News Flash:

Ziua cand evreii s-au revoltat impotriva nazismului

16 Decembrie 2013
1474 Vizualizari | 0 Comentarii
Pe 19 aprilie 1943, in spatele zidului care inconjura ghetoul Varsoviei, ultimul act al unei tragedii este jucat. Mastile cazusera demult. Evrei polonezi sau pur si simplu deportati din alte teritorii decid sa-si infrunte destinul cu armele in mana. Ani de-a randul, istoria acestor evrei isi continuase implacabil cursul, urmand traseele macabre ale unor trenuri ce-i transportau neincetat pe dusmanii de rasa ai Germaniei naziste
Inceputul lui 1943 a schimbat insa definitiv cursul Holocaustului. Mii de evrei „cazati“ in spatele zidurilor ghetoului din Varsovia s-au decis sa-si asume rolul de inamici ai celui de-al Treilea Reich. Si au facut-o la modul cel mai neasteptat cu putinta: declarand razboi. Cu putine revolvere. Cu doar cateva gloante la dispozitie. Cu bombe improvizate. Dar, mai ales, cu oameni care stiau ca vietile lor valoreaza mult mai mult decat o moarte intr-o camera de gazare, scrie evz.ro.
„Recompensa“ pentru Hitler 
Rezistenta evreiasca impotriva crimelor comise de nazisti s-a coagulat greu. Desi povestile lagarelor de exterminare circulau, evreii priveau cu neincredere posibilitatea existentei unui plan de lichidare in masa. 
Si totusi, in martie 1942, apar primele semnale, cand un ziar al Rezistentei evreiesti din Varsovia scrie: „Stim ca sistemul ucigas al lui Hitler se indreapta spre o funda tura si spre distrugerea evreilor. Victoria asupra evreilor va servi germanilor ca recompensa pentru pierderile suferite pe front. Varsarea sangelui evreiesc va alina esecul marilor vise ale lui Hitler“. 
La mijlocul lui 1942, previziunile se indeplinesc cu exactitate: incep deportarile din ghetoul varsovian, urmarindu-se lichidarea totala a celor care il populau. In ianuarie 1943, situatia devenise deja clara. Organizatia de Lupta Evreiasca emite un comunicat catre populatia ghetoului: „300.000 de frati si surori au fost trimisi la moarte cu cruzime, in lagarele de la Treblinka. Au trecut sase luni de viata traita constant sub imperiul fricii, fara a sti ce poate sa aduca a doua zi. Fiecare trebuie sa-si aminteasca mereu: suntem sclavi, iar cand sclavii nu mai sunt profitabili, atunci ei sunt ucisi! Evrei, ora este aproape! Acum sloganul nostru trebuie sa fie: «Pregatiti sa murim ca niste oameni!»“. 
Razboiul are armele sale. Pistoale, mitraliere, grenade, bombe, munitii - un intreg arsenal, care le lipsea cu desavarsire evreilor. Organizatia de Lupta Evreiasca semnala intr-un apel catre subterana poloneza aceste deficiente majore. 
„Cu oasele rupte incercau sa se taraie“ 
Era martie 1943: „Din punct de vedere material, lucrurile stau foarte prost. Din cele 49 de arme care ne-au fost alocate, doar 36 pot fi utilizate, din cauza lipsei de munitie. Informati autoritatile in numele nostru ca neacordarea unui ajutor pe scara larga va fi interpretata ca indiferenta fata de soarta evreilor din Varsovia. Alocarea armelor fara munitie este o batjocura cinica la adresa destinului nostru“. 
„Este imposibil sa pun in cuvinte ceea ce s-a intamplat. Un lucru e clar: realitatea a depasit gandurile noastre cele mai indraznete“, nota Mordecai Anielewicz, comandantul revoltei din Varsovia, in ultima scrisoare pe care o va scrie. Era 23 aprilie 1943. Revolta incepuse deja de 4 zile. 
Liderii Germaniei naziste erau uluiti. Joseph Goebbels noteaza in jurnalul sau: „Evreii chiar au reusit sa plaseze ghetoul in situatia de a se apara singur. Aceasta revolta arata cat de periculosi pot fi evreii daca au arme. Din nefericire, ei detin si cateva mitraliere nemtesti. Doar cerurile stiu cum au intrat in posesia lor“. 
Pe 16 mai 1943, generalul Stroop intregeste tabloul in raportul final asupra revoltei din Varsovia: „Am decis distrugerea totala a ghetoului, prin incendierea tuturor cladirilor rezidentiale. Actiunea a avut ca efect scoaterea evreilor din ascunzatorile lor. Nu de putine ori, evreii stateau in cladirile incendiate pana cand frica de a arde de vii ii impingea sa sara de la ferestre. Cu oasele rupte incercau sa se taraie in cladirile care nu erau in flacari“. 
SOLUTIA FINALA 
Camera de gazare, la Londra 
8 mai 1943 marcheaza inceputul sfarsitului. Trupele germane descopera ascunzatoarea Organizatiei de Lupta Evreiesti, lichidandu-i pe aproape toti liderii revoltei. Marek Edelman, ultimul supravietuitor al revoltei evreiesti, inca in viata, reuseste sa scape prin sistemul de canalizare. 
