Desi Vlad Voievod al Tarii Romanesti se straduia sa pastreze relatii de buna intelegere cu vecinii, nu ingaduia sa nu i se arate respectul cuvenit ca unei tari, fie aceasta chiar si o tara mica — cum era Valahia.
La curtea domneasca a Tarii Romanesti au venit soli din partea lui Mahomed, sultanul turc. De cum au intrat in sala mare de primire a oaspetilor acestia au facut plecaciuni adanci, dupa cum era obiceiul la ei, insa nu si-au descoperit capetele, ci au ramas cu turbanele pe crestet. Domnitorul muntean ii intreba, fara ca sa-si ascunda nemultumirea:
— De ce faceti asa? Nu stiti oare ca va aflati inaintea stapanitorului acestei tari?
Solii turci nu-si descoperira totusi capetele:
— Asa-i obiceiul in tara la noi, Maria Ta; iar stapanul nostru il pastreaza.
— Daca sultanul sufera de la voi rusinea ca stati cu capul acoperit in fata lui, noi nu suntem obisnuiti asa. Oricum, duceti-i vorba sa nu mai trimita obiceiurile sale la alti stapanitori, care nu au aratat dorinta ca ar vrea sa le aiba ori sa le impamanteasca si la ei. Eu insa, daca nu primesc legea voastra, nu inseamna ca incerc totodata sa va impiedic sa o pastrati. Ba, din contra: dorinta mea este sa sprijin si sa intaresc legea voastra, sa o tineti cu strasnicie; asa ca porunca este sa vi se prinda turbanele de capete.
Cu cuie de fier le-au fost batute turbanele in pielea capului…
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Comentarii (0)