News Flash:

Viata si operele lui Rabindranath Tagore

10 Mai 2013
3427 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6495 RON (+0.0015)
USD: 4.0769 RON (-0.0127)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Flori si fluvii, cantul scoicilor, ploaia grea de iulie, caldura sufocanta sunt imagini si stari ale sufletului: si un barbat care sta intr-o barca pe fluviu si canta la lauta, aidoma uneia dintre acele figuri pline de semnificatii misterioase dintr-o pictura chinezeasca, este insusi Dumnezeu. Un popor intreg, o intreaga civilizatie, incomensurabil de straina pentru noi, pare sa se, fi intrupat in aceasta imaginatie; dar nu suntem miscati din cauza ciudateniei lui, ci pentru ca ne-am intalnit propria imagine, ca si cum am pasi prin Padurea de salcii a lui Rossetti sau am fi auzit, poate pentru prima data in literatura, vocea noastra ca intr-un vis. (W. B. Yeats, Gitanjali)

Numai cativa titani de talia lui DANTE , SHAKESPEAREPUSKIN si GOETHE au exercitat un impact comparabil in modelarea limbajului, literaturii si identitatii culturale a unui popor ca Rabindranath Tagore.

Figura predominanta a literaturii bengali, influenta lui Tagore se face simtita si in realizarile artistice ale altor limbi indiene si in Occident, unde Tagore este cel mai vestit din toti literatii indieni. Scriitor prodigios, pe teme variate, Tagore a scris peste o mie de poezii, zece romane, peste o suta de povestiri scurte, circa cincizeci de piese de teatru si peste doua mii de cantece (inclusiv imnul national atat al Indiei, cat si al Bangladeshului), precum si numeroase volume de eseuri cu subiecte literare, sociale, religioase si politice, la care se adauga traducerile. Tagore este pastratorul traditiei literare indiene si creatorul unor forme noi in sinteza dintre elementele clasice, moderne, locale si europene. Fondator a doua scoli importante si filozof de prestigiu, Tagore a fost implicat si direct si indirect in transformarea Indiei din colonie britanica in natiune independenta, proces inspirat din scrierile si exemplul lui. Scriitor cu energie si curiozitate aparent nelimitate, Tagore este considerat pe drept cuvant, alaturi de Gandhi, una din figurile centrale ale Indiei moderne.

Nascut la Calcutta in inima Indiei britanice, Tagore a fost al paisprezecelea copil al unei familii distinse in care fiecare membru avea sa joace un anumit rol in renasterea bengali, in conturarea identitatii nationale si a literaturii nationale sub presiunea fortelor traditionale si occidentale. Bunicul lui Rabindranath a fost un print negustor care avea sa fie primit de regina Victoria la Londra. Debendranath, tatal lui Rabindranath, a fost un respectabil om religios si lider al Brahmo Samaj, un grup hindus de reforma sociala. Rabindranath a crescut intr-un mediu literar multicultural in care, asa cum observa criticul Mary M. Lago: Goethe era citit in germana si Maupassant in franceza, Sakuntala in sanscrita, Macbeth in engleza; se scria poezie inspirata de Keats si Shelley, iar poemele lirice Vaishnava erau compilate si apareau in periodicele bengali; se compuneau cantece si se jucau piese de teatru. Se faceau incercari de scriere a unor romane bengali inspirate din istoria bengali, asa cum Scott se orientase spre istoria Angliei si a Scotiei; autorii francezi de schite din secolul al XlX-lea erau modele pentru schitele experimentale scrise in bengali. Se editau ziare si se infiintau societati patriotice secrete.

Prieteni, asociati si meditatori veneau si plecau, totul pe fundalul vietii traditionale bengali; camerele interioare reprezentau lumea femeilor; baietii erau investiti la varsta cuvenita cu firul sacru al brahmanilor, iar la baza vietii spirituale a familiei se aflau Upanisadele.