Trei zile mai tarziu, Szmul Zyegielbojm, reprezentantul comunitatii evreiesti in Consiliul National al guvernului polonez aflat in exil la Londra, scrie ultima scrisoare: „Nu pot continua sa traiesc in tacere in timp ce poporul meu este lichidat. Camarazii mei din ghetoul Varsoviei au murit cu armele in maini, in ultima lor batalie, una eroica. Mie nu mi s-a permis sa cad alaturi de ei, la fel ca ei, dar locul meu este langa ei. Prin moartea mea vreau sa semnalez protestul meu profund la adresa inactiunii, a nepasarii in care lumea contempla distrugerea poporului evreu“. 
A doua zi, pe 12 mai, camera de gazare se muta la Londra. Szmul Zyegielbojm se autoasfixiaza in propriul apartament, lasand aragazul deschis. 
Pianistul Wladyslaw Szpilman, eroul lui Polanski, si zidul memoriei 
In majoritatea cazurilor, oamenii construiesc ziduri pentru a se apara de alti oameni. Zidul ridicat de trupele germane in jurul ghetoului din Varsovia incepand cu anul 1940 a avut un alt scop, acela de a inchide vietile unor oameni destinati exterminarii fizice. 
Filmul epocal al lui Roman Polanski, „Pianistul“ (2002), pelicula puternica despre lupta pentru supravietuire a unui muzician cu destin mai presus de paranoia nazista, surprinde detaliu cu detaliu reactia fiecarui membru al familiei Szpilman atunci cand vad impreuna - de la geamul apartamentului in care erau fortati sa traiasca - cum se inalta, caramida cu caramida, zidul lung de 17 kilometri, care va delimita normalul orasului de oroarea ghetoului. 
In cartea care a stat la baza scenariului lui Polanski, pianistul Wladyslaw Szpilman relateaza minutios intreaga viata ce se desfasura in preajma zidului: trafic cu mancare, arme si munitie, dramatice acte de tradare, incercari de evadare, gardieni care nu ezitau sa traga. 
Si totusi, in ziua de 19 aprilie 1943, ceva a modificat radical menirea atribuita zidului care inconjura fostul cartier evreiesc. In finalul documentarului „Shoah“ (1985), regizorul Claude Lanzmann vorbeste cu doctorul Franz Grassler (responsabil in timpul razboiului cu „buna functionare“ a ghetoului din Varsovia) despre rolul zidului. Grassler recunoaste pe jumatate ca ghetoul, supravegheat cu strictete de trupele germane, avea rolul de a „colecta“ evreii in vederea transportarii lor catre Treblinka. Niciun militar german insa, isi aminteste batranul nazist, nu s-ar fi asteptat ca „prizonierii“ sa gaseasca resurse pentru a riposta. 
In timpul insurectiei din aprilie-mai 1943, ghetoul s-a transformat, pentru o scurta perioada, intr-o cetate. Dupa lichidarea revoltei, zidul a fost distrus. In Varsovia de astazi se mai pot insa vizita ramasitele acestuia. 
LUPTATORI 
Cronica unei revolte inabusite 
In 1940, la cateva luni dupa ocuparea Poloniei si transformarea acesteia sub noul titlu de Guvernamant General in teritoriu arian, trupele armatei germane incep sa concentreze populatia de origine evreiasca in ghetouri. Acestea aveau scopul de a retine temporar „sub-oamenii“, pana ce mecanismul lagarelor si al camerelor de gazare va fi fost pus in functiune. 
Cea mai mare „anticamera a mortii“ de acest tip a fost ghetoul din capitala tarii, Varsovia, locul unde pe 19 aprilie 1943 s-a declansat cea mai consistenta insurectie antinazista din timpul Holocaustului. La mijlocul anului 1942, germanii incep deportarile evreilor din Varsovia catre lagarul de exterminare de la Treblinka. In acel moment, ghetoul numara in jur de 400.000 de locuitori, cei mai multi adusi din alte zone ale Poloniei si fortati sa-si „astepte“ - in mizerie si disperare, la limita suprapopularii si a frigului, in mijlocul unei epidemii de tifos si in lipsa hranei - ultima zi, cea a deportarii. 
In ianuarie 1943, timpul renunta sa mai aiba rabdare si lupta impotriva nazistilor se declanseaza. Apogeul este atins pe 19 aprilie, cand trupele naziste intra in ghetou cu scopul de a selecta populatie pentru deportare. Uniunea Militara Evreiasca si Organizatia de Lupta Evreiasca, alaturi de partizani din rezistenta subterana poloneza, au opus o rezistenta acerba. Totul a durat mai putin de o luna insa, vreme in care trupele nemtesti au reusit sa-i prinda pe majoritatea celor angajati in activitatile de rezistenta. 
La mijlocul lunii mai, comandantul german Jürgen Stroop era capabil sa intocmeasca bilantul revoltei: sute de insurgenti executati, mii de evrei deportati, iar sinagoga din oras, impreuna cu cladirile din ghetou - in totalitate distruse. Curajul si devotamentul unic al acelor oameni ramaneau in istorie. Dincolo de orice statistica. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

zidului ghetoul varsoviei evrei armele germaniei naziste luptatori
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1728 (s) | 24 queries | Mysql time :0.014291 (s)