News Flash:

Ziua in care Brancusi a dat in judecata Statele Unite

21 Octombrie 2013
1454 Vizualizari | 0 Comentarii
Octombrie 1926: la o saptamana de la imbarcarea lor din Franta, cutiile din lemn in care se aflau o serie de sculpturi ale lui Brancusi ajungeau, in sfarsit, la New York. Plecasera din Paris insotite de Marcel Duchamp, un apropiat al sculptorului roman, si urmau a fi expuse in Galeria Brummer, una dintre galeriile renumite pentru promovarea avangardismului.
La vama, functionarii au desfacut cutiile si, spre surprinderea lor, au descoperit 20 de "obiecte ciudate" – in forma de discuri, oua sau flacari – confectionate din lemn, metal sau marmura.  Dintre toate, unul avea sa-i lase perplecsi: o structura subtire si galbena din bronz stralucitor, inalta de aproape 1,5 metri, putin umflata la mijloc, purtand numele de “Pasarea in spatiu”. Cum lucrul acela nu arata absolut deloc ca o pasare, vamesii au refuzat sa o considere opera de arta si, prin urmare, sa o scuteasca de taxe, scrie realitatea.net.
Asa ca au taxat-o cu 40% din valoarea ei de vanzare, obligandu-l pe Brancusi ca, in cazul in care doreste sa reintre in posesia sculpturilor, sa plateasca 240 de dolari (suma care astazi ar echivala cu aproximativ 2.500 de dolari).
Fireste, Brancusi – care in acel moment se afla deja in SUA pentru a pregati expozitia – a fost indignat. La fel si Duchamp si Edward Steichen, fotograful american care cumparase sculptura si care spera ca, dupa ce aceasta va fi expusa, sa poata intra in posesia ei.
In scurt timp, in rubricile de arta ale unor ziare au prins sa apara articole care infierau "sculpturile fara sens” ale lui Brancusi. Insa cum Brancusi era deja cunoscut in SUA (de la expozitia la care participase in 1913) si avea deja multi prieteni si admiratori, “cealalta parte a presei” a prins a-i lua apararea si a condamna ignoranta functionarilor vamali. Si astfel, sub presiunea media si a admiratorilor lui Brancusi, vamesii au catalogat sculpturile drept “ustensile de bucatarie si echipament spitalicesc” si au facut astfel posibila expunerea lor in cadrul galeriei Brummer din New York, iar apoi in cadrul Clubului Artei din Chicago.
Ambele expozitii au fost un succes. Cu toate acestea, in februarie 1927, evaluatorul vamal F.J.H. Kracke avea sa intareasca primele incadrari ale colegilor sai si sa decida ca orice sculptura vanduta de Brancusi in SUA va fi supusa taxelor. "Mai multe persoane foarte respectate in lumea artei au fost rugate sa-si exprime opiniile si astfel sa ajute Guvernul in aceasta privinta… Una dintre aceste persoane ne-a declarat ca «daca asta este arta, atunci eu sunt zidar». Iar o alta ne-a spus ca «punctele si liniutele sunt la fel de artistice ca orice lucrare a lui Brancusi». Opinia generala a fost ca Brancusi a lasat prea multe pe seama imaginatiei" (F.J.H. Kracke, in cadrul unui interviu publicat de New York Evening Post, februarie 1927)
Iar acestea fiind spuse, mai multe lucrari ale lui Brancusi au fost luate in custodia vamii, urmand sa stea acolo pana cand vor fi platite taxele cuvenite “obiectelor”.
O luna mai tarziu, in martie 1927, Edward Steichen a depus actele prin care Brancusi contesta in instanta decizia reprezentatilor guvernamentali ai Statelor Unite. Si astfel incepea procesul Brancusi vs Statele Unite. Un proces in care arta avea sa fie judecata. La tribunal, in mod oficial.
Dezgustat de circul mediatic in care fusese tarat, Brancusi a reuzat sa apara la proces: a preferat sa ramana in atelierul sau din Paris si a lasat soarta procesului in mainile lui Edward Steichen, ale avocatului Maurice Speiser, un iubitor de arta care acceptase cazul fara a solicita vreun onorariu si al lui Charles Lane, avocatul personal al lui Vanderbilt Whitney, cea care mai tarziu avea sa fondeze renumitul Whitney Museum of American Art.
Prima infatisare a avut loc pe 21 octombrie 1927. Iar in fata judecatorilor George Young si Byron Waite aveau sa se prezinte, pentru a pleda cauza lui Brancusi, unii dintre cei mai respectati oameni de cultura americani din acea perioada: sculptorul Jacob Epstein; Forbes Watson, redactor al publicatiei The Arts; Frank Crowninshield, redactor la Vanity Fair; William Henry Fox, directorul Muzeului de Arta din Brooklyn si criticul de arta Henry McBride. Din partea guvernului american au depus marturie sculptorii Robert Aitken si Thomas Jones, doi artisti care astazi sunt uitati de mult, dar care in epoca se bucurau de o mare recunoastere academica.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

franta sculpturi brancusi new york paris marcel duchamp proces
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1828 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012974 (s)