asadar, pentru a fi completa, un studiu al tuturor cadrelor: - cadrul cosmologic: cum e asezat satul, cum e determinata viata acestuia de teritoriu (munti, ape etc.), se subteritoriu (zacaminte etc.), si de suprateritoriu (fauna, climat etc.) - cadrul biologic: studiul populatiei, alimentatie, igiena etc. - cadrul istoric: trecutul satului - cadrul psihic: conformism si inovatie, conflicte etc. si al manifestarilor sociale: - manifestari economice: productie, castiguri, comert etc. - manifestari spirituale: religioase, artistice, morale, ideologice - manifestari juridice: obiceiuri juridice locale, forme de reglementare a conflictelor - manifestari politice: forme de organizare si administrare. Dimitrie Gusti atrage atentia ca aceste cadre si manifestari se studiaza urmarind: - unitatile sociale: familia, neamul, sezatoarea, carciuma etc. - relatiile sociale: relatii intre vecini, intre sexe etc. - procesele sociale: procese de orasenizare sau modernizare - tendintele de evolutie sociala: dezvoltare etc.

In capitolul Societatea in perspectiva evolutionista, (Sociologie, 1982) descrie in prima faza evolutia pamantului, evolutia plantelor si animalelor. Vorbeste despre • Homo sapiens, • Homo sapiens sapiens • Omul primitiv din paleolitic • Grupurile de animale – comportamentul „social al comunitatilor” de animale (exemplul cu maimutele langur) In general descrie aspecte legate de evolutia speciei umane si comportamentului acesteia. Traian Herseni are meritul de a fi abordat o noua directie, a carui fundament il constituie interpretarea sistemului social in spiritul ontologiei regionale: se incearca punerea problemei dintre individ si societate dincolo de individualism si integralism.

Vezi si Eugen Lovinescu, celebrul autor al teoriei Sincronismului

Un loc important in opera lui Traian Herseni il ocupa referinta la ontologie, ce reprezinta o problematizare de natura reflexiv-teoretica, prin care acesta isi propune stabilirea si definirea competentelor si dferentelor dintre filosofie si sociologie in abordarea realitatii sociale, definirea domeniului sociologiei in ipostaze cat mai riguroase.

Dimensiunea ontologica este surprinsa in in lucrari, studii si articole, cum ar fi: Realitatea sociala. Incercare de ontologie regionala, urmata Ontologia spiritului, Dialectica spiritului, Ontologia vietii sociale etc.

Incercand sa lamureasca problema obiectului sociologiei, Traian Herseni opteaza in primul rand pentru delimitarile terminologice si comprehensive ale problematicii vizate. Astfel, el stabileste faptul ca stiinta este inainte de toate cunoastere, mai precis o relatie de cunoastere intre doi termeni, si anume subiectul si obiectul, fara de care nu ar putea fi identificata existenta insasi. Asadar: “Stiinta trebuie intemeiata nu numai gnoseologic, ci si ontologic”. Herseni apeleaza la o reductie fenomenologica a realitatii sociale, dezvoltand o dialectica fenomenologica. El identifica, astfel, doua structuri ontologice „diferite”: societatea si individul, pe care le numeste „corelative”, care functioneaza si se dezvolta pe baza principiului interactiunii . In Realitatea sociala, incercarea de redefinire a obiectului sociologiei l-a determinat pe Herseni sa identifice „ prin logica problemelor si a problematicii sociologiei” o serie de paradigme in istoria sociologiei.

Integrarea demersului sau in istoria sociologiei, a insemnat lamurirea limitelor si a cadrului de manifestare al urmatoarelor paradigme: mecanicism, contractualism, psihologism, relationism, naturalism, istoricism, sociologism, universalism, noologism, fenomenologism. El nu a identificat aceste paradigme pentru a le accepta, ci pentru a avea fata de ele o pozitie critica, dezvaluind astfel originalitatea gandirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este „pozitia cea mai putin intemeiata”. Contractualismul, in raport cu mecanicismul, recunoaste dimensiunea voluntara a vietii sociale. Ca teorie, insa, prezinta toate erorile posibile.

Psihologismul este criticat deoarece reduce totul doar la individual, dar acesta este supus influentei societatii si, prin urmare, fenomenele sociale pot fi in atentia psihologiei numai ca rezultat al actiunii indivizilor. Primul pas spre o sociologie propriu-zisa il realizeaza relationismul, numai ca societatea nu se reduce doar la relatii, ci „ea ne apare ca o realitate dincolo de ele”, iar relationismul nu lamureste ce este societatea. In ce priveste naturalismul, Traian Herseni are convingerea ca „analogiile de suprafata cu natura organica nu contribuie la clarificarea realitatii sociale si a specificului ei”. Istoricismul reprezinta un plus pentru viata stiintifica a societatii. Indubitabil, „societatea este si un proces istoric”, dar sociologia trece dincolo de istorie, adoptand si un punct de vedere static. Sociologismul devine cel dintai curent stiintific care „dovedeste existenta sui generis a societatii” si confera cercetarilor particulare un nou inteles. Eroarea sociologismului consta in exagerarea nepermisa a punctului de vedere sociologic, pentru a constitui din sociologie „o enciclopedie a stiintelor sociale particulare”.

Pasul hotarator pentru constituirea sociologiei il face universalismul, dar aceasta paradigma lasa nedefinita „natura totalitatii sociale, incercand sa inlature determinismul cauzal din stiinta”. Integralismul comite eroarea de a considera societatea ca o realitate ce ii ignora pe indivizi. Astfel, ca problema raportului individ-societate apare ca insuficient aprofundata atat de individualism, cat si de universalism. Noologismul, prin intermediul culturii, vizeaza deopotriva individul si societatea, cu precizarea ca aceasta nu lamureste pe deplin noul cadru al realitatii. Fenomenologia este singura paradigma care a ramas necriticata de catre Herseni, datorita noutatii ei, cat si a pozitiei autorului, care este una prin excelenta fenomenologica. De aceea, problema individului si a societatii se pune in termenii comprehensiunii fenomenologice. Colaboreaza cu „Gand romanesc” • Filosofia timpului pierdut • Integrare in istorie • Metafizica si sociologie • Rubrica: Cronica sociologica
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

traian herseni personalitate marcanta sociologiei antropologiei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2247 (s) | 23 queries | Mysql time :0.076167 (s)