Educat la o serie de scoli dupa modelul englezesc, a caror rigiditate i-a starnit adesea revolta, iar acasa de profesori particulari si de fratii sai, Rabindranath a studiat in 1878 dreptul la University College din Londra, apoi s-a intors in India in 1880 ca sa-si reia activitatile familiale si intelectuale. In 1888, dupa ce s-a casatorit, Rabindranath a fost trimis sa administreze mosia familiei din Bengalul de est. Contactul cu viata taranului bengali i-a oferit un material bogat pentru scrierile lui, iar cantecele si povestile populare au format baza propriilor creatii din “cea mai productiva perioada din cariera mea literara cand, datorita unei averi mari, eram tanar si mai putin cunoscut". In 1898, pentru a-si cruta copiii de inregimentarea scolara impotriva careia el insusi se razvratise, Tagore a decis sa-i educe chiar el si si-a deschis o scoala particulara, finantata si intretinuta din bijuteriile sotiei si propriile scrieri. In timpul luptelor nationaliste din primii ani ai secolului al XX-lea, Rabindranath a pledat in favoarea unei cooperari nonviolente cu mai bine de un deceniu inainte de ascensiunea lui Gandhi. In 1907, descurajat insa de tensiunea crescanda dintre hindusi si musulmani si de atacurile teroriste ale extremistilor nationalisti, Tagore s-a retras din viata politica pentru a se dedica activitatilor sale literare si educationale. Nu avea sa fie niciodata iertat de nationalisti pentru ca le-a abandonat cauza, desi putini oameni au contribuit atat de mult ca Tagore la afirmarea unei identitati nationale indiene si la dezvaluirea abuzurilor coloniale. In 1912, la varsta de cincizeci si unu de ani, dupa ce a jucat un rol important in transformarea limbii autohtone bengali intr-un material expresiv de creatie literara, Tagore a dobandit recunoastere mondiala prin traducerea in engleza a lucrarii: Gitanjali: Cantece-oferta, cu o introducere elogioasa a lui W. B. YEATS.

Un an mai tarziu, Tagore a primit Premiul Nobel pentru literatura si astfel a inceput pentru el perioada de celebritate literara internationala. In ultimii treizeci de ani de viata, Tagore a facut noua calatorii in strainatate, in Anglia, Europa, America de Nord si de Sud, in Orientul indepartat si Mijlociu, unde s-a folosit de celebritatea sa pentru a protesta impotriva oprimarii coloniale, a abuzurilor in privinta drepturilor omului si a nationalismului distructiv. Militand pentru cooperarea internationala, Tagore a incercat sa realizeze o sinteza politica - prezenta si in scrierile sale - intre Est si Vest, intre traditia durabila si reforma moderna.

Desi Tagore a atins maiestria in aproape toate genurile literare, aprecierea realizarilor lui trebuie sa inceapa cu poezia. Spre deosebire de proza, poezia in limba bengali are o traditie bogata de forme lirice si narative pe care Tagore le-a combinat cu elemente ale tehnicilor moderne imprumutate din alte culturi. Lirica si cantecele asociate formeaza esenta scrierilor lui, stranse in cincizeci si patru de volume separate, cu sase culegeri suplimentare publicate postum. Toate acestea dezvaluie capacitatea lui de a modela limba pentru diverse scopuri, imbinand vocea foarte personala cu imagini ferm conturate, reflectari ale vietii reale si idei metafizice.

In Occident, cunoasterea insuficienta a mostenirii literare a lui Tagore, a subtilitatii efectelor sale, care nu pot fi traduse, au condus la etichetarea eronata a lucrarilor lui drept scrieri romantice si oarecum mistice, care se conformeaza cu strictete canoanelor. In proza, Tagore este vazut mai clar ca un inovator. Proza scurta in limba bengali autentica sau in alta limba indiana nu exista inainte ca Tagore sa adapteze acest gen inspirat din modelele europene, pentru a reflecta teme indiene.

Povestile lui timpurii, scrise in anii 1890, se bazeaza pe propria experienta de viata la tara, marcata de frumusetea peisajului agricol si vietile emotionale si psihologice ale personajelor, care indura diverse forme de oprimare exercitate de fortele sociale, politice si traditionale. Romanele lui Tagore extind tema constrangerilor sociale si psihologice, mai ales pentru femei, si critica lui sociala, la care se adauga prezentarea subtila a personajelor, stabileste un nou standard pentru romanul bengali.

Cea mai mare realizare a lui Tagore dincolo de excelenta lucrarilor individuale consta in crearea posibilitatii de expresie artistica in limba si cultura nationala. Prin imbogatirea traditiei cu elemente imprumutate din alte culturi si concentrarea interesului artistic asupra propriului popor, Tagore a contribuit la afirmarea literaturii bengali si la raspandirea caracterului ei distinctiv in intreaga lume. Asa cum observa poetul bengali Jibanananda Das cand prezicea viitorul literaturii bengali dupa Tagore. “Ca si poetii englezi care, secol dupa secol, revin la figura centrala a lui Shakespeare, extinzand in mod constant creatia catre un cerc perfect, si poetii nostri se vor invarti in jurul lui Rabindranath, facand acelasi lucru".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

gandhi tagore debendranath university college
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1550 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018590 (s)